Seria Wolfenstein alături de seria DOOM au reprezentat și vor reprezenta mereu revoluția jocurilor de tip shooter. Pentru mine unul, nici cel mai nou Call Of Duty și nici cel mai competitiv Counter Strike nu pot detrona francizele DOOM și Wolfenstein din niciun punct de vedere. Mulți dintre voi m-ar putea contrazice cu argumentul că aceste două serii sunt învechite și prezintă mecanici de gameplay vechi și neinteresante…. Vechi categoric, neinteresante în niciun caz.
Jocul review-ului de față este Wolfenstein 2, continuarea reboot-ului seriei lansat în 2014 pe console și PC. La acea vreme, shooterele liniare fără multiplayer, deși pe cale de dispariție, mai erau prezente pe piață. În 2017 totuși acest gen de joc (shooter triple A cu poveste liniară și fără multiplayer sau co-op) este aproape inexistent; drept urmare trebuie lăudat curajul pe care l-a avut Bethesda când s-a gândit să lanseze un astfel de joc într-o astfel de perioadă.
Riscurile, ca pirateria de exemplu, au fost mari, însă Wolfenstein 2: The New Colossus este un joc bun, captivant și energic… mai multe detalii în rândurile de mai jos.
Poveste:
Pentru cei care nu sunt familiarizați cu Wolfenstein și cu lumea jocului trebuie să le prezint mai întâi contextul “istoric” în care are loc acțiunea. Întreagă serie Wolfenstein (seria rebootată în 2014) are loc într-un trecut alternativ în care naziștii au câștigat Al Doilea Război Mondial și încet, încet au cucerit o mare parte din lume. Dacă în primul joc, naziștii ocupau întreaga Europă, în The New Colossus aceștia au reușit să pună mâna și pe Statele Unite.
Fără să stric experiența celor care nu au terminat încă The New Order, am să mă limitez la a spune că eroul principal al seriei, B.J. Blazkowicz, este încă în viață și gata să mai omoare “câțiva” naziști.
Blazkowicz este acum un personaj mult mai uman și mai amuzant decât în titlurile precedente, jucătorul identificându-se destul de ușor cu acesta. Pe parcursul poveștii, anumite flashback-uri ne vor detalia copilăria tumultoasă trăită de Blazkowicz: vom afla cine sunt părinții săi, de ce urăște naziștii și de unde a căpătat acesta duritatea de care dă dovadă în fiecare luptă împotriva “purtătorilor de svastică”.
Caracterul lui Blazkowicz evoluează și datorită faptului că Anya, iubita sa, este acum însărcinată cu gemeni. Ideea că cei doi copii se vor naște într-o lume infestată cu naziști îl determină pe eroul nostru să pornească într-o nouă cruciadă împotrivă germanilor.
Irene Engel, lidera nazistă din The New Order se întoarce și în acest joc în rolul antagonistului. Pe partea apusă a câmpului de luptă, în tabăra “rebelilor”, se află atât personaje vechi ale seriei, cât și câteva personaje cu totul și cu totul noi. Probabil cea mai interesantă prezentă din rândurile personajelor secundare este Sigrun Engel, fiica Irenei, care, spre deosebire de mama sa, aceasta urăște naziștii și tot ce reprezintă aceștia.
Cea mai notabilă schimbare din punct de vedere narativ este abordarea generală a poveștii. Dacă în The New Order, totul era privit serios și foarte matur, The New Colossus vine cu o abordare mai ușoară, satirizând fără oprire tot ceea ce înseamnă naziști și stereotipuri umane.
Campania, jucată pe dificultate medie, îi va lua unui gamer normal puțin peste 6 ore pentru a o termina, însă obiectivele secundare, colectionabilele și trofeele îl vor putea ține în fața ecranului pentru încă 2-3 ore de joc.
Gameplay:
Noul Wolfenstein preia cu succes toate standardele (înalte ce-i drept) impuse de predecesorul său: gameplay-ul lui The New Colossus se simte identic cu cel al lui The New Order, iar având în vedere faptul că The New Order a fost considerat un FPS excelent nu văd rostul unei schimbări majore în schema sau în mecanica jocului.
Jocul se rezumă la împușcarea, explodarea, topirea sau decapitarea cu toporul a trupelor naziste împrăștiate în diferitele niveluri puse în fața lui Blazkowicz. Instanțele speciale de gameplay, de exemplu controlarea unui robot Panzerhund sau deplasarea într-un scaun cu rotile, se rezumă tot la uciderea de naziști în locuri mai mult sau mai puțin înguste.
La capitolul abordare, Wolfenstein 2 a venit cu două metode de curățare a nivelurilor: metoda Dishonored, prin care îi rezolvi pe toți stealth și metodă Doom, prin care îți iei două mitraliere și treci prin cameră împărțind plumb peste tot în jur. Prima metodă este puțin mai grea și necesită timp și strategie; ceea de-a două este mai rapidă, mai fun și probabil cea pe care cei mai mulți jucători o vor folosi.
Sincer să fiu… singura mea nemulțumire la capitolul gameplay este diversitatea inamicilor sau mai bine spus lipsa acesteia. Wolfenstein 2 nu vine cu multe tipuri de inamici și nici cu boss battle-uri epice,. Ne amintim că The New Order a avut o serie de boss battle-uri foarte antrenante, iar decizia studioului MachineGames de a nu include bătălii memorabile cu inamici memorabili în cel de-al doilea joc al seriei este cel mult bizară mai ales că The New Colossus se vrea a fi de două ori mai bun decât predecesorul (doar are doi în coadă).
Sistemul de Perks a rămas neschimbat, upgrade-urile realizându-se dacă jucătorul execută cerințele specifice fiecărui perk: omoară X inamici cu armă Y etc. Obiectele de colecționat sunt și ele prezente însă cu excepția concept art-urilor, care îți arată totuși câte ceva interesant, celelalte sunt simple motive pentru a rejuca acest titlu.
Wolfenstein 2 a fost conceput mergând pe ideea “dacă nu e stricat, nu îl repara” și din fericire această abordare a funcționat perfect. Dacă ești fan Wolfenstein, The New Colossus este din punctul de vedere al gameplay-ului un joc aproape perfect.
Grafică și Sunet:
Realizat pe engine-ul id Tech 6, același engine folosit și pentru “noul” DOOM, Wolfenstein 2 este cu siguranță cel mai arătos first person shooter de anul acesta. Personajele principale și mișcările lor, armele și fizica acestoara, precum și inamicii și animațiile acestora când sunt loviți de gloanțe sunt realizate excelent. Arhitectura de nivel, deși nu tocmai cea mai impresionantă (nivelele sunt marea majoritate concepute cu multe coridoare și camere mici), arată foarte bine grație deciziei studioului creator de a folosi noul engine grafic deținut de Bethesda.
Wolfenstein 2 The New Colossus va arunca în fața jucătorului orașe americane controlate de naziști, un New York dezintegrat de o bombă atomică, o bază spațială pe planeta Venus și o mulțime de alte locații variate. Cum spuneam și mai sus, problema acestor locații este necesitatea jocului de a te băga în spații închise în loc să te lase să lupți în câmp deschis.
Jucat pe un PS4 standard, The New Colossus rulează în 1080p la 60 de cadre pe secundă fără nici cea mai mică pierdere de cadre.
Coloană sonoră este una decentă: nu este nici suficient de slabă încât să te facă să apeși pe butonul de mute, dar nici memorabilă încât să o cauți pe internet și să o adaugi în playlist. La polul opus tau vocile persoanjelor; actorii vocali fiind aleși atent. Replicile personajelor sunt excelent livrate și reușesc să accentueze drama sau satira după caz.
