Razer DeathAdder este unul dintre modelele de mouse de care este imposibil să nu fi auzit dacă te consideri gamer. Cu peste 10 milioane de unități vândute la nivel mondial, DeathAdder este de departe cel mai de succes model de mouse vândut de Razer.
Când spun ”model”, mă refer în special la brandul DeathAdder, căci în total au existat până acum peste 30 de modele (variații) ale acestui mouse, fiecare cu particularitățile sale la nivel de hardware, funcționalitate și, uneori, colorit (ediții speciale). Dar ceea ce nu s-a schimbat niciodată este designul ergonomic care a câștigat inimile… de fapt mâinile gamerilor din toată lumea.
Modelul pe care îl testăm astăzi este cea mai nouă iterație a lui Razer DeathAdder. Și, din rațiuni pe care nu le înțeleg în totalitate, el se numește DeathAdder V2. Să fie aceasta prima versiune care îmbunătățește rețeta DeathAdder într-atât încât merită un nume de sequel? Mă rog, sunt sigur că undeva în univers există o explicație, dar nu îmi pasă cu adevărat. Vreau să văd de ce DeathAdder V2 este atât special.
Veteranul a învățat trucuri noi
Lansat cu doar două săptămâni în urmă, DeathAdder V2 este un mouse care înglobează cele mai puternice tehnologii dezvoltate de Razer în ultimul timp. Le voi lua pe rând.
Senzorul optic Razer Focus+ cu o rezoluție de 20.000 DPI. Doojdemii! Dar rezoluția este doar o parte din poveste, și de multe ori nu este povestea care contează. Adică, serios, am setat mouse-ul pe 20.000 DPI si făceam o tură display Full HD de la o margine la alta în mai puțin de 1cm de mișcare. Dar acest senzor este extrem de performant din punct de vedere tehnic (are o acuratețe de top) și poate fi configurat din aplicația Razer Synapse pentru a optimiza distanțele de lift-off și landing în funcție de preferințele tale.
Switch-urile optice. De anul trecut, Razer a început să dezvolte tot mai multe produse cu switch-uri optice. Chestia asta este foarte importantă, în special pentru gamerii competitivi, pentru că elimină acel debounce delay prezent pe switch-urile mecanice obișnuite. Acel delay este implementat pe aproape toate modelele de mouse de pe piață, pentru a evita momentele în care dai cu mouse-ul de masă și se percepe eronat un clic din cauză că s-au apropiat pentru o miime de secundă contactele metalice din interiorul switch-ului.
Practic, e un mod de a-i spune mouse-ului să aștepte puțin ca să fie sigur că acela chiar e un click, și nu un eveniment nedorit. Acest lucru se traduce în câteva milisecunde de delay (~1.5 ms la cele mai bune modele). Switch-urile optice se activează doar atunci când un fascicul de lumină este întrerupt, iar debounce delay-ul nu mai este necesar deloc, transmițând astfel clickul mai devreme decât un switch convențional.
Cablul Razer Speedflex. Conform Razer, acest cablu ar fi o evoluție majoră care ajută la sesiuni de gaming mai confortabile și lipsite de stres. Așteptându-mă să fie total bullshit, acesta a fost primul lucru la care m-am uitat când am scos mouse-ul din cutie. Uitându-mă la fir, nu mi s-a părut cu absolut nimic mai special decât cablurile mai vechi. Pe exterior cel puțin, pare același gen de înveliș pe care Razer îl folosește de ani întregi. Dar, într-adevăr, firul pare că nu stă în calea mișcărilor mouse-ului. Nu ”agață” de marginea biroului și nu se simte ca o ancoră grea care trage mouse-ul înapoi. Să fie doar un efect placebo?
Din fericire nu este placebo, și la o analiză mai amănunțită mi-am dat seama care este diferența majoră între acest fir și cele folosite până acum de Razer și celelalte branduri de pe piață: cablul Speedflex se deformează mult mai ușor atunci când îl apuci și îl răsucești din două puncte foarte apropiate. Este aproape ca un șiret de pantof. Dar mai are ceva până să ajungă chiar acolo. Totuși, te ajută să fii mai puțin stresat la birou și asta e tot ce contează.
Alte îmbunătățiri
Dincolo de cele 3 îmbunătățiri majore pe care le-am explicat mai devreme, Razer DeathAdder V2 mai vine cu o serie de beneficii față de modelele anterioare.
De exemplu, în părțile laterale, mouse-ul are acum un înveliș cauciucat,mult mai rezistent la transpirație. Din acest motiv, este foarte confortabil de ținut în mână chiar și de către cei care tind să transpire mai mult.
Rotița de scroll oferă feedback tactil ca și până acum, iar cei de la Razer spun că ar opune ceva mai puțină rezistență la rotație, pentru a permite comutări rapide între diverse arme, de exemplu. Nu am un DeathAdder mai vechi ca să compar, însă personal nu mi se pare că lucrurile stau chiar așa. Rotița de scroll opune puțin mai multă rezistență decât mi-aș dori.
Greutatea redusă a mouse-ului. DeathAdder V2 este un mouse ușor, de doar 82g. Este perfect pentru cei ca mine, care preferă gamingul low DPI și fac adesea mișcări rapide și bruște. Nu este cel mai ușor mouse gaming Razer (Viper are 69g), dar nici foarte departe nu e.
Aspect, software și concluzii
Razer DeathAdder V2 este un mouse cu un design destul de simplist, dar este un design care funcționează de ani de zile și este perfect așa cum este. Cu doar două accente luminoase RGB (pe rotița scroll și pe simbolul Razer), DeathAdder V2 nu este un mouse cu design futurist, dar nu este nici retro. Nu arată ca un mouse ieftin de birou, dar nici ca un mouse de gaming cu design SF. Este undeva într-o zonă de echilibru care va mulțumi gamerii de toate vârstele, indiferent cât de hardocore sau nu ar fi ei.
Softul Razer Synapse 3 permite particularizarea funcțiilor celor 8 butoane programabile (da, acum sunt 8 și nu 7), dar și a modului de iluminare. Pe talpa mouse-ului se găsește și un buton ”Profile” care permite trecerea prin cele 5 profiluri care pot fi salvate în memoria internă a mouse-ului, acest lucru nefiind posibil în trecut.
Per total, Razer DeathAdder V2 este așa cum m-am așteptat: un dinozaur care primește o nouă viață și care va continua să fie acolo sus în topurile de vânzări. E un mouse dedicat celor cu mâini de dimensiuni medii și mari, și are o formă care se potrivește perfect pentru palm grip, dar se mulează bine și pe fingertip grip-ul pe care eu îl folosesc în permanență. Ah, da, și are un sunet de click care îmi place foarte mult. Silențios și înfundat. Nu știu ce preț va avea în România, dar în Europa este 70 euro.
Îmi place.
Autor: Valentin Tudor
