Anul 2018 este unul destul de prosper în materie de noutăți cinematografice. Astfel, după ce evenimentele din Avengers: Infinity War ne-au arătat cât de instabili emoțional putem fi, industria filmelor cu supereroi s-a gândit să ne șteargă delicat lacrimile de pe obraji cu un minunat sequel pentru Deadpool.
Dacă moartea îi sperie pe majoritatea oamenilor, atunci pentru protagonistul nostru blestemul cel mai crunt este o viață veșnică extrem de plictisitoare… Lansat în premieră pe 18 Mai 2018, Deadpool 2 continuă violența amuzantă și limbajul colorat din primul film, însă de data aceasta într-o manieră ceva mai emoționanlă. Personajul eponim, pe numele său mic Wade Wilson ( Același simpatic Ryan Reynolds) își găsește în sfârșit liniștea alături de iubirea vieții lui , Vanessa ( Morena Baccarin ), aplicând “învățăturile” Doamnei Justiție interlopilor de pretutindeni.
Intriga îl surprinde pe (anti)eroul nostru într-o profundă căutare de sine, în scopul de “a-și îndruma sufletul pe calea cea dreaptă”, așa cum își dorește Vanessa. Dacă pentru Wade propriul său film este unul “de familie”, aventura adevărată începe în momentul în care acesta, ca proaspăt membru al grupului vesel din X-Men, format din Colossus ( Stefan Kapičić ) și Negasonic Teenage Warhead ( Brianna Hildebrand ) , se pomenește fix în mijlocul unui scandal…incendiar iscat de un tânăr mutant pe nume Firefist / Russell Collins ( Julian Dennison ).
Măscăriciul nostru dă să facă pe eroul, fapt care aduce după sine încarcerarea sa alături de băiat într-o închisoare special concepută pentru mutanți. Simultan, Russell devine ținta lui Cable ( Josh Brolin ) , un cyber-soldat extrem de morocănos venit din viitor, cu scopul de a-l rade pe bietul băiat de pe fața Pământului.
De aici deja acțiunea începe să se desfășoare lăsând loc unor momente de respiro aproape inexistente. Motivul pentru care am ales să nu împărtășesc întreg conținutul cu voi, cititori Overheat, nu este nepărat grija mea pentru fericirea voastră sau șansa acordată celor care vor vedea mult mai târziu filmul, dar care vor o experiență cu surprize, ci faptul că, prin natura sa, Deadpool 2 nu este un film pe care să îl analizezi bazat pe povestea acestuia.
Simplificat, filmul îți spune de la început la ce te poți aștepta, ba chiar și Wade îți trântește cu nerușinare un spoiler gogoman. Dar asta nu înseamnă că deja știi tot, pentru că Deadpool 2 este complet aleatoriu. Odată prezici cu succes o secvență, altădată te pălește secvența pe tine printr-un acces necontrolat de râs isteric.
Da,filmul este comic. FOARTE.COMIC. De la echipa formată de Wade pentru salvarea puștiului până la final, te împiedici de un limbaj cu care protagonistul te-ar fi ajuns până la a treia generație de strămoși si de multe alte situații atât de bine realizate, încât nu vrei să se mai termine!
În materie de CGI, pot spune că de data asta este mai rafinat. Cadrele sunt ceva mai luminoase și diverse, iar efectele speciale sunt un epitom al satisfacției. Se vede că echipa nu s-a zgârcit să facă uz de CGI evident pentru o atmosferă aparte.
Coloana sonoră m-a surprins în mod plăcut, chiar dacă eu sunt un pasionat al sonorităților grele. Asta nu înseamnă că nu fredonez Take on me de la A-Ha sau altele, și pot recunoaște cu ușurință că fiecare cântec din film este plasat exact la momentul potrivit. Este genul acela de muzică dezinvoltă de care te bucuri în filmele lui Tarantino, pentru că unde altundeva ai putea chicoti atunci când cineva este făcut sos de roșii dacă nu în Deadpool 2 sau Django Unchained?
Că tot a venit vorba de asta, e interesant de observat acest aspect. Motivația lui Wade zace în dorința iubitei sale de a fi un om mai bun, iar acesta este un exemplu veritabil în ceea ce privește rolul femininului pentru evoluția acțiunilor și a psihologiei bărbatului. Știu, poate părea ciudat, dar dacă tot am vorbit de cât de amuzantă poate fi violența împreună cu obscenitățile abundente, de ce să nu acoperim și partea sensibilă a filmului?
Ceea poate fi puțin dezamăgitor este finalul, căci anticipam un deznodământ diferit, care ar fi facut din Deadpool 2 un film 100% ieșit din tipare. Paradoxal, nu voiam să am dreptate în legătură cu rezultatul prezis, așa că m-am bucurat de finalul propriu-zis. Ca mai apoi să tânjesc după sfârșitul dorit de mine. Asta este, Mercenarul Guraliv nu ne poate mulțumi pe toți, nici chiar cu scenele post-credit, potrivite pentru film însuși, dar un pic cam prea seci pentru un film Marvel. Și unde este Stan Lee?!
Ceea ce compensează cu succes este multitudinea de easter egg-uri împrăștiate peste tot prin scenariu și care te trag de nas încă de la început. Peste tot vezi referințe la filmele X-Men, la diferiți actori, ba chiar și la istoria benzilor desenate! Ei, ăsta da pop culture!
În încheiere, Deadpool 2 primește de la mine un strălucit 9,7 pentru cât de plăcut reușesc să surprindă personajele, unele cunoscute, altele mai noi, pentru acțiunea plină de satisfacție și umor crunt, pentru cât de neașteptate sunt toate situațiile și pentru cum mixul de acțiune și comedie veritabilă aduce pe marile ecrane un film pe care n-ar trebui să îl vezi cu frățiorii, surioarele sau părinții, dar care alungă monotonia instalată de majoritatea producțiilor cinematografice din ultimii ani, care tind să ducă lipsă din ce în ce mai des de consistență. Și pentru că șoferul de taxi Dopinder este absolut genial! Ah,da, și pentru că i-a spălat rușinea lui Ryan Reynolds după rolul din Green Lantern! C’est fini, c’est fini la comédie!
