Copia de review ne-a fost furnizată de Activision-Blizzard.
Spaţiul cosmic şi vastitatea Universului au reprezentat mereu inspiraţia pentru numeroase cărţi SF, filme şi jocuri video. Probabil cel mai ambiţios joc video bazat pe ideea de infinitate galactică a fost primul Destiny, lansat în 2014 (asta dacă nu punem la socoteală şi “No Man’s Lie” de anul trecut). Destiny reuşea în 2014 să aducă în casele gamerilor o experienţă de gameplay antrenantă într-o lume vastă cu o istorie lungă şi întortocheată, însă cu probleme majore la capitolul poveste şi implementarea acesteia.
Se pare că cei de la Bungie nu au dormit şi au ascultat doleanţele fanilor deoarece Destiny 2 promite să aibă o poveste mai “narativă” plină de personaje memorabile, evenimente importante şi distracţie pe măsură. Reuşeşte noul proiect Activision să bifeze toate aceste aspecte?! Rămâne să vedem…
Poveste
Ca și în titlul precedent, povestea jocului se concentrează pe Gardieni, o breaslă de războinici protectori ai universului. Acţiunea întregului joc începe în momentul în care Lordul Ghaul împreună cu Legiunea sa Roşie atacă turnul Gardienilor şi reuşesc să captureze gigantul astru spaţial, The Traveler, sursa puterii Gardienilor. Aceştia din urmă sunt nevoiţi să îşi părăsească locul de baştină, să se regrupeze şi să găsească o soluţie pentru a remedia această problemă de interes galactic.
Jucătorul va intra în pielea unui gardian oarecare din Univers. Din păcate personajul controlat nu vorbeşte, nu gesticulează şi nu are nicio emoţie, de toate acestea ocupându-se roboţelul Ghost din dotare. Având în vedere rolul colosal pe care gardianul jucătorului îl are în poveste, nu înţeleg decizia dezvoltatorilor de a-l reduce la tăcere.
Personajele de suport, atât antagonistul Ghaul, cât şi restul colegilor gardieni (Cayde-6, Zavala, Shaxx etc) au primit atenţie sporită din partea dezvoltatorilor. Aceştia sunt prezenţi destul de des în poveste, sunt carismatici uneori şi ajută mult la dezvoltarea universului din joc. “Villain-ul” Ghaul beneficiază de propriile cinematic-uri menite să arate jucătorului motivaţia din spatele acţiunilor acestuia.
Deşi se poate spune că avem parte de o poveste în Destiny 2, naraţiunea acestuia e minimalistă, nu îi da nicio motivaţie reală jucătorului şi este acolo doar pentru a mai spală din păcatele predecesorului. Cu excepţia intrigii, care este într-adevăr destul de epică, restul poveştii tinde să devină inexistentă până în momentul în care ultimul boss al jocului îţi reaminteşte despre ce era vorba şi pentru ce ai luptat tu cu atâţia inamici.
Gameplay
Destiny 2 este un Online Shared World First-Person Shooter cu elemente RPG. În linii mari, noul joc preia schema de control şi mecanicile de gameplay din primul Destiny: acelaşi gunplay, acelaşi tip de progresie şi aceeaşi structură de gameplay.
Avem o selecţie impresionantă de arme, armuri, upgrade-uri şi obiecte de colecţionat şi de vândut, avem nave şi speedere (mai puţine decât în primul joc) plus numeroase activităţi în care putem utiliza toate aceste jucării.
Social space-ul se întoarce şi el sub formă unei ferme părăsite de pe Pământ. Deși nu sunt cel mai mare fan al social space-urilor din Destiny, nu mă voi plânge deloc. La urmă urmei, Destiny 2 este un joc “social” şi are nevoie de un astfel de spațiu dedicat.
Ca și în titlul precedent, Destiny 2 încorporează trei clase de „luptători galactici”: Titan, Hunter și Warlock, fiecare cu propriile skill-uri și puteri speciale. Bungie a implementat pentru fiecare clasă de Gardieni câte trei subclase diferite menite să diversifice modul de progresie al fiecărui jucător în parte. Dat fiind faptul că în Destiny 2 avem un total de nouă tipuri diferite de gardieni, jucătorului îi va fi mai uşor să găsească gardianul care se potriveşte cel mai bine cu stilul său de abordare al obiectivului.
Destiny 2 împarte în trei moduri de joc: Story-ul de aproximativ 10-12 ore acompaniat de sidequest-uri diverse, misiuni cooperative de genul Strike sau Raid şi componenta PvP intitulată Crucible.
Misiunile Story funcționează după principiul: du-te în locul X, omoară tot ce mişcă în camera Y şi bate mega boss-ul Z; algoritm cunoscut din primul Destiny. Noutăţile sunt reprezentate aici de sidequest-urile răspândite pe întreagă zona de joc.
Acestea se împart în Adventures, misiuni scurte care dezvoltă universul SF al jocului şi care răsplătesc jucătorul cu iteme valoroase şi Lost Sectors, un fel de dungeon-uri ascunse bine pe harta şi pline ochi cu inamici care mai de care mai primejdioşi. Nu trebuie neglijată prezenţa evenimentelor publice, mai variate şi mai dese decât în titlul precedent.
Pe partea cooperativă Destiny 2 vine cu două tipuri de misiuni: strike-uri şi raid-uri. Primele sunt misiuni co-op în care o echipă de trei jucători se aventurează într-o excursie mult mai complexă şi mult mai dificilă decât misiunile single-player prezente în campanie. Fiecare astfel de strike se încheie cu un boss battle epic şi cu loot pe măsură pentru jucători.
Raid-urile sunt cu totul şi cu totul altă mâncare de peşte. Sunt implicit mai grele decât strike-urile, necesită şase jucători experimentaţi şi sunt foarte greu de terminat. Raid-ul Leviathan, singurul raid disponibil până acum în Destiny 2 este un adevărat test de curaj, joc de echipă şi tactică. Pe lângă aceste detalii tehnice, raid-ul mi s-a părut a fi cea mai epică şi mai bine realizată misiune pe care Destiny 2 mi-a pus-o în faţă. Atât design-ul de nivel, cât şi decorul sunt cu adevărat spectaculoase în acest memorabil event.
După cum menţionam puţin mai sus, modul Cruciable de multiplayer PvP se întoarce şi în acest titlu. Pe lângă clasicele Clash, Control şi variaţiunile lor, Destiny 2 introduce modul Countdown.
În cadrul acestui mod o echipă încearcă „să planteze bomba” în baza inamicilor, în timp ce echipa adversă încearcă să îi oprească. După terminarea rundei, rolurile se inversează. Pe parcursul următoarelor luni, modul Cruciable va beneficia de evenimente PvP speciale disponibile pentru o perioadă limitată. Primul astfel de eveniment se intitulează The Trials of Nine şi pune jucătorul în şapte meciuri online ca mai apoi, în funcţie de abilităţile acestuia, să îl recompenseze cu loot şi cu un social space exclusiv.
Grafică şi Sunet
Dacă la capitolele Poveste şi Gameplay, Destiny 2 vine cu imbunatățiri faţă de predecesorul lui din 2014, la capitolul Grafică, acesta nu se remarcă prin multe adăugiri notabile.
Motorul grafic folosit în Destiny 1 se întoarce şi în titlul cu numărul 2 şi reuşeşte să reproducă bine lumea înconjurătoare creată de Bungie. Având în vedere că primul Destiny arată excelent, faptul că Destiny 2 nu evoluează notabil nu este în niciun caz un lucru rău, din contra, jocul reuşeşte să menţină constant 30 fps chiar şi momente mai tensionate.
Peisajele de pe Pământ, luna Titan, astrul Nessus şi de pe satelitul Io sunt realizate atent şi conferă diversitatea necesară unui astfel de joc care mizează mult pe conceptul de vastitate al universului. Restul elementelor grafice, inamici, costume şi arme, sunt realizate şi ele atent, dar nu vin cu acea doză de originalitate care să le facă cu adevărat memorabile.
Că tot am adus vorba de lucruri memorabile… Coloana sonoră a lui Destiny 2 este cu adevărat epică. Toate melodiile se potrivesc perfect cu evenimentele de pe ecran: avem momente triste în care speranţa a dispărut complet şi momente epice în care gardienii intră în luptă, iar orchestra din spatele jocului ajută la întreținerea tuturor acestor sentimente.
Vocile personajelor principale sunt decente, personal nu am fost impresionat deloc de acestea. Comparativ cu Destiny 1, există o evoluţie sesizabilă la capitolul actori vocali, dar acest lucru nu spune foarte multe.
