Reality Fighters este primul joc de lupte lansat pentru consola PlayStation Vita. Dar nu neapărat faptul că este un joc de lupte este interesant, ci modul în care au decis producătorii spanioli de la Novarama să realizeze acest joc. Dacă vă amintesc că Novarama este studioul care a creat Invizimals (joc cu realitate augmentată pentru PSP) , probabil vă imaginaţi deja că şi Reality Fighters pentru PlayStation Vita trebuie să fie un joc ceva mai rebel.
Şi chiar aşa este. Reality Fighters nu este un joc obişnuit de lupte, iar momentul în care ţii consola în mână şi încerci acest joc îţi scoate în evidenţă din prima atât plusurile cât şi minusurile sale (cel puţin pentru mine aşa a fost).
Elementul pe care s-au axat producătorii în Reality Fighters este realitatea augmentată. Acest lucru este posibil datorită camerelor video cu care este echipată consola PS Vita. Prin urmare, poţi să ţii consola îndreptată spre biroul tău iar acesta va deveni terenul de luptă pentru bătăuşii din joc. Controlul jucătorilor este unul clasic, bazat pe stickuri şi butoane, însă controlul camerei cu care vizualizezi personajele îţi aparţine 100%. Se poate renunţa la folosirea camerei video dorsală a consolei iar lupta se va desfăşura pe unul dintre terenurile incluse în joc, însă controlul camerei se va face tot prin mişcări ale consolei. Prin urmare, te vei găsi pus în situaţia de a face două lucruri în acelaşi timp: să te lupţi şi să mişti consola astfel încât să nu-ţi iasă luptătorii din cadru.
O altă adiţie care va aduce zâmbete este modul de creare a personajului: graţie camerei video frontale, personajul creat de tine poate avea aceleaşi trăsături faciale cu ale tale. În rest, personalizarea omuleţului tău este una dependentă de touch-screen şi butoane, lucru deloc deranjant. Opţiunile de personalizare nu sunt atât de multe, dar sunt mulţumitoare prin faptul că poţi realiza nişte personaje foarte caraghioase, atât ca înfăţişare cât şi ca stil de luptă. Dacă doreşti să te implici mai mult, îţi poţi împrumuta şi vocea, astfel încât personajul tău din joc să şi grăiască ceva din când în când.
În ceea ce priveşte LUPTELE, jocul nu stă foarte bine. Acestea sunt repetitive şi nebalansate, lucru care te va plictisi după câteva minute de joc. Despre asta vorbeam atunci când am spus că producătorii au decis să facă un joc diferit. Realitatea augmentată funcţionează minunat, consola este transformată într-o fereastră spre o realitate modificată şi nu există niciun pic de întârziere (sau nu una sesizabilă) între mişcarea consolei şi reprezentarea acesteia pe ecran. Controlul luptelor este însă unul simplist şi nu poate fi comparat cu vreun titlu din seriile consacrate – Mortal Kombat, Tekken, Street Fighter şamd. Tot ce trebuie să faci este să apeşi butoane şi să speri că faci mai mult damage decât adversarul.
Tonul general al jocului nu este unul serios. De la grafică şi sunet până la stilurile de luptă şi personalizarea luptătorilor, totul este realizat astfel încât să te facă să zâmbeşti. De fapt întregul joc pare a fi mai degrabă o joacă de copil şi nu o experienţă imersivă care să capteze atenţia unui adult mai mult de 30 de minute sau o oră. Acest lucru e excelent dacă ai cumpărat jocul pentru un copil sau pentru o persoană non-gamer, dar e mai puţin bun pentru un gamer adult care se aşteaptă la lupte încrâncenate şi spectaculoase.
Sfatul nostru – dacă vrei un joc de fighting ceva mai hardcore, mai aşteaptă puţin – în această primăvară va apărea Mortal Kombat pentru PSVita, care va conţine de asemenea facilităţi de realitate augmentată, însă va oferi o experienţă de luptă mai convingătoare. Aici ţin să precizez situaţia inversă faţă de Reality Fighters: Mortal Kombat nu ar trebui cumpărat pentru un copil, datorită sângelui şi a brutalităţii unor scene din joc.
