Ținând cont că au trecut câteva luni bune de la ultimul material dedicat fotografiei și videografiei, m-am gândit să dezbat un subiect care s-ar putea să-i intereseze pe unii pasionați de videografie la început de drum.
Totuși, înainte să trecem la miezul problemei, aș vrea să fac o mică paranteză cu privire la o confuzie des întâlnită când vine vorba de rolul de cameraman și cel de videograf.
Pe scurt, cameramanul este persoana care, în cadrul unui eveniment, va avea grijă să captureze momentele esențiale, iar la finalul zilei trebuie doar să predea mai departe materialul filmat unor terțe persoane sau chiar colegi, care se vor ocupa de partea de editare.
Pe de altă parte, videograful se va ocupa atât de filmarea evenimentului respectiv, cât și de procesarea materialului, în urma căruia va rezulta produsul finit cerut de client.
Ca oricare lucru, fotografia sau videografia pleacă din pasiunea noastră de a cunoaște frumosul dintr-o altă perspectivă și de a cocheta cu multiple modalități de expunere. Tu ești artistul, iar pânza este doar a ta.
Totul pleacă de la stadiul de hobby și aici vreau să încep să punctez câteva idei. Să zicem că deja ai aparatul tău de fotografiat, un DSLR cu un obiectiv destul de bun și ai cunoștințe suficiente cât să știi ce face fiecare setare în parte.
Prima dată ar fi indicat să ne alegem mai multe cadre atât bine luminate, cât și destul de întunecate. Pe lângă asta, vom mai avea nevoie și de un subiect static. De ce? Fiindcă vei avea ocazia să te joci cu setările aparatului astfel încât să începi să înțelegi cum ai vrea să îți surprinzi un cadru anume. Pe lângă asta, nu strică să te familiarizezi cu focusul manual. Trebuie să îi acorzi mare atenție, deoarece chiar dacă pe ecranul DSLR-ului apare ca și cum ar fi focused, s-ar putea să nu fie așa.
După ce te-ai acomodat cât de cât cu noțiunile de bază treci la următorul nivel de dificultate. Mai exact, dintr-o poziție fixă să filmezi subiecte care se află în mișcare.
În acest caz, îți va fi testată capacitatea de a schimba cadrul rapid, focusul, zoom-ul, câteva setări mici, iar nu în ultimul rând contează și stabilitatea imaginii. Da, s-ar putea ca la început să fii nevoit să faci “stabilizarea” cadrului doar cu ajutorul mâinilor. Eu am învâțat un mic truc pentru cazurile în care trebuie să filmez un pic mai mult. Când țin camera, îmi lipesc mâinile de trunchiul corpului sau îmi țin coatele într-un fel sprijinite de șolduri.
Am folosit tehnica asta în timpul finalei de World of Tanks din Varșovia, Polonia. Aveți un video mai jos.
După cum puteți observa, nici ea nu este cea mai strălucită uneori, mai ales când mai ai și alte persoane în jurul tău, care s-ar putea să te incomodeze. În cazul acesta, pentru început, nu ar strica să folosești un monopied.
O primă sugestie, ar fi modelul Benro A38TDS2 la prețul de 580 de lei, capabil să suporte echipamente consumer și semi-profesionale de până la 2.5 kg, dar cea mai tare chestie mi s-a părut baza, care se poate transforma într-un mic trepied, capabil să îți ofere un plus de stabilitate. De asemenea, acest aspect îți oferă o fluiditate a înclinării mai bună în cazul în care vrei să faci un zoom-in interesant sau un zoom-out.
Pe de altă parte, dacă pentru moment bugetul nu este așa de mare, mai ai alternativa modelului Manfrotto MM290A4, la prețul de 193 de lei. Acesta esta realizat din aliaj din aluminiu și poate susține un DSLR cu o greutate de până la 5 kg.
Următorul nivel
Chiar dacă un monopied sună ca o soluție bună, el rezolvă doar câteva din problemele tale. Ce te faci când tu vrei să te miști în jurul subiectului pentru a surprinde mai multe unghiuri? Dacă nu faci mișcări rapide sau ample reușești să compensezi din “shakyness” cu ajutorul mâinilor, dar uneori trebuie să mărești viteza de deplasare, iar atunci imaginea are să se miște ca o piftie.
Un exemplu pe care pot să vi-l dau este primul Cosplay Music Video din România, filmat de mine. Veți observa că în multe scene eu eram mai mult static sau mă mișcam puțin, dar sunt în cadre a trebuit să mă mișc mai mult și imaginea nu mai este fluidă cum trebuie. Singura forma de stabilizare folosită la momentul filmării a fost cea a obiectivului, mâinile mele și un pic de warp stabilizer în Premiere Pro. Uneori nu prea poți să îl folosești mult fiindcă îți distorsionează imaginea destul de rău.
Fiind din fire perseverent și dispus să învăț, în vara acestui an am venit pregătit la East European Comic Con cu un steadicam Wondlan Magic 2 oferit de către prietenii noștri de la F64.
“Magia” are loc la îmbinarea dintre brațul principal și mâner, care reușește să absoarbă o mare parte dintre vibrațiile transmise de corpul tău.
Pentru ca întreg ansamblul să funcționeze corespunzător, trebuie să iei în parte mai multe aspecte, acestea fiind strâns legate de echilibru. Mai exact, primul aspect ține de poziționarea camerei pe talpă, fiind ajutat în acest caz de o mică cumpănă.
După, ai lungimea steadicam-ului și greutățile de la capătul acestuia. Ca să îți dai seama dacă steadicam-ul este echilibrat, îi ridici brațul în plan orizontal și îi dai drumul să cadă precum un pendul. Dacă o face prea repede (sub 3 secunde) sau prea încet (peste 5 secunde) atunci mai ai de ajustat.
După ce ai făcut toată echilibrarea sosește momentul în care trebuie să te pui pe exersat. Eu fiindcă am luat steadicam-ul chiar cu aproape o jumătate de zi înainte de eveniment a trebui să învăț din mers. Într-un fel a fost benefic.
De exemplu, cu mâna dreaptă ții de mâner, iar cu cealaltă controlezi axa brațului, să se rotească în stânga sau în dreapta. Greșeala mea a fost că la început țineam pumnul strâns pe braț și îmi tremura imaginea din cauza fiindcă îl bruscam. Secretul este să te folosești doar de vârful degetelor de la mână ca să faci ajustări fine. Dacă faci asta, vei avea o tranziție lină, exact ca în minutul 2:39 din video-ul de mai jos.
Ce aș mai dori să punctez este că talpa steadicam-ului are funcție de tilt și se poate desprinde dintr-o clemă, astfel încât vei avea un mic handheld. În plus, deoarece brațul lui Wondlan Magic 2 se poate extinde, acesta poate fi folosit și drept monopied. Tehnic, ai un 3 în 1 aici.
La Pièce De Résistance
Ei dragilor, am ajuns la finalul acestui articol și m-am gândit să îl închei cu două piese de rezistență în materie de stabilizare video. Pasul acesta puteți să îl faceți doar dacă chiar câștigați un venit din videografie sau simțiți cu mare ardoare că vreți să aveți acel produs pentru hobby-ul vostru (destul de scump de altfel).
Primul candidat este nimeni altul decât DJI Ronin M, un sistem de stabilizare cu 3 motorașe pentru fiecare axă de mișcare și o autonomie de până la 6 ore. Voi trebuie doar să vă faceți griji cum și ce filmați. Asta nu e tot. Acest ansamblu este destul de modular și permite atașarea diverselor accesorii, cum ar fi un ecran sau o telecomandă care ii va permite altui operator să controleze de la distanță gimbal-ul.
Dacă cumva ești genul de persoane care preferă dispozitivele de filmare mai compacte, atunci varianta pe care o ai la dispoziție este DJI Osmo.
Acesta are deja o cameră integrată, capabilă să filmeze la o rezoluție 4K cu 25 de cadre pe secundă și să asigure o stabilizare bună a imaginii. Voi trebuie doar să atașați la Osmo un smartphone, acest fiind și interfața de utilizare.
[…] la Osmo un smartphone, acest fiind și interfața de utilizare. Articolul complet poate fi găsit aici, realizat de Pompiliu-Ion […]