Câți dintre voi vă aduceți aminte începutul jocului Fallout 3? Ei bine, eu nu voi uita niciodată reacția pe care am avut-o când am ieșit din Vault 101 și lumina orbitoare s-a lăsat încet, dând voie lumii din jurul meu să mă cucerească. Acel moment legendar în lumea jocurilor video a rămas în amintirile multor oameni, și a setat un standard pe care puține jocuri au reușit să-l atingă.
Până de curând nu am crezut că o sa mai am un astfel de sentiment, dar apoi am început să joc The Outer Worlds, dezvoltat de Obsidian Entertainment și publicat de Private Division.
Ce este The Outer Worlds?
The Outer Worlds este un RPG FPS Sci-Fi care poate fi comparat cu multe jocuri apărute înaintea lui. Am menționat deja Fallout 3 sau Fallout New Vegas, dezvoltat tot de Obsidian, de unde provin multe elemente regăsite în jocul de față. Mass Effect este o altă sursă de inspirație clară iar acest lucru se poate vedea în implementarea sistemului de companioni despre care o să vă povestesc puțin mai jos.
Jocul începe cu tine în pielea unui colonist care după 70 de ani de hibernare, se trezește la bordul navei Hope, menită să colonizeze planete din sistemul Halcyon, potrivite pentru supraviețuirea speciei umane. După o scurtă dar eficientă introducere în lumea jocului, apare clasicul character creation screen unde jucătorul are acces la o gama largă de caracteristici personalizabile. După ce îți alegi trăsăturile vizuale și numele, intervine partea cea mai interesantă a acestei secțiuni: Attributes, Skills și Aptitudes. Secțiunea de Aptitudes, unde poți să alegi practic background-ul personajului, va avea un impact mare asupra stilului de gameplay al jocului. Asta nu înseamnă că vei rămâne limitat la un singur stil.
Personajul meu, pe nume Bre, a pornit ca fiind un inginer cu o afinitate stranie pentru Handguns. Aș îndrăzni să zic că am încercat să emulez un fel de Han Solo dacă acesta ar fi terminat o facultate de inginerie. Dar pe parcursul jocului m-am transformat într-un Malcom Reynolds (Firefly) care a devenit fan Heavy Weapons și Assault Rifles. The Outer World oferă un grad de libertate destul de ridicat în alegerile pe care le poți face.
Fără a dezvălui prea multe, într-un punct al poveștii ai de ales între a ajuta o facțiune sau alta. Totul simplu până aici. Ceea ce face ca acest joc să fie interesant este că nu trebuie să alegi neapărat între opțiunile evidente. Companionii, recompensele, compasul tău moral, toate aceste lucruri vor juca un rol important în deciziile pe care le ei. Eu am ales să fiu un nenorocit și să opresc accesul la o resursă importantă într-un întreg oraș pentru a ajuta pe altcineva, mai bogat, în schimbul unei informații. În oraș, după un dialog în care am fost certat pentru alegerea făcută, mi-am descarcat “din greșeală” pistolul cu laser în persoana din fața mea, fapt care a dus la un all-out war între mine și paznicii acelui oraș. Când am ajuns înapoi la quest giver și m-a întrebat ce s-a întâmplat, am avut opțiunea de a spune pur și simplu, “They’re dead.”. Această opțiune nu ar fi fost disponibilă dacă aș fi plecat pur și simplu din acel oraș.
Similar cu Fallout 3 sau New Vegas, personajul tău nu are voce, în schimb ai de ales din mai multe tipuri de răspuns. În general ele se rezumă la Good, Neutral, Negative sau Sarcastic. Eu am ales să joc un personaj Negativ/Sarcastic și alegerea s-a dovedit cea potrivită. Am avut multe instanțe în care am râs la reacția interlocutorilor mei sau la reacția companionilor când alegeam să fiu sarcastic sau pur și simplu obscen.
Cât despre companioni, ei sunt 6 la număr, fiecare cu personalitatea lui și cu quest-uri personale complet opționale. Eu am ales să joc cu primii doi pe care i-am întâlnit, Parvati și Felix. Parvati este o femeie inginer nesigură pe sine, care mereu m-a sfătuit să evit conflicte și să aleg calea “bună” atunci când aveam o decizie de luat. Felix este fix opusul, el fiind un pasager clandestin care a trebuit să se descurce singur în orice situație, pe tot parcursul vieții sale. Mi s-a părut foarte interesant cum cei doi au ajuns să se înțeleagă pe parcursul poveștii și chiar am simțit că am stabilit o legătură interesantă cu ei.
Cum se joacă?
Chiar dacă jocul este în principal un RPG, mecanicile de FPS sunt bine implementate ba chiar există un fel de V.A.T.S. sub forma de Tactical Time Dilation. Când activezi această putere, practic intri în slow-motion și devine mult mai ușor să nimerești punctele critice ale inamicilor. În timpul combat-ului, poți folosi mai multe tipuri de arme precum melee, light/heavy weapons sau science weapons. Există 4 sloturi de arme pe care le poți folosi de-a lungul jocului. Poate crezi că sunt puține în comparație cu alte jocuri de acest gen, dar eu, cel puțin, m-am axat pe 2-3 arme pe toată durata jocului. Am evitat să folosesc armele melee deoarece nu mi s-au părut foarte eficiente și feedback-ul loviturilor lasă de dorit în multe situații.
Totuși, jocul nu este numai despre combat, acesta oferind posibilitatea de a evita multe conflicte prin arta conversației. Ca parte din skill-urile tale, poți aplica puncte în Dialogue unde îți poți influența abilitatea de a convinge sau de a minți în timpul conversațiilor. Cu cât este mai mare skill-ul de Dialogue, cu atât ai mai multe șanse de a afla informații ascunse, de a convinge NPC-urile să te ajute sau chiar să storci mai multe credite de reward de la ei.
Un feature care mie mi se pare extrem de interesant este cel de Flaws. Pe parcursul jocului, indiferent de ceea ce faci, jocul îți prezintă un pop-up prin care te anunță că poți sa primești un Flaw, sau un dezavantaj în schimbul unui perk point. Pe parcursul poveștii mele am acceptat 2 Flaws: Farsighted și Robophobia. Farsighted mi-a scăzut eficiența cu armele melee pe care oricum nu le foloseam iar Robophobia a redus eficiența mea și a companionilor mei în combat-ul cu toți inamicii mecanici, care oricum sunt destul de ușor de păcălit și nu atât de numeroși.
Povestea jocului? Sau povestea ta?
Povestea principală a jocului se rezumă la eforturile personajului tău, înviat de Phineas Wells din coma indusă la bordul navei Hope, de a găsi o planetă sau un sistem solar propice pentru a continua viața umană. În scurt timp afli că sistemul Halcyon este la pământ (no pun intended). Oamenii mor de foame, corporațiile se întrec pentru putere, iar planetele sunt infestate de creaturi mutante și bandiți fără scrupule. De-a lungul poveștii am descoperit secrete malefice, cauze ale foametei și posibilele soluții pentru rezolvarea lor, nici ele prea sănătoase.
Pe parcursul jocului ai posibilitatea de a afecta lumea din jurul tău cu alegerile pe care le faci. Jocul nu este în sinea lui un open-world, ci un soi de hub-worlds printre care poți călători cu nava ta Unreliable.
Pe lângă seria de main-quests, poți găsi o sumedenie de side-quests de diferite lungimi. Printre aceste side-quest-uri, fiecare companion pe care îl recrutezi are propriul quest. Toate side-quest-urile sunt opționale, dar interesante, și te ajută să crești în level foarte repede. Odată ce ajungi la ultima parte a jocului, nu mai există cale de întoarcere. Jocul chiar te anunță atunci când vrei să călătorești către ultima planetă că, odată ce ai ajuns acolo, jocul se va termina.
Jocul are mai multe finaluri posibile, acestea fiind influențate de alegerile pe care le-ai făcut pe parcursul poveștii. Eu am fost plăcut surprins de ending-ul pe care l-am avut, nu o să vă dau spoiler, dar cert este că am simțit că alegerile pe care le-am făcut au avut un impact.
Grafică, sunet, performanță
Specificațiile PC-ului pe care am jucat sunt următoarele: Nvidia RTX2060, AMD Ryzen 5 2600x, 16GB RAM, instalat pe SSD. Am jucat la 1080p, refresh rate 75hz, la setari High spre Ultra. Exceptând anumite zone din exterior, jocul a rulat exemplar atingând aproape mereu 75 FPS.
Din punct de vedere a graficii, nu există vreun element care să fie ieșit din comun, însă jocul dă dovadă de un design extrem de bine pus la punct per total. Fiecare hub, fie el oraș mic sau mare, zonă exterioară sau peșteră, este creat cât se poate de detaliat. În afară de câteva clădiri din side-quest-uri, care s-au repetat, majoritatea au un design unic care se potrivește cu planeta pe care o explorezi.
Muzica din The Outer Worlds, compusă de Justin E. Bell, se potrivește și ea cu atmosfera. În timp ce explorezi lumea jocului, vei fi mereu acompaniat de o coloană sonoră subtilă, puțin repetitivă. Fiecare planetă sau oraș are propriul fundal sonor. Muzica din timpul combat-ului mi-a adus aminte de filme Hollywood Sci-Fi Action, ceea ce nu este un lucru rău deloc. Țin să menționez că am avut câteva situații în care combat-ul s-a terminat dar muzica alertă rula în continuare, lucru care se rezolva în momentul în care intram într-o zonă nouă.
Sound design-ul nu este ceva special, dar este funcțional. Toate armele au un sunet specific, ușor de distins. Este păcat că Science Weapons au un sound design relativ slab, nu există acel “punch” prin care să simți că tragi cu o armă devastatoare. Sunetul ambiental face o treabă bună în a diferenția planetele între ele iar inamicii umanoizi urlă destul de convingător atunci când intri în combat cu ei.
Cât despre voice acting, am numai cuvinte de laudă pentru actori. Indiferent că vorbim de companioni sau NPC din side-questuri, toți au un ton potrivit situației și e destul de clar că au depus ceva efort în dezvoltarea personajului pe care îl joacă. Sunt mici excepții când vine vorba de conversațiile aleatorii care pot fi întâlnite prin orașe. Se observă faptul că producătorii nu le-au acordat la fel de multă atenție, probabil și din cauză că aceste conversații sunt foarte ușor de ratat.
Misterul Gorgonian
Peril on Gorgon este primul DLC lansat pentru The Outer Worlds, unde am avut ocazia de a explora planeta Gorgon și de a trece printr-un quest chain destul de interesant, dar nu la fel de bun din punct de vedere calitativ ca cele din jocul principal.
În timp ce m-am întors pe Unreliable, computer-ul navei mă anunță că am primit un colet. Nu am avut cum să refuz așa un pachet misterios. Primesc pachetul și descopăr că este un braț separat de corpul său, care ține un mesaj din partea unui mercenar menit să își îndeplinească o misiune pe Gorgon.
Fără ezitare, am acceptat să mă duc pe Gorgon să văd despre ce e vorba.
Atmosfera planetei este considerabil diferită față de cele întâlnite în jocul principal. Din momentul în care m-am dat jos de pe navă, am simțit că ceva nu este în regulă. Muzica calmă care rula în fundal nu se potrivea deloc cu ceea ce vedeam în jur, iar secretul planetei este la fel de surprinzător și de șocant.
DLC-ul poate fi terminat într-un timp relativ scurt, eu reușind să termin quest-ul principal în 4-5 ore la level 25. M-am gândit că o să fie o experiență short and sweet, din păcate nu a fost deloc sweet. Nu zic asta din cauza calității mai scăzute, dar din pricina poveștii cu un puternic impact emoțional. Nu cred că voi uita prea curând reacțiile șocate și aproape plângând lui Parvati atunci când am intrat într-un laborator pe care l-am descoperit pe parcursul unui quest.
Concluzie
The Outer Worlds este un joc reușit, cu o atmosferă aparte și elemente de RPG care rar se mai găsesc în jocuri AAA. Aș putea zice că este un experiment reușit pentru cei de la Obsidian și sunt tare curios ce au în plan ca follow-up. Ce-i drept, nu este un joc pentru toată lumea, dat fiind că este un joc măricel, dar merită să-l experimentați. Este posibil să vă cucerească așa cum m-a cucerit și pe mine.
