Cu siguranță că unii dintre voi s-au săturat de filmele de groază moderne. Temele se repetă supărător de des, mai ales în spectrul horror-ului supranatural. Nu de puține ori am pierdut vremea navigând prin scurte descrieri ale filmelor horror din ultimii ani, iar majoritatea, sincer, nu se diferențiau între ele decât prin casting…

Lăsând polologhia la o parte, haideți să ne bucurăm împreună de Halloween cu o selecție de filme clasice (cult classic, după cum s-ar spune), alături de câteva producții care, socot eu, sar puțin din tiparele convenționale cu care ne-am obișnuit. Nota bene, în mod normal aș dori să punctez doar un film per franciză, dar unele continuări merită să fie menționate,totuși. Dar mă voi referi în principal la titlul care a ”făcut furori”.

În plus, voi folosi ca material ajutător o carte pe care o recomand călduros oricărui pasionat de producții horror, și anume The Mammoth Book of Slasher Movies, de Peter Normanton. Un mini-compendium ce mi-a ghidat pașii spre cultura acestui gen. V-ați săturat de producții precum The Conjuring sau The Nun care nici măcar nu spun ”săru’mâna” originalelor? Luați plăcinta de dovleac și citiți mai jos câteva recomandări!

1. Halloween (1978)

Incontestabil! Capodopera lui John Carpenter este esențială pentru orice pui de cinefil! Ceea ce a început ca un film slasher a cărui acțiune este plasată exact în mijlocul acestei sărbători a dat naștere unei întregi francize, plină de continuări fie bune,fie proaste. Cu toate acestea, originalul, adică cel din 1978, este printre primele ecranizări axate pe antagonist și pe groaza insuflată de acesta protagoniștilor.

Nu abundă în violență explicită, căci valoarea sa stă în coloana sonoră și în esența de thriller, iar scenografia și regia au rămas în continuare un punct de reper pentru clișeele pe care oamenii le îndrăgesc atât de mult. Dacă nu vă ajunge originalul, imediata continuare, Halloween II (1981) și sequel-ul direct, Halloween (2018), sunt mai mult decât suficiente. Am o părere mixtă legată de remake-urile lui Rob Zombie, totuși….

2. Night of the Living Dead (1968)

Probabil primul, și cel mai respectat, film cu zombie dintotdeauna. Regizorul vizionar George A. Romero (Press F…) a stârnit controverse destule la lansarea acestui film. Pentru generația noastră, Night of the Living Dead ar putea fi un film plictisitor și lipsit de efecte speciale sau sânge cât pentru o dializă  completă, dar, pentru publicul anilor ’60, el a fost o sursă absolută pentru dezgust, teamă și sperieturi.

Până la urmă, George Romero a pus bazele filmelor pe această temă, și a făcut cu măiestrie acest lucru, evident, prin crearea unei francize. Prestanța actorilor surprinde satisfăcător, iar atmosfera per total este foarte incomodă și înfricoșătoare, de la țipetele eroinei până la prim-planurile asmuțite asupra morților-vii.

A se încerca și remake-ul din 1990 al lui Tom Savini împreună cu sequel-ul originalului, și anume Dawn of the Dead (1978). Contemplez totuși și remake-ul acestuia, făurit de Zack Snyder. 

3. 28 Days Later

Ce se întâmplă atunci când niște activiști ai drepturilor animalelor încearcă să elibereze cimpanzei infectați cu o tulpină deosebit de agresivă a virusului turbării? Pustiul din Londra, bineînțeles! Jim, un curier, se trezește într-un spital abandonat ( familiar,nu?) și încearcă să își dea seama de ce s-a întâmplat cu restul lumii. 28 Days Later, alături de 28 Weeks Later, continuarea sa, au devenit cult classics datorită inspirării acestora din producțiile regretatului părinte al zombie-lor, George A. Romero.

Și nu doar atât! Ele au revitalizat conceptul de film cu zombie prin plasarea avantajului în terenul nemorților. Lighioanele sunt acum iuți ca argintul viu și, vorba aia, trebuie să ai condiție fizică pentru a scăpa cu viață! John Murphy face și el furori cu un soundtrack celebru ce îți îngheață sângele în vine.

4. Rigor Mortis (Geung Si)

Cumva, filmele de groază asiatice prind foarte bine la publicul occidental, dar parcă prea comune și neimpresionante au devenit filmele de genul The Grudge sau The Ring. În acest aspect, le voi lăsa de o parte și vă voi recomanda o producție destul de bine primită la festivalurile de film și realizată de către maeștrii Juno Mak și Takashi Simizu; Rigor Mortis (Geung Si, pe limba orezului). Cei doi regizori aduc tribut filmelor clasice chinezești cu fantome și spirite malefice. și prezintă în același timp un horror supranatural delicios ce are și o coregrafie drăguță de arte marțiale. Lăudabile sunt estetica filmului și atmosfera apăsătoare.

Un actor ce suferă de depresie se mută într-un complex de apartamente vechi și sinistre, numai pentru a afla că vecinii săi sunt mai mult decât ceea ce par și că apartamentele ascund secrete tulburătoare…

5. Evil Dead (2013)

Un reboot al originalului din 1981 care merită adus în discuție. Poate că de data aceasta nu ne mai întâlnim cu Bruce Campbell, actorul principal din trilogia originală, dar versiunea din 2013 reușește cu succes să îți facă părul măciucă. Un montaj de jump scares destul de dens completează povestea clasică în care un grup de tineri, aflați în vacanță la o cabană, recită Necronomicon-ul (ha! Lovecraft!) și invocă accidental o entitate malefică.

6. The Witch

Ar putea exista un film care să îl facă și pe Stephen King să tresară măcar puțin? Da, se poate. The Witch este un horror situat în perioada medievală, unde o familie de puritani descoperă că ceva dincolo de puterea înțelegerii umane le amenință viețile, acel ceva oscilând între un concept imaginar sau o forță reală, incomensurabilă. Foarte bine realizat, foarte bine primit, Stephen King însuși a fost mulțumit!

7. The Texas Chain Saw Massacre (1974)

Încă un film de referință pentru acest gen cinematografic. Nu știu dacă e de bine sau de rău, dar filmul original este inspirat de fapte reale și forțează un grup de tineri să facă leapșa împreună cu o familie iubitoare ce papă oameni. Franciza a devenit celebră, extinzându-se până undeva prin 2017, inclusiv cu jucării și benzi desenate, dar, de regulă, originalul e baza! Foarte multe scene au devenit un fel de cameo în varii desene animate sau parodii, așa, în spirit de voie bună.

https://www.youtube.com/watch?v=Vs3981DoINw

8. Friday The 13th (1980)

E clasic. e faimos, s-a făcut și un joc după el, antagonistul e prezent și în DLC-urile unor jocuri, ce vrei mai mult? Jason Voorhes își pune masca de hockey și pleacă la vânătoare de adolescenți neobrăzați sub clar de lună. Personajul acesta are propriul său spin-off, alături de alte personaje faimoase ale cinematografiei, precum Michael Myers sau Freddy Krueger.

9. A Quiet Place

Premiat pentru viziunea inedită, pentru casting și pentru atmosferă, A Quiet Place urmărește o familie ce încearcă să supraviețuiască într-o lume post-apocaliptică. Treptat, ea devine ținta unor creaturi lipsite de văz, însă cu un simț auditiv hiperdezvoltat. Să nu se audă nici pâs! A Quiet Place este un horror ce își surclasează cu ușurință concurenții anului 2018, și, poate cel mai acaparant, este modul în care până și audiența tace mâlc în timpul vizionării, chiar dacă, evident, se așteaptă la țipete stridente și sperieturi.

10. Silent Hill

Adaptarea din 2006 a iubitei serii de jocuri video nu impresionează prin calitatea poveștii sau a dialogurilor, dar capătă puncte în plus la capitolul vizual și la coloana sonoră, compusă de Akira Yamaoka și preluată efectiv din jocurile video. Dacă orașele abandonate și entitățile supranaturale sunt pe placul vostru, Silent Hill are de oferit o experiență destul de plăcută, care lasă în urmă amintirea unor antagoniști faimoși, în special Pyramid Head.

11. A Nightmare on Elm Street (1984)

Altă franciză, alt original clasic! Nu puteam să nu includ în listă și debutul lui Johnny Depp, alături de Wes Craven, domnul care a îmbrăcat puloverul infonfundabil al lui Freddy Krueger, criminalul cu puteri supranaturale ce urmărește un grup de adolescenți și le taie beregata în vise.

A Nightmare on Elm Street este un film ce poate fi retrăit de către fanii înfocați, dar poate fi în același timp pentru curioși o inițiere de succes în această franciză memorabilă, inspirată de clasicul lui John Carpenter și de producțiile low-budget, asemeni majorității filmelor slasher din acea perioadă. De credeți sau nu, aceste filme chiar fac parte din istoria cinematografică, iar unele din ele sunt păstrate în National Film Registry al SUA!

Deși intuiesc că o să îmi săriți în cap că am uitat să menționez Hellraiser, Shining sau Pet Sematary, de pildă. vă urez vizionare plăcută, Halloween fericit în fiecare zi din săptămână și,dacă nu v-a atras niciuna dintre sugestiile mele, știți unde să dați cu paru’!