One Piece este o serie manga și anime consacrată în Japonia, însă aceasta are un succes enorm pe tot mapamondul. Autorul, Eiichiro Oda, a reușit să vândă peste 380 de milioane de copii ale volumelor din manga, iar povestea este încă on-going, fiind aproximativ în jur de 60-70% terminată.
Deși de-a lungul timpului au apărut diferite adaptări în jocuri video, recent Bandai Namco au lansat One Piece Burning Blood, un fighter dezvoltat de Spike Chunsoft, care acoperă povestea arc-ului numit Paramount War, cunoscut mai bine de fani sub numele de Marineford. Jocul s-a lansat pe PC abia pe 2 septembrie, în Europa, dar era deja disponibil pe PS4, Xbox One, și PS Vita încă de pe parcursul verii. Cerințele de sistem sunt înșelătoare, deoarece jocul poate fi rulat la setări maxime și pe un sistem mult sub cel recomandat. Burning Blood nu este tocmai cel mai arătos și pretențios fighter de pe piață, motiv pentru care poate fi rulat pe o gamă largă de configurații.
Mi-aș fi dorit ca povestea să fie mai consistentă, dar cu părere de rău trebuie să menționez faptul că e unul din cele mai slabe puncte ale jocului. Cuprinde un singur arc din toată povestea seriei și trebuie jucat de 4 ori, din perspectiva lui Luffy, Whitebeard, Akainu și Ace. Multe cutscene-uri ajung să se repete în acest fel, ba chiar și unele lupte, trebuind reluate de mai multe ori.
Cutscene-urile sunt destul de bine realizate, având un stil cel-shaded, asemănător manga-ului, dar am avut o problemă cu rapiditatea cu care acestea se desfășoară, deoarece sunt omise anumite elemente, mai mult sau mai puțin importante, iar desfășurarea acțiunii nu are loc așa cum trebuie.
Pentru cineva care nu a văzut niciodată One Piece, toată harababura va fi complet străină, și nu va putea înțelege absolut nimic. Senzație care nu va dispărea deloc pe tot parcursul jocului, însă nici fanii înrăiți nu vor fi surprinși, pentru că deja știu cum a avut loc tot războiul de la Marineford, iar cutscene-urile nu fac decât să redea anumite momente cheie.
Am reușit să termin jocul într-o singură sesiune, și mi-a luat aproximativ 4 ore și jumătate. Deja campania devenise repetitivă și mult prea obositoare după acest timp, însă celelalte moduri de joc sunt puțin mai antrenante și mai echilibrate, astfel reușind să țină jucătorul în priză pentru mai mult timp.
Pentru a debloca anumite personaje, dacă nu vreți să le cumpărați din Pirate Base, de la capitanul Buggy, va trebui să îi obțineți prin accesarea anumitor lupte bonus în story-mode, lucru ușor enervant, și voi explica puțin mai departe în review de ce.
Din păcate, povestea este slabă. Sunt doar 3 arene în care te tot bați pe parcursul ei și nu ai posibilitatea de a alege anumite personaje cu care să o parcurgi. Aceste lucruri fac jocul să poată deveni monoton încă din primele ore, așa că vă recomand să rezistați de-a lungul ei, pentru că după vă puteți bucura de toate celelalte gamemode-uri, pe care le voi detalia în continuare.
Fiind un port de pe consolă, ar fi indicat să jucați jocul cu un controller, dar având în vedere că joystick-ul pentru mișcarea camerei nu l-am folosit niciodată până acum, cred că poate fi jucat decent și de pe tastatură. Cu toate acestea, în meniu veți avea disponibil un cursor și veți putea folosi mouse-ul.
Mai devreme menționasem că unele părți din poveste pot fi ușor enervante, pentru că luptele bonus, deblocate după îndeplinirea anumitor condiții în cele principale, sunt foarte dezechilibrate. Oponenții spamează anumite combo-uri din care odată prins, nu mai poți scăpa, și nu asta ar fi problema, ci faptul că damage-ul lor este amplificat considerabil, pentru a face viața jucătorului mai grea.
Chiar și așa, gamemode-urile precum Wanted Versus, Pirate Flag Battle și modul online ajută enorm Burning Blood. Sunt mai bine realizate decât Paramount War și te fac să încerci tot felul de echipe, având în vedere faptul că ai voie să alegi până la 3 personaje pe care să le folosești într-un meci.
Toate mecanicile din anime au fost implementate surprinzător de bine în joc. Există Haki, fructele diavolului se comportă exact cum ar trebui, fiecare personaj are atacuri specifice, și toți au diferite interacțiuni între ei, fiind incredibil de plăcut să îi încerci pe fiecare în parte.
Dacă în story mode, se repetă aceleași 3 arene, la toate celalalte gamemode-uri puteți întâlni și alte locuri, până la alte 9 zone, toate variate și bine realizate, precum Thousand Sunny, Alabasta, sau chiar Dressrosa! Am fost plăcut surprins să văd și felul în care unele mișcări vor arunca oponentul în diferite clădiri din jurul arenei, distrugându-le cu totul.
În momentul de față sunt disponibile 65 de personaje suport și peste 40 de personaje jucabile, câteva având și costume alternative sau chiar regăsindu-se sub alte forme cu mișcări diferite. Un număr surprinzător de mare, mai ales pentru că fiecare este plin de personalitate si are atacuri, efecte și mișcări specifice!
Toate personajele cresc în nivel și pot obține experiență, cel mai mult dacă sunt folosite în lupte, mai ales dacă jucați Pirate Flag Battle, un mod de joc unde vă alăturați unei facțiuni deja existente în One Piece și străbateți diferite insule și locuri pentru a câștiga steaguri. În felul acesta veți concura online împotriva altor jucători, care la rândul lor încearcă să cucerească toate zonele.
De câteva ori m-am găsit exasperat de felul în care trebuie să apăs același buton de peste 20 de ori, deoarece toate personajele creșteau în nivel simultan și primeam o notificare individuală pentru fiecare, neavând posibilitatea să sar peste ele.
Câteva aspecte mi-au atras atenția în mod special și mi-a plăcut enorm să le regăsesc în joc, pe lângă interacțiunile foarte simpatice dintre personaje, când se regăsesc în aceeași echipă sau sunt puși să lupte între ei.
Sanji nu este deloc util împotriva oponenților de sex feminin, deoarece se îndrăgostește pe loc și toate loviturile lui vor fi inimioare trimise spre acestea, Chopper poate să vindece coechipierii, Usopp trebuie să țintească atunci când folosește anumite abilități, bariera lui Bartolomeo nu poate fi distrusă sub nici o formă, iar Law are nevoie să dezvolte Room înainte de a putea folosi anumite abilități pe inamici și așa mai departe. Există multe alte detalii care au fost foarte atent implementate în joc.
Și să nu uit de abilitățile fructelor, care pot fi activate oricând, doar printr-o apăsare de buton, făcând personajul invulnerabil dacă este de tip Logia. Toate atacurile oponentului vor trece prin tine, până când acesta se decide să folosească Haki sau trece și el în forma fructului, în cazul în care e una ce-ți poate dăuna, precum Akainu împotriva lui Ace sau Luffy împotriva lui Enel.
Camera este ușor plasată într-o parte, însă cu siguranță vă veți obișnui cu ea dacă jucați pentru câteva minute, chiar dacă eu uneori am avut senzația că din cauza felului în care era fixată nu aveam o perspectivă clară asupra poziției oponentului, fiind ascuns după clădiri sau praful ridicat de acestea când sunt distruse.
Totuși, la capitolul gameplay, aș putea spune că Burning Blood stă bine. Desigur, sunt lucruri peste care nu pot trece, precum luptele uneori prea mult bazate pe apăsarea excesivă a unui singur buton sau limitarea cadrelor pe secundă, dar dacă jocul nu s-ar împotmoli în aceste neajunsuri, ar deveni ușor fighter-ul meu preferat, datorită personajelor care sunt adaptate excelent.
Grafica este cel-shaded, pentru a putea surprinde atmosfera oferită de seria anime și manga, uneori făcându-mă parcă să îmi doresc mai multe scene refăcute folosind CGI. Probabil din cauza rating-ului sângele lipsește cu desăvârșire, ceea ce poate fi deranjant, mai ales când Whitebeard e îngăurit cu pumnul de magmă a lui Akainu și nu rămâne absolut nici un semn pe bătrân.
In-game, personajele arată bine și nu am observat nereguli decât atunci când am decis să intru puțin la colecție și să mă uit la modelele lor în 3D, individual, opțiune care este disponibilă la Pirate Base-ul lui Buggy. Totuși e de apreciat munca pe care au realizat-o dezvoltatori pentru că au ținut cont destul de bine de proporțiile fiecărui personaj în parte.
Deși animațiile sunt bine realizate și toate atacurile se comportă foarte bine, jocul este blocat la 30 de cadre pe secundă, lucru inadmisibil. Inițial, a durat o vreme să mă obișnuiesc cu acest lucru, dar totul ar fi fost mult mai fluent la cel putin 60 de cadre pe secundă.
Din păcate, animațiile par a fi blocate din motorul jocului, iar deblocarea cadrelor nu cred că se va putea face printr-un mod sau o modificare a anumitor parametrii din fișierele lui Burning Blood, așa că nu mă aștept la minuni.
Efectele vizuale sunt bune și câteva mici sunete și acțiuni chiar sunt reprezentate grafic printr-un scris, specific comic-urilor sau manga-urilor. Acestea nu au fost însă traduse din japoneză, dar nu pot spune că acest lucru e deranjant sau afectează plăcerea de a te bucura de joc.
Toate modelele, și efectele sunt la locul lor și se potrivesc jocului, chiar dacă uneori texturile lasă puțin de dorit. Design-ul arenelor este și el destul de bun și toate locațiile sunt ușor de identificat, fiind refăcute bine după materiarul sursă. Regret că există personaje care au fost blocate în spatele unui DLC, deoarece mi-aș fi dorit ca acesta să conțină numai costume alternative.
După cum am mai menționat, activarea abilității fructului mi se pare o mecanică implementată surprinzător de bine, și un deliciu vizual atunci când joci cu Kizaru și poți vedea găurile cu care rămâi prin corp după loviturile adversarului.
Actorii vocali sunt în mare parte aceeași cu cei din anime, lucru care ajută foarte mult pe partea de sunet, dar din păcate soundtrack-ul seriei nu a putut fi împrumutat, așa că jocul nu vine cu foarte multe melodii în repertoriu.
Toate interacțiunile dintre personaje sunt scrise special pentru Burning Blood, și există subtitrări pe tot parcursul jocului, mai puțin când replicile sunt redate individual din meniu. Însă, pentru a le debloca ele trebuie să aibă loc prima data într-o luptă.
Numele mișcărilor, abilităților, fructelor și personajelor nu au fost schimbate și cutscene-urile reproduc aceleași replici ca și în manga, naratorul rămânând tot Mahito Ohba. În opțiuni există posibilitatea de a putea regla separat sunetul pentru voci, pentru muzică și pentru efectele sonore.
Este o plăcere să auzi cum își vorbesc personajele între ele, cum rostesc diferite replici, chiar și în timpul luptelor, sau cum strigă numele atacurilor atunci când folosești unele mai spectaculoase. Există chiar câteva voci pe care nu le-am prea auzit în anime, dar care se regăsesc și în joc, precum cea a lui Gol D. Roger. Ce-i drept, nu spune foarte multe, având în vedere că este un personaj suport, dar mi-a plăcut să văd că totuși fiecare rostește câteva cuvinte.
