Stau de peste trei ore în fața unei pagini albe. Am amânat momentul câte zile am putut. Stan Lee a murit și o dată cu el și o parte din copilăria mea. Și totuși…
Universul a rămas cu un zâmbet mai puțin
(Of Stan, nici nu știi câtă dreptate aveai…)
De peste patru zile mă gândesc ce aș putea scrie, ce aș putea face.
Aș putea să vorbesc despre toate cameo-urile lui din filmele Marvel, din ‘89 până în 2019.
Cu siguranță nu s-a mai făcut…
Aș putea să stau ore și zile și nopți cu wiki-uri și videoclipuri ca să alcătuiesc o biografie corectă, frumoasă, numai bună să arate ce viață interesantă a trăit.
Pentru că sunt sigur că asta ar fi apreciat – un articol prea lung și prea anost care recapitulează activitățile unui om fără să zică cine a fost de fapt. Yeah, not happening
Stan Lee nu m-a cunoscut vreodată și nici eu pe el în mod direct. Nu sunt unul din fericiții sau norocoșii care au avut ocazia. Și cu toate astea eu nu aș fi eu fără el.
Nu aveam nici măcar 14 ani când am aflat prima dată de Stan Lee. A fost cu un cameo, bineînțeles, în Spider-Man The Animated Series. Nu mai știu dacă era pe Tele7ABC sau pe Acasă dar ce știu e că eram confuz. De ce este atât de important acest bătrânel pentru Spider-Man? De ce îl duce Spider-Man în spate? Vreau și eu!!! Cine e omul ăsta și unde e tipul rău?
(Why can’t I hold all of this nostalgia?)
Am aflat într-un final. Și, în timp, am aflat mai multe. De la Stan Lee s-a întâmplat să aud prima oară că dacă îți urmezi pasiunea vei simți că te joci, nu că lucrezi. Este un sentiment care mă inspiră în fiecare zi.
“Cu o mare putere vine și o mare responsabilitate” este probabil cel mai răsuflat citat din seria Spider-Man. M-a schimbat!
We’re a sucker for the classics.
De fiecare dată când îl aud nu mă pot opri din a încerca să îmi imaginez cine aș fi astăzi, cum m-aș comporta dacă nu aș fi auzit cuvintele alea vreodată.
Spider-Man a fost (este) super-eroul meu favorit când eram mic. În el mă regăseam cel mai mult. Aventurile lui, modul lui de a gândi, și de a acționa au fost influențe imense în viața mea. Când toată lumea ieșea la fotbal vara eu îmi imaginam povești cu super eroi și ticăloși în New York. Nu știam de Avengers, dar în mintea mea tot pe acolo ajungeam.
Stan Lee, The Godfather of Cameos
Am crescut, cel puțin cu vârsta. Au apărut filmele.La început nu au fost toate chiar grozave. Dar era acolo. Cu fiecare cameo se putea vedea câtă dragoste are pentru personajele lui și câtă bucurie și recunoștință pentru toți fanii.
În timp, au apărut și filmele bune, MCU-ul actual. Direct sau indirect, a apărut în toate de până acum. Mereu așteptam să văd ce personaj va fi. Cel mai potrivit de până acum mi se pare cel din Guardians of the Galaxy Vol. 2 când stătea la taclale meta cu Watcher-ii.
Neeeeeeeeerd!
Se știe că deja sunt flimate cameo-uri pentru Captain Marvel, în Avengers 4, și în Spider-Man: Far From Home.Ce va urma, doar Disney știe.
Iar dăm în plâns la cinema.
Nu am fost nici furios, nici supărat, nici șocat când am aflat știrea . Am fost doar trist. Trist pentru că s-a terminat o eră. Nu știm ce ne așteaptă în viitor, ce planuri are Disney pentru Marvel. Personal, pot doar să sper că Disney va ține minte că cu toată puterea pe care o are…
Nu îl voi uita. Nu am cum să îl uit pe Stan Lee. Sunt scriitor și povestitor din cauza lui. De fiecare dată când scriu, o fac pentru că el a fost unul din cei care m-a inspirat să fac ceea ce iubesc și să merg întotdeauna mai sus. Este ceva ce am putea cu toții să facem. Așa că, până data viitoare… Excelsior! și mulțumesc.
