Consolele de jocuri video sunt pe de o parte iubite, pe de alta urâte. Unii le văd ca pe nişte aparate care nu-şi au rostul atât timp cât există PC-ul, iar alţii ca pe nişte adevărate centre de divertisment care adaugă valoare vieţii de gamer. Toate părerile însă converg atunci când vine vorba despre jocurile disponibile exclusiv pe console. C ând rostim PlayStation, vorbim despre singurul tărâm în care putem încerca experienţe precum Journey, Heavy Rain, Uncharted, Sly Cooper, Wipeout, MAG, Killzone, Resistance, Ratchet & Clank, LittleBigPlanet, Motorstorm, Gran Turismo sau God of War.
God of War: Ascension este cea mai nouă parte a legendarei serii de jocuri God of War, care urmăreşte evenimentele eroice din viaţa lui Kratos, un războinic spartan care pune gând rău unor importanţi zei din mitologia greacă.
Un Kratos mai tânăr…
Din punct de vedere temporal, God of War: Ascension se petrece înaintea celorlalte 5 jocuri din serie (6 dacă punem la socoteală şi jocul 2D God of War: Betrayal pentru telefoane mobile). Jocul începe la 6 luni după ce Kratos şi-a ucis soţia şi copilul într-un exces de mânie indus de către Ares, Zeul Războiului. Momentul zero al lui Ascension prezintă un Kratos prins în lanţuri de către cele trei Furii, după ce acesta nu s-a mai lăsat condus de Ares.
După luni întregi în care a fost torturat fizic dar şi emoţional (de regretele uciderii propriei familii), Kratos reuşeşte să se elibereze şi să pornească în călătoria spre libertate, adică uciderea celor trei Furii şi, ceva mai târziu (în primul God of War) eliminarea lui Ares.
Ochi pentru ochi, hai să spargem dinţi
Mecanicile de joc sunt în mare parte aceleaşi cu care ne-am obişnuit încă de la primul joc ce a fost lansat în 2005. Reţeta a suferit foarte mici modificări însă trebuie să recunosc că Ascension beneficiază de cel mai rafinat control şi cel mai bun sistem de lupte de până la acest moment. Unghiul de vizualizare este controlat cu măiestrie de joc, mişcările de luptă sunt mai coerente decât oricând iar momentele de căţărări şi puzzle-uri beneficiază de un control facil ce le face memorabile.
Însă cei ce se tem de schimbare pot răsufla uşuraţi! Double-jump-ul specific lui Kratos încă arată ciudat pentru ochii privitorilor, Kratos încă poate alerga “în gol” la contactul cu pereţii iar animaţiile inamicilor se întrerup la fel de brusc ca până acum!
Scenele de tip Quick Time Events au rămas şi ele la fel de dure ca până acum, însă de această dată au primit o binemeritată doză de sare şi piper. În unele secvenţe ele nu mai decurg ca în jocurile precedente ci sunt ceva mai interactive, ca nişte minijocuri în care Kratos trebuie să se ferească de atacurile inamice şi, în momentele de periculozitate mai mică, să atace.
O altă noutate este reprezentată de secţiunile în care Kratos trebuie să coboare o pantă abruptă înfigându-şi lamele în podea şi alunecând controlat cu picioarele înainte. În timpul coborârii el trebuie să se ferească de anumite obstacole mortale prin sărituri sau prin „schimbarea benzii de circulaţie”. Un fel de Shawn White Snowboarding, dar cu ceva mai mult testosteron.
Armele lui Kratos se rezumă acum la vestitele Blades of Chaos, însă eroul va găsi de-a lungul jocului alte arme pe care le va folosi după propria dispoziţie: săbii, suliţe, scuturi, praştii sau bâte. Ele pot fi obţinuite prin dezarmarea adversarilor şi pot fi aruncate la orice moment. De asemenea există 4 elemente magice ce pot fi găsite şi folosite: Focul lui Ares, Gheaţa lui Poseidon, Fulgerul lui Zeus şi Sufletul lui Hades. Aceste elemente pot fi upgradate şi îi dau lui Kratos posibilitatea de a realiza nişte atacuri năucitoare. Există şi 3 iteme speciale: Amuleta lui Uroborus, Piatra de Jurământ a lui Orkos, şi Ochii Adevărului. Ele îi conferă lui Kratos abilităţi precum manipularea timpului, apariţia temporară unei clone a sa, respectiv trecerea peste barierele şi vrăjile realizate de cele Trei Furii.
Luptele sunt acum mai interesante ca oricând graţie Fury Meter-ului care de această dată funcţionează diferit faţă de jocurile anterioare – se umple mult mai repede însă se şi goleşte repede în cazul în care Kratos este lovit sau nu mai atacă. Astfel jucătorul este motivat să folosească cu încredere comenzile Block şi Dodge pentru a-şi umple bara şi a dezlănţui puterea furei (ce diferă în funcţie de elementul magic echipat în acel moment).
Şi ce dacă PS 3 face 7 ani?
Despre aspectul grafic pot spune că oamenii de la Sony Santa Monica au împins hardware-ul la maximum, reuşind să realizeze una dintre cele mai frumoase experienţe vizuale disponibile pe PlayStation 3. Un framerate impecabil combinat cu o coloristică pastelată şi efecte vizuale de mare clasă fac din acest joc o adevărată demonstraţie de forţă în care aproape-pensionatul PS3 arată că poate rivaliza chiar şi cu PC-urile momentului.
Sunt uimitoare momentele când camera jocului ne arată scena de luptă de la o distanţă uriaşă, scoţând în evidenţă mediul înconjurător colosal şi totodată micimea zeului nostru în devenire. Factori la fel de importanţi pentru elementul de “wow” sunt şi creaturile gigantice, înfricoşătoare şi extrem de detaliate cu care se confruntă Kratos de-a lungul jocului.
Efectele sonore se ridică la acelaşi nivel God of War cu care ne-am obişnuit, deşi uneori am avut senzaţia că unele atacuri nu au feedback sonor atunci când Kratos le înlănţuie rapid.
M-m-m-multiplayer!
Modul Multiplayer din Ascension este una dintre cele mai mari curiozităţi ale oricărui fan God of War. Vorbim despre primul joc din serie care conţine o astfel de componentă, God of War fiind astfel adus la standardele zilelor noastre, în care lipsa unui mod Multiplayer aproape că este cotată drept un minus.
Personajul ce poate fi controlat în multiplayer este fost un prizonier cu care Kratos s-a întâlnit la începutul campaniei single-player. Acesta trebuie să aleagă în primul rând între Ares, Hades, Zeus şi Poseidon, alegere importantă care îi conferă un anumit stil de atac şi abilităţi. Jucătorii avansează în nivel şi îşi pot achiziţiona echipamente noi precum armuri, arme sau abilităţi magice mai puternice.
Cele trei moduri de multiplayer competitiv sunt: Team Favor of the Gods, Capture the Flag şi Match of Champions. Primele două moduri se joacă pe echipe a câte 2 sau 4 jucători fiecare, în timp ce Match of Champions este un mod clasic de Free-For-All Deathmatch, cu 4 sau 8 persoane independente. Modul Favor of the Gods este poate cel mai interesant şi se bazează pe obţinerea unui număr de puncte înaintea echipei adverse. Punctele (denumite Favor) se obţin prin uciderea adversarilor, colectarea de Red Orbs, acţionarea unor capcane împotriva echipei adverse sau chiar uciderea unui ciclop gigant controlat de AI care atacă jucătorii de pe hartă.
Multiplayer-ul este o adiţie foarte bine implementată şi oferă ore întregi de distracţie celor care îl încearcă. Sistemul de lupte este foarte bine realizat iar indiciile de pe ecran (culori care indică starea inamicului, precum invincibilitatea temporară a acestuia) permit o abordare strategică a luptelor. Kill-urile din Multiplayer se finalizează adesea cu o scenă brutală specifică seriei God of War.
Un alt mod Multiplayer este Trial of the Gods, un mod cooperativ care poate fi abordat sau împreună cu un prieten sau chiar de unul singur. Acest mod nu este o campanie separată, ci un mod de joc bazat pe valuri de inamici AI cărora jucătorii trebuie să le supraieţuiască. Este, dacă vreţi, un fel de Horde sau Zombies mode în varianta God of War.
Concluzii
God of War: Ascension este un joc care continuă (sau… precede?) seria cu multă eleganţă şi o realizare de excepţie. Toate lucrurile pe care fanii le iubesc despre seria God of War sunt încă acolo, ba chiar unele au fost îmbunătăţite. Grafica este de-a dreptul o operă de artă, de la level design la texturi la efecte speciale. Multiplayer-ul este o componentă binevenită ce trimite experienţa God of War în sfera interacţiunii om-om, o experienţă nemaiîntâlnită în serie. Chiar dacă povestea din single-player nu este cea mai încântătoare din serie, Ascension este un joc ce nu trebuie ratat.
