Overheat Plays – Geneza

Haideți să începem acest articol cu o mică introducere a ceea ce vă va ocupa vreo 15 minute din viață. Overheat Plays este o nouă serie de articole lunare în care eu, împreună cu colegii din redacție, vom face o mică retrospectivă a ceea ce am jucat în luna care tocmai a trecut.

În fiecare lună, un nou coleg din redacție va prelua ștafeta și își va da cu părerea despre ce a jucat. Este o metodă bună de a vă inspira în caz că nu știți ce să vă mai jucați, iar pentru noi, un articol pe care îl facem cu plăcere. Acestea fiind spuse, zic să îi dăm drumul cu topul meu de jocuri pe care le-am tăvălit în luna septembrie :D.

Mafia III

Apărut acum aproape un an, Mafia III a fost marea speranță a fanilor care nu au mai pus mâna pe un titlu nou din această serie încă din 2010. Din păcate jocul a dezamăgit destul de mult, iar la momentul lansării, cel puțin pe PC, era aproape imposibil de jucat. Câteva luni mai târziu, Hangar 13 a reușit să optimizeze mult mai bine jocul și a făcut din el o experiență plăcută pentru deținătorii de PC-uri.

Nu i-aș fi dat prea multe șanse nici măcar acum dacă nu îl cumpăram la un preț minuscul, mai exact opt euro. Spre surprinderea mea, în ciuda câtorva probleme, jocul m-a prins bine. Cât de bine? Cam 25 de ore.

Jocurile precedente din serie au excelat pe partea de poveste și gameplay. Mafia III a dus tradiția mai departe doar parțial din punctul meu de vedere. Povestea este interesantă și are substanță, personajele sunt foarte expresive și ajungi să te atașezi de ele, iar voice acting-ul este de nota zece. Despre poveste nu pot spune foarte multe deoarece risc să stric experiența de joc a unora dintre voi, dar dacă asta este ceea ce căutați la un joc, ați nimerit bine.

Gameplay-ul este puțin dezamăgitor. La început jocul pare foarte interesant, dar după maxim trei ore veți ajunge să observați repetiția din mișcările personajelor și a scenariilor. Cam toată campania se reduce la a omorî adversari. Câteodată îi mai interoghezi și ai de ales dacă îi omori sau nu, dar înțelegeți ideea. Părțile de condus sunt destul de interesante totuși, iar modul de simulare oferă mașinilor câteva elemente destul de realiste. Simți cu adevărat greutatea mașinii în viraje și diferențele dintre o mașină cu tracțiune față și una cu tracțiune spate.

Armele sunt destule și sunt satisfăcătoare. Reculul este diferit de la o armă la alta și vei găsi câte o întrebuințare pentru fiecare în parte în funcție de misiunea pe care o ai. Armele de asalt sunt all-rounder și le veți găsi o întrebuințare peste tot, dar nimic nu face loc mai bine pe un culoar strâmt decât un shotgun cu un încărcător mare :).

Grafica și sunetul sunt ok. Nu foarte bune, nu oribile, doar ok. Grafica mi s-a părut ștearsă și puțin cam plictisitoare. Nu am rămas cu gura căscată prea mult și am întâlnit câteva glitch-uri. Pe partea de sunet, aceeași poveste. Am dat de vreo două ori ALT+F4 pentru că un sunet refuza să se oprească, dar e ok.

Per total, pentru cei opt euro, jocul a meritat. Dacă l-aș recomanda altcuiva? Da, chiar și la un preț puțin mai mare, să zicem maxim 15 euro. Dacă vreți un joc oarecum relaxant cu o poveste solidă, Mafia III este ceea ce vă trebuie. Oh, să țineți minte faptul că vă trebuiesc ceva cai putere pentru a-l rula optim 😉

A Story About My Uncle

Altă zi, altă reducere. A Story About My Uncle este un joc pe care l-am descoperit undeva prin 2016 când căutam titluri similare cu Portal. Pe atunci era în jur de 15 euro dacă îmi aduc aminte bine și l-am lăsat în wishlist pe Steam până în momentul în care l-am cumpărat în urma unei reduceri cu 0.5 euro. Tradus pe limba noastră ar însemna o cafea și o țigară de la non-stop-ul din colțul blocului.

Ce pot spune despre joculețul ăsta? Este un indie drăguț care se axează foarte mult pe poveste. Ești un tată care îi spune puștiului său o poveste înainte de culcare. Această poveste îi duce pe cei doi pe tărâmuri magice presărate cu puzzle-uri foarte atent concepute care îți vor testa reflexele și memoria destul de bine.

Grafica este simplă și îmi amintește de Borderlands, cu un stil asemănător desenelor animate, care se potrivește perfect cu atmosfera ludică a jocului. Sunetul este bun, muzica de fundal este relaxantă, iar vocile pică bine în atmosfera pe care dezvoltatorii au încercat să o creeze. Controlul este simplu și ai nevoie doar de câteva butoane plus mouse-ul. Nu am vrut să îl joc din controller pentru că te avantajează mult acuratețea și timpul de reacție pe care le oferă vechiul șoarece.

A Story About My Uncle a fost o experiență interesantă și îl recomand oricui vrea un titlu cu care să se relaxeze după o zi lungă la serviciu sau după o sesiune de multiplayer în care răbdarea este testată la maxim.

Need for Speed (2015)

Încă de mic am fost pasionat de mașini și seria NFS a fost mereu parte a “repertoriului” meu de gaming. Ultimele titluri din serie au fost ceva ce am trecut însă cu vederea pentru că pur și simplu nu mai aveau atmosfera cu care am fost de mic obișnuit. Întâmplarea a făcut  să pun mâna pe ultima iterație din serie prin intermediul Origin Access, iar după ce am apucat să văd despre ce este vorba am fost convins că merită cumpărat.

Îmi place să am liberate în jocuri și să pot să îmi pun amprenta, iar Need for Speed 2015 este exact asta. Ai o hartă mare, plină cu evenimente pe care o explorezi cu bolizi de curse modificați după gustul tău. Am fost surprins să descopăr că în spatele unui titlu multiplayer-only se ascunde și o poveste, care chiar dacă este cam trasă de păr și puțin prea #YOLO pentru gustul meu, există.

Pe partea de gameplay mă declar mulțumit. Mașinile se controlează realist, fiecare cu caracteristicile sale pe care le poți ajusta după bunul plac. Modurile de joc sunt diverse și mi-a plăcut că accentul pică pe drifturi. Nimic nu este mai plăcut decât să cobori de pe un munte înțesat de curbe strânse într-o Toyota Supra în timp ce pneurile din spate sunt sacrificate pentru arta derapajelor. Customizarea mașinilor este foarte satisfăcătoare și singurele limitări pe care le ai sunt imaginația și desigur, piesele disponibile în catalog. Sunt de părere că nu ar fi stricat câteva elemente de bodykit în plus și eventual o customizare asemănătoare cu cea din Need for Speed Carbon.

Grafica este un alt plus mare pentru acest titlu. Nu doar o dată am postat screenshoturi pe Facebook la care prietenii mei au reacționat foarte divers. De la “Mamă, ce mișto arată” la “Ăla e joc? Pe bune?” Desigur, nu se putea ca totul să fie atât de roz. Am picat prin hartă de atât de multe ori încât m-am săturat deja, din cauză că unele obiecte refuză să se încarce, iar jocul le ignoră complet, în timp ce mașina ta se îndreaptă spre iad, sau cine știe ce e chestia aia gri de sub hartă :facepalm: Jocul arată foarte bine totuși, iar sunetul motoarelor turate și muzica cu bass ajută cu atât mai mult la atmosferă.

Partea de multiplayer este interesantă, are părți bune, dar mai multe părți rele. Îmi place ideea de a te întâlni cu prietenii pe hartă pentru a vă plimbă aiurea sau pentru a face curse, dar problemele de conexiune și wannabe trollii care intră în tine când ți-e lumea mai dragă știrbesc foarte mult din această experiență.

Pentru un iubitor de viteză, derapaje și mașini puternice și frumoase, jocul ăsta este un must-have, iar la ce prețuri se învârte acum este chiar păcat să nu îl cumpărați.

To be continued…

Luna septembrie a fost destul de ocupată pentru mine, iar timpul pentru jocuri a fost mai scurt decât de obicei. Cu toate acestea mi-am făcut timp să mă delectez cu câteva titluri, dar am fost atras mai mult de porții scurte de distracție reprezentate de jocurile e-sports. Mi-am omorât timpul cu Counter Strike Global Offensive, FIFA 17 și Paladins, dar am avut parte și de experiențe single player ca cele din lista de mai sus.

Cam așa închei prima ediție de Overheat Plays și sper că v-a făcut plăcere să citiți tot ce am scris. Luna viitoare un alt coleg își va da cu părerea despre jocurile pe care le-a devorat, iar pe viitor, această serie va deveni un obicei vinovat de-al nostru. Eu am fost Marinake și până data viitoare, v-am pupat!