[Recenzie] Alien Romulus – Dezamăgirea nu se aude în spațiu

Alien: Romulus arată bine doar la suprafață

Primul film Alien are un loc special în inima mea, fiind primul film horror pe care l-am văzut la vârsta fragedă de 11 ani.

Am revăzut filmul pe la 25 de ani și recunosc că mi-a dat un sentiment de panică în anumite momente, dar și un sentiment de uimire.

Pentru un film lansat în 1979, Alien arată și sună grozav. Stilul consacrat de H.R. Gieger și regia lui Ridley Scott au rămas un termen constant de comparație pentru filmele horror care au urmat primelor două filme Alien, respectiv Aliens.

Poate că este loc de o retrospectivă a seriei Alien într-un alt articol, dar acum să ne întoarcem la Alien: Romulus.

Nu se putea mai rău decât Alien: Covenant, nu?

Alien: Romulus nu este la fel de eșuat ca film horror precum Alien: Covenant sau Promotheus, dar este departe de ce promite în trailere.

M-am așteptat să urmăresc o revenire la rădăcinile genului horror claustrofob și izolat, care a definit primul film din serie. M-am așteptat la un omagiu adus filmelor originale, sau o scrisoare de dragoste pentru producția din anii 80.

Aștepările mele nu au fost atinse, ba chiar am plecat din sala de IMAX dezamăgit de ceea ce am urmărit pe gigantul ecran.

Povestea – sau cum să atingi minimul necesar de cuvinte pe un scenariu

Daca ați urmărit trailerul, vă puteți da seama foarte repede care este de fapt povestea din film. Dar o voi prezenta totuși pe scurt.

Rain (Cailee Spaeny), personajul principal al filmului, împreună cu fratele ei Andy (David Jonsson) sunt convinși de un grup de prieteni să exploreze o navă în derivă deasupra planetei lor, în speranța că își vor câștiga independența față de corporația care le ține viața captivă.

Odată ajunși pe navă, grupul de tineri mai mult sau mai puțin pregătiți, descoperă că nava ascunde un secret odios. Aceștia sunt prinși în mijlocul unui mister pe care nu vor să-l deslușească, dar de care vor să scape cât mai repede.

Primele 30 de minute ale filmului m-au ținut cu sufletul la gură. Eram convins că voi urmări un film lent, unde totul se află într-o tensiune maximă și acțiunea va avea un rol secundar în favoare elementelor de horror claustrofob.

După cele 30 de minute, filmul începe să o ia la vale. Apar scene previzibile de jump scares, sunete foarte puternice care sunt menite să sperie publicul, dar au un efectul contrar, după părerea mea.

Nu exagerez când spun că filmul se putea termina cu 20-30 de minute mai devreme și ar fi avut un deznodământ mai decent. Un lucru pe care filmele horror bune le au în comun este conceptul de “less is more,” unde ai 90 de minute de teroare, tensiune, suspans, etc. și un final trist sau fericit care te pune pe gânduri.

Pe mine, Alien: Romulus m-a obosit. Iar ultimele 30 de minute sunt printre cele mai nereușite secvențe action/horror pe care le-am urmărit de câțiva ani încoace.

Producția – Un film frumos și urât în același timp

Filmul de numește “Alien,” așa că ne putem aștepta la apariția consacratului extraterestu greu de ucis. Iar Xenomorphul prezent în film este una dintre cele mai bune părți ale peliculei. Regizorul Fede Alvarez a optat pentru cât mai multe efecte vizuale practice, iar acest lucru se vede în design-ul monștrilor, dar și al navei Romulus.

Dacă vreți să urmăriți filmul, recomand să mergeți la un cinema IMAX. Detaliile prezente în film vă vor capta atenția și poate vă vor distrage de la dialogul defectuos și personajele destul de plictisitoare.

Efectele vizuale practice, cu cât mai puțină intervenție digitală, vor fi mereu un mod ideal de a reda o stare de implicare mai eficientă în atmosfera filmului.

Există totuși o excepție, dar aici nu pot da prea multe detalii ca să nu stric povestea. Tot ce pot spune este că filmul ne prezintă un personaj din primul film, readus pe marile ecrane, într-o formă digitală ajutată de AI. Din păcate nu este deloc reușit, gura pare desprinsă de restul capului și m-am abținut să nu râd de fiecare dată când acel personaj apărea pe ecran.

În concluzie – se putea mult mai bine

Având în vedere așteptările pe care le-am avut, pot spune că filmul m-a dezamăgit. Discursul online de la apariția fimlului dă impresia de o revenire la forma inițială care a consacrat seriile de film Alien. Câteodată mă întreb dacă am văzut același film ca restul oamenilor de pe social media.

Actorii sunt ok, producția este minunată, povestea lasă de dorit, iar scenele de acțiune sunt destul de plictisitoare. Alien: Romulus este un film făcut cu suflet, dar aparent suferă de sindromul “Hai să ne aducem aminte de ce era în trecut” și refuză să aducă ceva nou în materie de horror pentru o audiență nouă.

Alien: Romulus este disponibil la cinema în România din 16 august, nerecomandat copiilor sub 15 ani. Disponibil în formaul IMAX, 4DX, Dobly Atmos, 2D. Distrubuția Isabela Merced, Cailee Spaeny, Archie Renaux, David Jonsson, Spike Fearn, Aileen Wu. Regizat de Fede Alvarez.