Am crezut că anul acesta voi scăpa de acest review, de un an am luat o pauză de la a mai cumpăra sau lua la review vreun joc Call of Duty, iar motivul este unul cât se poate de simplu. S-a umplut paharul run and gun cu gameplay super-sonic, nu mai puteam lua nicio nouă înghițitură din acest cocktail atat de apreciat de semenii mei mai tineri.
Este adevărat că am făcut un preview și pot spune cu certitudine că nu am fost atât de entuziasmată când dragul nostru căpitan de corabie mi-a azvârlit o copie de review. Precum un copil care nu vrea să se ducă la școală într-o zi mohorâtă am încercat să mă eschivez. Răceală, gripă, a doua venire a lui Iisus, cei patru cai ai Apocalipsei, dar nimic nu a putut opri șirul de evenimente ce urma să se întâmple… un nou review la Call of Duty.
O să încerc să abordez review-ul acesta un pic diferit față de clasicul grafică, sunet, pov…bine, de aia nu avem aici, dar o să structurez review-ul pe ceea ce oferă jocul efectiv, adică Multiplayer clasic, Blackout și Zombie mode. Ca să discutăm despre unul dintre elefanții din articol, nu am nimic împotriva faptului că jocul nu are single-player. În afară de primul Black Ops, nu a mai existat vreo iterație care să spună ceva din punctul de vedere al firului narativ, așa că din punctul meu de vedere nu s-a pierdut nimic, nu s-a câștigat nimic.
Multiplayer
Poți să scoți single-playerul din Call of Duty, dar cu siguranță nu poți să scoți multiplayerul, feature-ul ce va rămâne etern și fidel seriei. Acum nu vă imaginați că s-a întâmplat ceva și jocul a suferit modificări semnificative când vine vorba de multiplayer. Este același gameplay run and gun, cu arme de tot felul, de la assault rifles si pana la SMG, LMG și sniper rifles.
Există arme pentru orice tip de jucător. De exemplu, eu am o slăbiciune pentru sniper rifles, dar în Call of Duty nu pot să mă simt la fel de bine în comparație cu Battlefield, aici intervenind probabil și incapacitatea mea de a mă adapta la pasul jocului. Prin urmare mă întorc la ceea ce merge, SMG și assault rifles.
Avem ceva hărți și moduri de joc noi, dar și lucruri ce s-au prins de Black Ops și au rămas bine înfipte acolo, cum ar fi Nuketown, harta iconică a acestui joc. Pe lângă asta mai avem câțiva operatori vechi (Ruin, Seraph, Firebreak, ) ce au decis să ne facă iar o vizită pe ecranele monitoarelor, dar și-au adus la rândul lor alți amici pe care să îi cunoaștem (Ajax, Recon).
Din punctul meu de vedere multiplayerul din Black Ops 4 e o Mărie cu altă pălărie, ceva sare și piper în plus asezonat peste o carne pe care am degustat-o de atât de multe ori încât mie cel puțin mi-a ajuns. Sigur o să mai încerc acest mod de joc, dar doar ca warm-up pentru Blackout.
Blackout
Că tot vorbim de Blackout, acest Battle Royale care a venit parcă de nicăieri, este o adăugire importantă pentru serie. Motivul este unul extrem de simplu. Este clar că lumea nu se mai juca single-player, sau… mă rog, să spunem că nu este atrasă la fel de mult de altă experiență în afară de multiplayer, dar sunt și oameni ca mine care s-au săturat de ambele experiențe. Prin urmare, decizia de a băga un Battle Royale nu este o mișcare rea, din moment ce aduce un suflu nou nu doar la Black Ops, ci la toată șandramua Call of Duty.
Pentru cei care au jucat un Battle Royale la viața lor, Blackout urmează rețeta clasică, anume tu și alți zeci de oameni sunteți azvârliți într-o zonă și sunteți nevoiți să luptați până la ultimul om sau ultima echipă rămasă în viață. Diferența vine în stilul de joc, care este unul run and gun, însă în funcție de unde te afli pe hartă (într-un loc mai retras sau în mijlocul acțiunii) vei da fie de experiența de multiplayer clasic, fie de experiența șarpelui în iarbă care de abia așteaptă să te muște.
Ca să nu pici ca musca după plici este recomandat să îți găsești o armură repede și ceva bandaje, med kits și trauma kits. Ce mi s-a părut interesant este că pe lângă aceste elementele clasice de heal, avem și perk-uri temporare, răspândite te miri pe unde. Cu acestea poți fie să nu mai faci zgomot când te miști prin stufăriș sau pe scări, fie să poți să îți ții mai mult respirația atunci când tragi cu sniper rifleul, fie să știi cu exactitate când cineva va trage în tine. Aproape fiecare dintre ele are o utilitate pentru o anumită situație în care te-ai putea afla și acestea pot varia în funcție de locul în care te afli pe hartă.
Trebuie să iei în considerare că există mereu o alternativă datorită acestor perk-uri. Daca ești de exemplu pe Construction Site, unde un pas greșit te va aduce sub pământ din cauza fall damage-ului pe care o să îl primești. Ai inamici care te urmăresc, la îndemână ai doar perkul Mobility, nicio armă nu îți apare in zare, ai putea să te riști să îți folosești perkul și sa scapi cu viață sărind de pe clădire versus să te bați cu cineva folosindu-ți doar pumnii. Asta este doar una din cele zeci de situații în care poți să te aflii.
Tipul de joc este unul arcade-ish. Este ceea ce ar fi putut să fie H1Z1 dacă ar mai fi lucrat cineva la fel, însă e genul de arcade care îți intră pe sub piele și nu te mai lasă să pleci, asta pentru că are anumite elemente cum ar fi harta, care te cheamă la a le explora. Fiecare zonă importantă din joc este reprezentată de către o hartă din Black Ops, așadar avem Nuketown, Array, Asylum, Factory.
Dintre toate, cele mai mișto mi s-au părut zonele în care te înâlneai cu zombie. Acestă mică incursiune te scoate din bula Battle Royale-ului și te bagă într-o zonă fun, măcar pentru câteva secunde. Unele zone au și o anumită tematică, cum e spre exemplu Asylum, unde din moment în moment ai impresia că o să îți iasă Joker de prin spatele unei cortine. Așadar aceste mici schimbări pe lângă faptul că sunt bine-venite într-un mod de joc arcade, te și fac să te bucuri realmente de experiența respectivă.
Să nu îl deochem prea mult însă, Blackout are niște buguri destul de enervante, cum ar fi cel mai recent bug ce era game-breaking într-o oarecare măsură: nu puteai să lootezi cum trebuie de pe inamici sau coechipieri și, culmea, mai mereu ceea ce era bun nu mergea luat. Că tot vorbim de loot, cred că este pentru prima dată când trebuie să îmi configurez schema de control într-un joc pentru că mi-e un pic peste mână sistemul de inventory. Echipamentul de healing sau perks nu se stachează, așa că trebuie să ai grijă ce iei de pe jos, armele (doar două la număr) au și ele atașamente, iar dacă vrei să schimbi ceva trebuie să treci repede de la un tab la altul.
Blackout este un adversar serios pentru PlayerUnknown’s Battlegrounds. Chiar dacă ritmul diferă, cele două jocuri fac parte din același spectru, Battle Royale. Ca eSports nu cred că va avea succes, și nu din cauza jucătorilor, ci din cauza publicului. Este foarte greu să urmărești un joc care are pe câmpul de luptă zeci de oameni. Prin urmare, atenția spectatorilor trebuie atent monitorizată și îndreptată către acele lupte sau scenarii care au cel mai mult potențial să îi facă să rămână pe stream,
Per total o experiență bună de joc, care sper doar că va fi recompensată cu mai mult content în viitorul apropiat. Altfel, cel mai probabil va suferi de aceeași soartă ca H1Z1, însă fără partea F2P.
Zombies
Am ajuns și la ultimul punct și anume Zombies, modul de joc cel mai puțin jucat de către mine, probabil și din cauză că am jucat o grămadă de Left 4 Dead, iar prin ”gramadă” mă refer la sute de ore, prin urmare experiențele legate de acestă categorie nu mă atrag la fel de tare. Totuși asta nu mă oprește să vă povestesc și vouă despre scurta mea aventură din Zombies.
Scarlett Rhodes, fiica lui Alistair Rhodes, vrea să afle ce s-a întâmplat cu tatăl ei, dar pentru a reuși acest lucru trebuie mai întâi să lupte contra hoardelor infinite de zombie care îi stau nu doar ei în cale, ci și companionilor ei, Bruno, Diego și Stanton. Șarmul acestui tip de joc este păstrat de interacțiunile dintre personaje și de personaje în sine prin diferitele replici. Și hărțile contribuie cu succes la păstrarea acestui je ne sais quoi care face ca Zombie să fie o parte din fiecare Call of Duty Black Ops. Vom merge de la arena unui colloseum ai cărei spectatori de abia așteaptă capete sfărâmate și trupuri pline de sânge, până la utlimele momente ale Titancului înainte de a rămâne veșnic pe fundul apei.
Ca să treci de fiecare misiune cu succes trebuie să te folosești de armamentul, perk-urile, elixiurile și talismanele pe care le echipezi înainte. La arme mai poți să mai umbli, însă celelalte 3 elemente nu mai pot fi modificate după începerea jocului. Scopul este supraviețuirea în fața hoardelor de zombie, nu eroism individual, așa că trebuie să comunici constant cu coechipierii tăi pentru a lua cea mai bună decizie. Altfel o luați de la zero de fiecare dată.
Concluzii
Inițial eram extrem de sceptică vis-a-vis de încă un Call of Duty pentru că Infinite Warfare și WW2 mi-au lăsat un gust amar. Mă simțeam precum Mason în timp ce urlă cineva la el ”What do the numbers mean?!”, nu mai aveam puterea necesară de a mai digera încă un joc cu gameplay repetitiv și plictisitor, dar iată că încă o dată Black Ops mă face să mă înșel vis-a-vis de CoD.
Dar trebuie să fiu sinceră. Dacă jocul ar fi avut doar componenta de multiplayer, cel mai probabil acest review ar fi fost mult mai scurt și mult mai acid. Rămâne să vedem ce vor face în continuare cei de la Treyarch. Pe ce vor pune accent? Eu cred că trebuie să bați fierul cât e cald, așa că mai multe resurse din Battle Pass îndreptate către Zombies și Blackout și mai puțin către Multiplayer ar convinge mai multă lume să îl cumpere. Chiar și pe mine, dacă oferă suficient conținut încât să merite încă o dată prețul jocului.
Dacă aș fi să notez experiența Call of Duty de anul acesta ar fi după cum urmează
Multiplayer: 6.5
Blackout: 8.5
Zombies: 8.5
Blackout este gura de aer de care avea nevoie seria pentru a prinde și alți oameni în hora run and gun. Zombies te ține de picior și nu te lasă până nu termini toate puzzleurile. Rămâne de văzut ce o să se întâmple cu partea de Multiplayer.
