Luna septembrie este foarte bogată în lansări de jocuri noi, dar coincide și cu începutul de an universitar. Pe această notă academică, vin și eu cu un review ceva mai întârziat pentru FIFA 18. Cea mai recentă iterație din franciza oamenilor de la EA Sports încearcă să cucerească și mai mulți fani și să-și fidelizeze baza deja formată. Oare a reușit?
The beautiful game
Scriu acest articol în timp ce îmi răsfăț urechile cu Best of Black Sabbath așa că vom face o mică comparație între joc și trupa legendară. Poate nu mulți ascultați genul ăsta de muzică, dar vă spun în termenii FIFA 18 ce înseamnă și împăcăm și capra și varza. Black Sabbath este o trupă de heavy metal, rock d-ăla agresiv, sau cum vreți să îi mai spuneți. Senzația de putere, viteză și adrenalină, toate sunt acolo. Asta este valabil și pentru FIFA 18.
Modul în care jucătorii se mișcă în teren, mecanica de joc și tot ce animează ecranul din fața ta te fac să vrei mai multă viteză, mai multă putere, puțin cam multă din păcate. Dacă sunteți familiari cu seria, puteți fi de acord cu mine când spun că în ultimii cinci, chiar șase ani, accentul a fost pus pe viteză când a venit vorba de construit faze de atac și șanse de a marca. Dacă ai o echipă cu cel puțin doi jucători rapizi în atac, ai deja un avantaj în fața unui jucător care alege un stil de joc mai tactic și mai lent. Din păcate, jocul pare să ofere un avantaj celor are abordează prima tactică.
Gameplay-ul este cel puțin problematic. După ce am strâns deja mai bine de 30 de ore în joc, am observat anumite tipare. Este o repetitivitate deranjantă în legătură cu FIFA 18 care știrbește din calitatea și așa îndoielnică a gameplay-ului. De exemplu, există situații în care încerci să preiei controlul unui jucător, dar în momentul în care apeși butonul de selectare, jocul te trimite automat pe alt jucător care nu are nicio legătură cu faza la care iei parte. Pe lângă asta, un AI stricat, atât în echipa ta, cât și a adversarului, plus “faimosul” scripting, fac din FIFA 18 o experiență slabă pe partea de gameplay.
The Good, the Bad and the Ugly
FIFA 18 continuă tradiția începută de FIFA 17 și vine clădit pe Frostbite Engine, același engine grafic folosit și pentru Battlefield 1, Mass Effect Andromeda și Need for Speed Payback. Automat jocul arată bine și EA a îmbunătățit și mai mult grafica anul acesta. Mi se pare puțin mai bine finisat decât titlul de anul trecut, dar și aici mai este de lucru și veți vedea imediat de ce.
În comparație cu PES 2018, care de asemenea a primit grafică mult îmbunătățită, FIFA 18 pare mai viu. Culorile sunt mai aprinse, îți atrag privirea mai mult și fac jocul, chiar dacă puțin cam cartoonish, o idee mai accesibil. Alături de culori sunt și umbrele care sunt foarte bine reprezentate și mi-a plăcut faptul că simți cu adevărat diferența când joci într-o zonă umbrită față de o zonă acoperită de lumina soarelui.
Am zis că arată bine, nu? Haideți să dau puțin cu bâta în baltă. Pe partea de finisare mai e de muncă destul. Am rulat jocul la detalii maxime cu tot cu MSAA, dar tot nu pot trece cu vederea liniile pixelate și formele cu margini rotunde care par scoase dintr-un joc apărut undeva înainte de 2010, după cum se vede și în poze. Cu toate acestea, grafica din FIFA 18 nu este chiar rea, iar acolo unde a contat, adică pe terenul împânzit de jucători, s-a văzut ok. Dacă ești atent la detalii, îți vor deranja puțin retina, dar nu știu cât de des te vei opri în mijlocul terenului ca să te uiți la reclamele de pe margine sau la fani.
Pentru când pică netul
Haideți să ne îndreptăm puțin atenția unde contează și anume modurile de joc. Dacă nu v-ați prins încă din titlu, accentul acestui review pică pe The Journey. Acest mod de joc ne pune în pielea lui Alex Hunter, un puștiulică de culoare din Regatul Unit al cărui vis este să devină mare și tare la fotbal, exact ca tatăl și ca bunicul său. Povestea este dezvoltată destul de bine încă din FIFA 17 și mi-a plăcut direcția abordată. Ai protagonistul și antagonistul care încep ca prieteni, dar sfârșesc adversari în lupta pentru putere. Acest plot continuă și în FIFA 18 cu Alex Hunter în plină ascensiune. Nu o să spun prea multe despre poveste ca să nu vă stric entuziasmul, dar vă dau un mic spoiler 😉 Dacă v-a plăcut FIFA Street, o să fiți încântați să știți că la începutul poveștii aveți ocazia să jucați în favelă împotriva copiilor din zonă.
Și pe partea de Manager Mode s-au schimbat câteva lucruri care vor oferi un plus de realism fanilor acestui mod de joc. Când vreți să faceți un transfer, veți avea un cinematic în care antrenorul discută cu managerul și jucătorul pe care îl vreți, iar în cadrul acestui cinematic faceți oferta de transfer. Mici schimbări ici-colo legate de antrenament și dezvoltarea jucătorilor, dar în rest s-a păstrat rețeta de succes din anii trecuți.
Când n-ai noroc, n-ai
FIFA Ultimate Team este în continuare punctul principal de vânzare pentru FIFA 18 și aici avem cele mai mari schimbări. În primul rând, Legends, jucătorii emblematici care erau până acum disponibili doar pentru console vin pe toate platformele, inclusiv PC sub forma de Icons. Această adiție este grozavă pentru fanii jocului pe PC care se pot bucura în sfârșit de jucători ca Hagi, Pele, Maradona, Ronaldinho și mulți alții. De asemenea, un nou mod numit Squad Battles vă va testa abilitățile într-un format asemănător cu Weekend League. Câștigi cât mai multe meciuri pentru a urca în rank și primești premii din ce în ce mai mari pe măsură ce avansezi. Ce poate fi mai bine?
Celelalte moduri de multiplayer nu au suferit schimbări prea mari. Online Seasons acum vă va clasa într-o ligă superioară bazat pe liga în care v-ați aflat în FIFA 17, iar modul Pro Clubs vă lasă în continuare să vă bucurați de experiența meciurilor 11 vs 11 în care fiecare jucător își controlează doar avatarul său iar jocul de echipă este factorul cel mai important.
Verdictul final
FIFA 18 a fost, per total, un joc interesant, însă problemele din multiplayer sunt un mare minus pentru acest titlu. După cum deja ne-a obișnuit, EA va lansa update-uri care să repare din aceste probleme, iar acum aveți ocazia să vă faceți auziți pentru că 50% din joc a fost dezvoltat de studioul EA România. Este o direcție interesantă pentru noi, pentru că există o oarecare speranță că vom vedea în sfârșit Liga 1 LPF în FIFA în viitorul nu foarte îndepărtat.
Ultimul titlu nu se abate de la formula care a făcut seria FIFA atât de răspândită în ultimii ani și, având o bază ca aceasta pe care să dezvolte, EA a reușit să își mențină fan base-ul mulțumit. Mai sunt probleme ici-colo, există și buguri, dar fanii seriei sunt deja obișnuiți cu micile neplăceri care fac totuși parte din experiența totală de joc. Mie mi-a plăcut, chiar dacă a fost puțin frustrant în unele situații și vă recomand cu plăcere să-l încercați dacă nu ați avut ocazia. Eu am fost Marinake și până data viitoare, “I’m in the game”.
