Acest review a fost redactat de Mădălina Coman.
Anunțat oficial în anul 2015 în cadrul Paris Games Week, NierR Automata este continuarea indirectă a seriei de jocuri Drakengard și a titlurilor independente NieR Gestalt și NieR Replicant, dezvoltate de către Cavia, sub aripa aceluiași director, Yoko Taro. Acesta este bine cunoscut pentru stilul său neconvențional pe care îl folosește în jocuri, îmbinând elemente stranii cu povești tragice.
Totodată, după cum se poate observa și în NieR: Automata, Yoko Taro exploatează aspectele întunecate și natura conflictuală a umanității. Cum ar fi faptul că, deși oamenii își distrug semenii sunt, totuși, capabili de afecțiune (idee prezentă și în titlu de față).
Dezvoltat de către Platinum Games și produs de Square Enix, povestea din NieR: Automata se desfășoară într-un cadru post apocaliptic, unde Pământul nu mai este sub controlul oamenilor, ci este populat de mașinării, create de entități extraterestre. Umanitatea ajunge în pragul extincției, iar singurul loc sigur este pe Lună.
Aici, oamenii pun bazele programului YoRHA, o ultimă fortăreață condusă de androizi, iar întreaga lor existență este guvernată de un singur obiectiv: distrugerea mașinăriilor și recucerirea planetei. Această luptă continuă îi ajută să dezvolte strategii și să acumuleze informații și resurse care îi vor ajuta să recapete controlul Terrei.
Acțiunea se desfășoară pe mai multe fire narative, astfel încât jucătorul poate vedea mai multe perspective ale poveștii. Există o multitudine de elemente din seriile trecute dezvoltate de Yoko Taro. Spre exemplu, dronele însoțitoare ale personajelor, denumite Pod, sunt inspirate din NieR Gestalt, iar tatuajele de pe brațul lui Eve fac trimitere la Drakengard.
Personajele sunt 2B (android creat special pentru luptă, personajul principal al jocului), 9S (android suport, fiind specializat pe hacking, însă poate folosi și un stil de luptă ofensiv, al doilea caracter care poate fi jucat) si A2 (android prototip, care a stat la baza dezvoltării modelelor superioare, cum sunt 2B și 9S. Este ultimul personaj introdus în poveste și din perspectiva căruia se poate juca).
Gameplay
Pentru cei familiarizați cu titlurile Bayonetta sau Metal Gear Rising: Revengeance, gameplay-ul nu este ceva ieșit din comun, dat fiind contribuția celor de la Platinum Games. După cum a fost prezentat și în demo, există o katana pentru light attack și alta pentru heavy attack.
În plus, mai ai la dispoziție robotul însoțitor Pod, care pe lângă asistența în luptă cu lasere și proiectile bine țintite, îți oferă informații diverse, de la date despre mediul înconjurător, cum poți doborî inamicii sau mijloc de comunicare cu baza YoRHA. Iar pentru cei care pur și simplu vor să se destindă, Pod poate juca rolul de undiță la pescuit.
Armele și specializările pentru Pod se pot upgrada, iar jucătorul își poate seta un mod specific de luptă. Ceea ce este interesant este faptul că aceste stiluri se pot interschimba în timpul bătăliei în funcție de nevoie, tipul de inamic și dificultate, iar modul în care poți combina tipuri diferite de atac oferă un spectacol vizual demn de admirat.
Probabil te-ai aștepta să folosești anumite tehnici pe care să le upgradezi pe parcurs, însă tot cea ce îți va trebui sunt procesoare (până la urmă suntem androizi, nu-i așa?). Mini harta și obiectivele au un procesor specific, un altul îți oferă regenerare sau boost în atacuri, iar lista poate continua. Totul ține de stilul jucătorului și ce anume consideră că este prioritar în funcție de misiune. La primul nivel de dificultate intră în funcțiune procesoarele automate, care oferă dodging, atac sau hacking din oficiu, ceea ce este un bonus din punct de vedere al accesibilității pentru orice tip de jucător.
Sunt secvențe în care te afli într-un spațiu vast, ilustrat tridimensional și te îndrepți într-un loc mai îngust. Însă NieR: Automata nu încearcă să ajusteze camera, ci o transpune într-o cu totul altă experiență de joc, de genul jocurilor 2D, tip platformă. O senzație binevenită, care dă un sentiment plăcut de incertitudine și element-surpriză. Totuși, aici controlul se dovedește a fi o necesitate. NieR: Automata este disponibil atât pe PC cât și pe console, însă această transpunere între perspective diferite ale camerei este mai ușor de jucat pe gamepad decât pe tastatură și mouse.
Grafică
La prima vedere, NieR: Automata nu folosește o paletă largă de culori și efecte, contrar seriilor trecute lansate de dezvoltator. Și e de înțeles, având în vedere că ne aflăm pe o planetă pustie, unde îți vin în întâmpinare fel de fel de mașinării ruginite. Un aspect demn de menționat este acela că mașinăriile gigantice cu care te vei lupta (Goliath) ți se vor părea foarte cunoscute dacă ai jucat Shadow of the Colossus, fiind în același stil masiv și impenetrabil.
Detaliile fac, însă, diferența. Rochia elegantă a lui 2B, precum și motivele ornamentale de pe săbii dau acea notă de originalitate, iar în anumite misiuni și zone sunt folosite ceva mai multe culori și stiluri, tocmai cu scopul de a accentua o anumită atmosferă.
Peisajele dau senzația de teren vast și lipsit de civilizație, unde natura începe să își recapete dominația (orașul părăsit este plin de verdeață, iar animalele sălbatice umblă libere). Îți dă senzația apăsătoare de singurătate, dar în același timp ai și sentimentul de libertate, unde poți explora fără niciun impediment (momentul când faci surf pe dunele de nisip sau călărești un elan ca să ajungi mai repede la destinație).
Sunet
Compozitorul Keiichi Okabe, responsabil pentru muzica din serii precum Tekken, Drakengard și titlurile anterioare NieR, a reușit să creeze senzații demne de peisajele din acest joc, și anume deznădejde, solitudine, disperare. Există însă piese care oferă o atmosferă mai plăcută, de exemplu atunci când ajungi în locul unde robotul Pascal își face veacul și ai senzația că ai ajuns în locurile unde ți-ai petrecut copilăria, având un sentiment de veselie și siguranță.
Dublajul în engleză este unul destul de reușit, însă fiind un titlu de origine niponă recomand varianta cu vocile în japoneză, unde traducerea este bine realizată, comparativ cu alte jocuri recente.
Poveste
Probabil aici NieR: Automata reușește să strălucească, deoarece cu cât avansezi în poveste cu atât ești din ce în ce mai intrigat de povestea jocului. Faptul că ajungi la final nu înseamnă că jocul se termină, deoarece ai la dispoziție 26 de finaluri diferite, în funcție de ce personaj este în vizor. 5 dintre ele sunt importante și contribuie la firul narativ principal, restul oferind detalii în plus.
Da, este un joc tragic, care nu prezintă finaluri tocmai fericite. Ai senzația că războiul dintre androizi și mașinării nu are sfârșit, personajele pe care le întâlnești împărtășesc cu tine povești care mai de care mai triste, iar fiecare colț al planetei este împânzit de moștenirile unei civilizații dispărute. Totodată, roboții manifestă un comportament neobișnuit de uman, încercând să reproducă în cele mai mici detalii gesturile caracteristice unei persoane. Ceea ce îți dă un puternic sentiment de vinovăție, care se accentuează pe măsură ce ajungi să înaintezi în poveste.
Concluzie
NieR: Automata este, fără îndoială, un joc care va rămâne mult timp în istoria gaming-ului în ceea ce privește modul de prezentare al acțiunii, deși necesită multă răbdare din partea jucătorului pentru a descoperi tot conținutul – însă merită toate eforturile. La final vei sta să reflectezi asupra unor concepte precum umanitate, evoluție și îți vei pune, poate, întrebarea: ce înseamnă, cu adevărat, să fii om? Sau dacă putem face o paralelă cu numele personajului principal, to be or not 2B?
