Te-ai ferit de jocul ăsta ca de dracu’, şi dai cu aghiasmă la simpla lui menţionare; sau te-ai închinat la soare ca să vină mai repede data lansării ? Indiferent de categoria în care te afli, te roade aceeaşi curiozitate: CUM E DARK SOULS 3 ?
Ca scurtă introducere, o să recunosc că nu sunt expert în jocurile astea, dar am terminat tot ce înseamnă SoulsBorne (Demons Souls, Dark Souls, Bloodborne), cu excepţia DLC-ului The Old Hunters. Cu doar o recenzie în palmares, am în faţă copleşitoarea onoare de a scrie despre un joc pe care l-am aşteptat cu sufletul la gură.
POVESTE
La sunetul unui clopot, eşti trezit din somnul nefiinţei. Te afli în Lothric, locul unde cei cinci împăraţi cenuşii, Lords of Cinder, şi-au părăsit tronurile, lăsând Flacăra Lumii să se stingă, iar sarcina ta e să îi aduci înapoi pe tron, pentru a opri cufundarea lumii în beznă.
O să recunosc şi păcatul de a nu fi enciclopedie când vine vorba de povestea seriei, dar acesta este unul dintre lucrurile pe care îl apreciez la jocurile SoulsBorne: povestea cedează locul gameplay-ului. Cutscene-urile sunt puţine, iar tot ce ţine de poveste poate fi descoperit atât cât doreşte jucătorul. În mare, seria Souls încearcă să ne prezinte o metaforă despre viaţă, moarte şi reincarnare. Dacă sună pretenţios şi complicat, nu fi descurajat. Povestea şi lore-ul sunt detaliate în descrierile obiectelor şi armelor pe care le găseşti în joc. Rămâne la alegerea fiecăruia dacă vrea să descifreze enigma lumii întunecate din Dark Souls.
GAMEPLAY
Noul joc al seriei RPG action-oriented la persoana a treia aduce câteva schimbări interesante seriei, aşa că adunaţi-vă în jurul focului: am ce vă povesti !
Cenuşa şi focul sunt laitmotivul celei de-a treia părţi din Dark Souls. Mecanica Human şi Hollow (om şi cadavru) vin acum sub forma Unkindled şi Kindled. În starea Kindled – reprezentată vizual ca o ardere mocnită a personajului – beneficiezi de puncte bonus la viaţă, dar şi de acces la componenta online a jocului, prin care poţi chema alţi jucători să te ajute; sau îi poţi invada pentru a le fura sufletele adunate de pe inamici – moneda de schimb a jocului şi resursa cu care poţi creşte în nivel.
Dacă ai murit, pierzi toate aceste beneficii, odată cu sufletele acumulate de tine; dar acestea se pot recupera dacă te întorci la locul în care ai murit – cu menţiunea că odată cu tine, reînvie şi inamicii. Iar Kindle, „văpaia” personajului, o poţi recupera folosind Ember, sau omorând boşii întâlniţi pe hartă.
O schimbare adusă în Dark Souls 3 e statistica Hollowing, care contorizează până la 99 de câte ori ai murit în joc, iar cu cât ai murit mai mult, cu atât personajul îşi pierde din trăsăturile umane, ajungând să arate ca un zombie. Nu ştiu dacă Hollowing are alte proprietăţi înafară de cea vizuală, dar ştiu că dacă mă invadează vreodată un jucător care încă arată a om… „va face pipi pe flacăra mea”.
Seria s-a maturizat destul de bine, iar Dark Souls 3 a luat notiţe de la Bloodborne, mărind pasul acţiunii. Inamicii sunt ceva mai rapizi, şi uneori chiar imprevizibili. Şi că tot am pomenit de Bloodborne, mecanica prin care recuperezi viaţă lovind repede inamicii poate fi replicată cu ajutorul unor obiecte.
Pentru a balansa noul ritm al jocului, Dark Souls 3 introduce Skills, pentru arme şi scuturi, care oferă acces la noi mişcări şi tehnici care variază şi mai mult sistemul de luptă al jocului. E o mare plăcere să descoperi ce abilităţi speciale au fiecare dintre camarazii ascuţiţi care te însoţesc în luptă. Evident că nu o să vă spun ce fac ele. Mergeţi şi descoperiţi. E ca un Crăciun care se lasă de fiecare dată cu victime şi ţipete. Adică, un Crăciun obişnuit.
Clasele sunt înşirate în ordinea dificultăţii. Începând de la cele mai uşoare, axate pe Strength, continuând cu cele pe Dexterity şi terminând cu cele pe Inteligence. Dacă în jocurile precedente, buildurile pe magie făceau jocul foarte uşor, de data asta nu mai e aşa. Durează prea mult să foloseşti vrăjile, iar ritmul alert al jocului îngreunează destul de mult viaţa unui caracter care se bazează pe magii.
Alte schimbări pe care veteranii seriei le vor observa sunt:
- lipsa contorului Soul Memory, care partaja playerii cu care puteai interacţiona online;
- întoarcerea statisticii Luck din Demons Souls, care te ajută să găseşti obiecte mai bune;
- Ring of Sacrifice nu mai poate fi reparat şi refolosit ca în Dark Souls II, aşa că ţineţi bine de cele pe care le găsiţi;
- cei care preferă arcul şi săgeţile, neapărat să încerce clasa Thief, cu Shortbow. E mult mai uşor acum să schimbi pe arc şi să trimiţi două-trei săgeţi, dacă te-ai distanţat puţin de inamic;
- două Estus Flask, unul pentru viaţă, altul pentru mana, iar numărul de utilizări poate fi partajat între cele două, după necesităţile clasei folosite. Estus Flasks se îmbunătăţesc cu Undead Bone Shard, iar numărul utilizărilor poate fi ridicat cu Ember Shards. Am ţinut să precizez partea cu Undead bone Shard pentru că am descoperit-o doar pe la sfârşitul jocului, şi personal m-ar fi scutit de multe înjurături şi sfinţi pomeniţi.
Să trecem în revistă şi părţile mai puţin plăcute ale gameplay-ului. Jocul „reţine” prea mult timp comenzile. Am păţit de multe ori să dau două comenzi personajului, să fiu lovit după prima comandă, iar personajul să execute apoi şi a doua comandă, chit că eu deja dădeam cu disperare alte comenzi.
O altă problemă de care m-am lovit în fiecare joc SoulsBorne e iluzia opţiunilor. De exemplu, o armă care e eficientă 80% din joc poate strica orice build aş avea în cap.
GRAFICĂ
Dark Souls 3 are un gust poate prea familiar, şi îmi vine în minte ideea de „best of, sau trucuri expirate” ? De ce spun asta ? E ceva mai complicat, dar vă voi lămuri pe parcurs.
Jocul foloseşte acelaşi engine grafic folosit de toate jocurile precedente, dar cu mici îmbunătăţiri şi optimizări. Are momente în care arată foarte bine, dar pus sub lupă nu impresionează. Obiectele şi modelele personajelor sunt bine conturate şi detaliate, dar dacă priveşti dincolo de stratul de ceară care face totul „mai lucios, mai next gen”, jocul nu se diferenţiază cu mult de Demons Souls apărut pe Playstation 3. Între Low şi Max, diferenţa e făcută doar de umbre, câteva straturi de blur, reflecţii şi simularea fizică a ţesuturilor de pe haine.
Texturile jocului arată cam spălăcite pentru anul curent, dar vorbind de Dark Souls acesta este un aspect mult prea irelevant. Jocul e plin de acţiune şi nu prea ai timp sa stai să admiri pereţii cu lupa, iar personajele sunt suficient de bine detaliate şi animate. Trăgând linie, e cel mai arătos joc al seriei. Aşadar, o îmbunătăţire.
În sfârşit personajul se murdăreşte ! Ba chiar se curăţă dacă te arunci prin apă. Şi poţi decora pereţii cu sângele adversarilor, la fel ca în Bloodborne. Sunt detalii mărunte, dar care au un farmec aparte şi ajută la imersiune.
Jocul a fost testat pe un I7-4790K, cu GTX970, iar ca performanţă, au fost câteva zone în care FPS-ul a atins chiar şi niveluri „cinematice”, fără ca resursele calculatorului să fie împinse măcar peste 50% din utilizare – indiferent că setările erau pe Low sau Max. Ca să nu dau spoilere, nu voi da exemple. Diferenţa te izbeşte din plin la un joc de acţiune, cum e Dark Souls, unde nu te ajută deloc să ai parte de întârzieri în execuţia comenzilor pe care le dai personajului. Contrastul de performanţă e cu atât mai evident, mai ales că, în rest, jocul merge foarte fluent şi fără alte probleme. UPDATE: Zonele cu framedrop par să fi fost rezolvate la data lansării.
Alte probleme pe care le-am observat ar fi draw distance redus şi texture pop-in, folosirea evidentă a unor lumini false, care nu lasă umbre, sau situaţii în care inamicii lasă umbre, dar tu nu.
Dark Souls 3 oferă totuşi o experienţă foarte bună, şi sunt sunt încrezător că micile probleme vor fi reparate după lansare. Se vede că în unele zone care ar putea taxa sistemele mai slabe, engine-ul jocului a fost frânat intenţionat, dar să sperăm că se va renunţa la această soluţie. Poate vor renunţa şi la limita de 60FPS impusă jocului. Şi poate nu mă fac de rahat, crezând că problemele vor fi rezolvate.
Dacă aveţi un sistem modest, dar doriţi detalii, presetul Medium e arhisuficient. Diferenţa dintre Medium şi Max fiind aproape insesizabilă în timpul jocului.
LEVEL DESIGN
Dark Souls revine cu aceeaşi lume tenebroasă – dar ceva mai detaliată faţă de alte dăţi – plină cu castele în ruină, temniţe şi păduri întunecate. Se modifică însă formula labirintului, nivelurile punând accent pe planul vertical. Nu ştiu cum vor aprecia alţii această schimbare, dar am observat că mi-a fost mai uşor să găsesc şi să ţin minte potecile alternative pe care le pot explora, chiar dacă la început mă simţeam copleşit şi incomodat de această alegere de design.
Mai mult ca niciodată am ţinut să explorez fiecare colţ şi potecă, iar de fiecare dată când mă dădeam cu capul de zid – ajutat bineînţeles de inamici prea puternici pentru forţele mele – găseam o rută alternativă. Răbdarea şi explorarea au fost întotdeauna răsplătite cu inamici pe măsura mea, boşi secundari, sau arme, obiecte şi seturi de armuri mai bune.
O altă schimbare care poate afecta explorarea, e faptul că ai acces la teleportare între Bonfire-uri încă după partea de tutorial. Unora le va plăcea asta, altora mai puţin.
Dar să revin la „familiarul” menţionat mai devreme. Fiind al cincilea joc SoulsBorne, devine prea evidentă repetiţia unor anumite tiparuri în level design. Unii inamici, boşi sau unele animaţii par reciclate din Bloodborne, ba chiar şi din jocurile mai vechi, inclusiv Demons Souls. O fi de bine, o fi de rău… ca să aflaţi, trebuie să duceţi jocul până la sfârşit ca să vă formaţi o părere despre intenţiile domnului Miyazaki, creatorul seriei.
SUNET
La capitolul acesta, doar lucruri de laudă. Coloana sonoră e pe măsura acţiunii din joc, iar sunetele metalice ale armelor sau ţipetele creaturilor întâlnite în joc sunt foarte bine reprezentate.
MULTIPLAYER
Despre mecanică am vorbit deja, aşa că să trecem la partea tehnică.
Personal, e partea de care aş fi cel mai interesat să aflu într-un review Dark Souls: PVP-ul fiind o parte foarte importantă din experienţă.
„Au reparat lag-ul ? Mai primesc lovituri în timp ce inamicul înjunghie aerul ?”. Din păcate, serverele sunt cam pustii, fiindcă jocul nu a fost încă lansat. O singură dată am reuşit să colaborez cu cineva, dar nu a fost suficient cât să îmi fac o părere concretă. Credeţi-mă, sunt la fel de dezamăgit că întrebările noastre nu şi-au găsit răspuns.
Pentru mai multe despre acest subiect, reveniţi pe Overheat.ro după ce se lansează jocul.
UPDATE:
Nu, nu au reparat conexiunile între jucători. Ba chiar sunt instanţe în care lag-ul e atât de mare încât nu poţi interacţiona cu lumea celui care e gazdă, iar asta se întâmplă mai ales atunci când vedeţi personajul lor că doar pluteşte ţeapăn. Dacă daţi peste aşa ceva, scutiţi-vă de nervi şi întoarceţi-vă în lumea voastră. Nu veţi putea accesa luptele cu boşi, nu veţi putea interacţiona cu manetele care cheamă lifturi (când tocmai aţi ratat liftul din cauză că lagul nu l-a arătat pe celălalt urcând în lift) etc. Situaţiile de genul pot deveni haotice şi foarte frustrante, mai ales când eşti invadat de cineva pe care nu îl loveşti, chiar dacă dai în el, dar el te nenoroceşte.
Când conexiunile totuşi funcţionează, PVP-ul şi coop-ul sunt minunate. Serverele sunt pline; mereu eşti invadat şi ai pe cine chema în ajutor, iar abilităţile armelor fac luptele foarte interesante.
Păcat că după atâta timp nu s-a umblat la partea de netcode. Multiplayer-ul, cu toate părţile lui bune, rămâne cel mai slab aspect din seria SoulsBorne.
ÎNCHEIERE
„BINE BOSS, DAR CUM SUNT BOŞII ??? CÂT DE GREU E JOCUL ???” – aud veteranii cum strigă prin monitor. Fără să dau spoilere, m-am speriat, crezând că jocul repetă ce a făcut în Dark Souls 2. Şi într-adevăr: e la îndemână să crezi că jocul e uşor, având în vedere experienţa pe am acumulat-o cu toţii de-a lungul seriei. Dar, cel puţin mie, partea de final mi-a dat destule şuturi în mutră ca să mă trezesc la realitate. Ba chiar mi-a dat şi un trabuc cu dinamită.
Cât despre durata lui, aici parcă sunt puţin îngrijorat. Cu tot peste 90% din hartă explorată, cu toate Bonfire-urile găsite, cu toţi boşii secundari învinşi şi cu peste o sută decese, jocul poate fi terminat undeva între 40 şi 45 de ore. Deci, din punctul ăsta de vedere, cred că e undeva la nivelul Dark Souls 2 şi Bloodborne, fără DLC-uri.
Conţinut mai mult decât suficient, dacă ne gândim la alte jocuri ! Dar având în vedere cu ce ne-a obişnuit seria Dark Souls… aşteptăm DLC-uri.
Dacă nu aţi încercat niciodată seria, puteţi experimenta cu Dark Souls 3. Chiar şi colegul Pompiliu s-a „dezvirginat”, reuşind să triumfe în faţa primului boss din joc.
Chiar dacă la modul obiectiv nu va lua peste nota 9, Dark Souls 3 este un joc excelent, iar „Praise the Sun” are un nou înţeles pentru mine, pentru că m-a prins răsăritul în faţa ecranului de mai multe ori decât mi-ar plăcea să recunosc.
