Cine s-a gândit vreodată că o să-mi doresc atât de tare să-mi iau o pisică?
Ei bine, după ce am jucat Stray de 2 ori cap coadă mi-am dat seama că probabil am fost o pisică într-o viață anterioară. În review-ul care urmează voi încerca să prezint jocul prin ochii unui om care nu a dormit o noapte întreagă, absorbit de lumea fascinantă și de muzica impresionantă a jocului Stray.
Stray este primul joc lansat de cei de la BlueTwelve Studio, publicat de Annapurna Interactive pentru Steam, PS4 și PS5. Eu am jucat pe PlayStation 5 prin abonamentul PS Plus Extra, ce include acces la acest joc.
Jocul este prezentat exclusiv prin ochii pisicii protagoniste fără nume. Evident că eu am botezat pisica Tomiță așa că de acum încolo așa mă voi referi la protagonist. Tomiță este o pisică normală, fără super puteri sau arme laser. În schimb este un expert în sărituri și în zgârieturi.
În general, gameplay-ul se rezumă la rezolvarea unor puzzle-uri pentru a putea trece mai departe într-o nouă zonă din superbul oraș cyberpunk-ish și evitarea unor creaturi care seamănă cu bebeluși de headcrabs din seria Half-Life.
Începutul jocului ne prezintă o secțiune de jumping puzzles pentru a ne putea familiariza cu mecanicile jocului, care rămân la fel pe toată durata aventurii noastre. Tomiță poate sări doar în locuri predefinite impuse de geometria jocului sau de arhitectura orașului. Acest lucru poate părea ca un mod “casual-friendly” de a construi secțiunile de puzzle sau de platforming. Am descoperit repede că jocul nu ar fi fost la fel de bine conceput dacă puteai să sari pe unde vrei. Level design-ul este un partener de nădejde în aventura pisicii, oferind multiple posibilități de navigare și de rezolvare a puzzle-urilor.
O să dau un exemplu din prima parte a jocului. După ce ne întâlnim cu unul dintre cetățenii robotici ai orașului, aflăm că trebuie să ajungem la cineva care ne poate ajuta să trecem mai departe într-un alt cartier. Acest personaj se află într-un bloc, la câteva etaje deasupra noastră. Neavând waypoint-uri, suntem liberi să ne alegem singuri ruta către obiectiv. Jocul ne ghidează inteligent prin lumini sau chiar prin semne stradale adăugate într-un mod natural prin orașele jocului.
O altă parte esențială a jocului este evitarea inamiciilor, niște creaturi misterioase care s-au infiltrat prin orașele acoperite de neoane și gunoaie. Putem mieuna în orice moment apăsând “cerc” pe controler-ul Playstation sau “ALT” pe PC. Pe lângă faptul că mieunatul este extrem de drăguț, acesta ne poate ajuta să distragem atenția creaturilor pentru a le putea evita pe o altă rută.
Nu aș vrea să dezvălui detaliile poveștii din joc. Am jucat fără să știu nimic despre poveste și am fost surprins în fiecare cartier de miciile detalii și de fiecare twist narativ. În schimb aș vrea să închei review-ul discutând unul dintre aspectele cele mai bine dezvoltate ale jocului.
Muzica.
Muzica din joc este ceva magic. Fiecare piesă se potrivește perfect cu atmosfera jocului și cu acțiunea din secvențele mai intense. Există deja albumul întreg pe Spotify și deja a devenit una dintre colecțiile mele preferate ale anului. Scriu acest review ascultând acel album și parcă sunt din nou teleportat în lumea lui Stray.
În concluzie, Stray este un joc aparte care poate fi terminat în 4-5 ore dacă urmăriți doar povestea. Dar cu siguranță nu voi uita acele câteva ore petrecute împreună cu Tomiță. Deja îmi e puțin dor de el.
Recomand cu căldură
Stray poate fi cumpărat pe Steam, PSN, sau jucat gratis cu abonamentul PS Plus Extra. Puteți urmări primele 30 de minute de gameplay mai jos.
Joc bun.