Ei, iată că Wargaming League Grand Finals 2016 s-a terminat, de această dată cu o nouă echipă campioană, Na’Vi. Nu aveți idee cât de palpitante au fost meciurile respective. Parcă eram ca la ping pong. Se făceau schimb de “servicii”.
În fine, până ajung acolo, m-am gândit să vă fac o mică retrospectivă a evenimentului, ținând cont că am fost prezent la fața locului ca să îi iau pulsul.
Măreața finală a avut loc în capitala Poloniei, Varșovia, pe durata a două zile. Locația care a găzduit evenimentul a fost Torwar Hall, un fel de Sala Polivalentă din București, dar parcă un pic mai mică.
La intrare în clădire erai întâmpinat de două bestii metalice, veterane din Al Doilea Război Mondial, un T-34-85 și un Sherman, ambele perfect funcționale. Poți să zici că erau doi străjeri care păzeau intrarea în templu.
Cele două tancuri aveau și un echipaj care se ocupau de întreținerea acestora. La un moment, au și pornit T-34-ul. Inclusiv motorul de la turelă mergea. Din păcate, nu au pornit și Sherman-ul deoarece dura undeva la 10 minute să încălzească uleiul. Era nițel frig afară și de obicei acesta se gelifiază pe fundul rezervorului.
Asta pățești când pui pe un tanc, un motor de avion. Oricum, ambele tancuri au fost complet restaurate, atât la exterior, cât și la interior. Nu aveți idee cât de fericiți erau copiii să vadă tancurile respective și să se urce pe ele. Naiba, se cățărau pe ele mai repede decât noi adulții. Trebuia să le apreciezi entuziasmul și pasiunea într-un fel.
După ce intri în clădire ai cam două zone de interes. Prima este cea unde are loc toată acțiunea. Mai exact, scena și cele două “boothuri” unde erau prezenți comentatorii.
O să opresc un pic aici ca să punctez câteva detalii. Deasupra fiecărui jucător se afla câte un ecran mare cu numele acesuia și tancul pe care îl folosea. Dacă era eliminat, ecranul se stingea. Într-un fel te ajuta să distingi mai repede echipa și jucătorii când situația se încingea.
A doua zonă de interes era compusă din 3 standuri. Primul era shop-ul cu ale sale goodies, al doilea era standul Razer cu o multitudine de calculatoare, periferice, dar și kit-uri speciale de VR făcute de o anumită companie Fibrum. Bine, carcasa era făcută de ei, deoarece tu urmăreai meciul pe un telefon Samsung Galaxy S7. Asta nu e tot. Cu ajutorul unui controller, puteai să controlezi camera în cadrul unui meci și să îți schimbi perspectiva. Nu a fost rea ideea.
De asemenea, la standul Razer au fost și jucători profesioniști care participau la concursurile organizate acolo. De exemplu, se formau două echipe. Într-o echipă erau jucători normali, iar în cealaltă echipă erau prezenți și doi jucători PRO.
Problema e că aceștia era nevoiți să joace cu un handicap: fără zoom, doar din taste, un jucător cu tastatura, altul cu mouse-ul și tot așa. Am reușit și eu să prind un meci împotriva lor, dar mă așteptam din start ca echipa noastră să o ia pe coajă. Măcar mă bucură faptul că am rămas ultimul supraviețuitor și că le-am dat nițel de furcă înainte să mă omoare. Așa au învățat și ei câte bounce-uri poate lua un E-100.
Ultimul stand a fost celor de PlayStation unde am avut ocazia să încerc varianta de PS4 a lui World of Tanks. Pot spune că arată surprinzător mai bine decât varianta de PC. Se vede că studioul din America a depus eforturi suplimentare.
De notat ar fi atenția la detalii, cum ar fi echipamentul de pe tanc gen ranițele soldaților care se mișcă la denivelări sau uneltele pentru reparații. Le-am lăsat și o mică amintire polonezilor.
Acum că am terminat și cu partea asta, haideți să ne îndreptăm atenția un pic către meciuri. O mare parte dintre echipe au venit din colțurile lumii, dar parcă mama Rusie și Ucraina și-au făcut simțită prezența mai mult. Totuși, în echipa Wombats on Tanks au fost și doi jucători din Moldova, Bishop, respectiv KoreetZ. Ce pot să spun. Bravo lor! Poate vom vedea și jucători români pe viitor.
Din punctul meu de vedere mai toate meciurile au avut punctele lor palpitante, dar au fost 2 momente care mi-au plăcut foarte mult. Unul a fost când Na’Vi a făcut rush pe cap și au câștigat runda în nu mai puțin de 2 minute împotriva celor de la Kazna Kru.
Al doilea moment a fost însăși finala dintre Hellraisers și Na’Vi. A fost pur și simplu uimitoare! Cum am zis mai sus. A fost ca la un joc de ping pong. Ba o echipă câștiga, ba cealaltă. M-a uimit cât de bine se adaptau situației și veneau cu contraatacuri. Nu mai vorbesc de tie-break-uri.
Scorul final a fost de 6-6. S-e ajunsese la ultimul tie-break și din păcate applew0w a făcut o gafă majoră când a dat cu spatele și a căzut între două stânci de unde nu a mai putut să plece. Acest lucru a permis echipei Na’Vi să câștige.
Aș mai dori să menționez faptul că la acest eveniment am asistat și la primul meci demonstrativ de eSports al jocului World of Warships.
Echipele au fost formate din atât din nume mari din YouTube cum ar fi Jingles, dar și supertesteri sau jucători buni din comunitate. Nu aveți idee cât m-am bucurat jocul respectiv pe scena de eSports. Spun acest lucru, fiindcă am testat la el voluntar din Decembrie 2013. Am cam singurul Alpha Tester român și este plăcut să vezi rezultatul muncii tale.
Pe partea de organizare nu am nimic de reproșat, totul a mers surprinzător de bine, iar comentatorii au fost la înălțime. Bine, au fost și câteva nume noi, care l-a început au fost un pic mai rigide în exprimare, dar s-au destins pe parcurs.
Per total general Wargaming League Grand Finals 2016 a fost un eveniment reușit și sper ca pe viitor România să fie următoarea gazdă a acestei finale.
Nu în ultimul rând, nu vreau să termin acest articol fără a le mulțumi celor de la ASUS România, care mi-au oferit pe durata călătoriei uimitorul ultrabook ASUS UX305 și pot spune că s-a dovedit un partener de nădejde, deoarece m-a ajutat să îmi rezolv treburile mult mai repede și nu s-a simțit aproape deloc la bagajul de cabină.
De asemenea, nu puteam să vă încânt retinele astea frumoase dacă nu aveam de la F64, obiectivul Sigma 17-70mm f/2.8-4.5 DC Macro OS (review soon).
Toate pozele de la eveniment le găsiți aici:
