Mai țineți minte primul Watch Dogs? Jocul acela care promitea să fie open-world-ul perfect și care dorea să ne introducă într-o societate contemporană guvernată de corporații necurate și de hackeri ingenioși… și care la momentul lansării a fost considerat (și încă este) cea mai mare dezamăgire pe care Ubisoft a lansat-o vreodată.
În cazul în care știți despre ce vorbesc, înseamnă că anul trecut, la anunțul oficial al lui Watch Dogs 2 nu ați fost cei mai fericiți gameri din lume. Trebuie să recunosc că și eu am fost sceptic. La urma urmei, având în vedere ce dezastru a fost primul Watch Dogs, continuarea lui nu avea cum să fie un joc bun, nu-i așa?! Ei bine, Watch Dogs 2 chiar e un joc bun. În niciun caz o capodoperă a gaming-ului, dar totuși este un joc construit bine, distractiv și mult mai bun decât predecesorul său. Motivele sunt simple:
Mecanici de joc bine puse la punct
De la distanță, atât Watch Dogs 2, cât și primul Watch Dogs, par a fi jocuri extrem de similare… lucru cât se poate de adevărat. La urma urmei, ambele titluri sunt jocuri open-world la persoană a treia în care personajul central este un hacker. Totuși, dacă aruncăm o privire mai atentă, putem observa câteva elemente și mecanici care lipsesc din primul joc și care, prin prezența lor, fac ca Watch Dogs 2 să fie un joc bun.
Probabil, cea mai notabilă astfel de mecanică o reprezintă opțiunea jucătorului de a își rezolva toți adversarii folosind stealth-ul și mai puțin de a se bază pe pistolul din dotare. Dronele reprezintă o altă mecanică foarte bine pusă la punct. Cu ajutorul Jumper-ului (roboțel teleghidat cu două roți) și al Quadcopter-ului (dronă cu patru elice), gamerul va putea ajunge în locuri neaccesibile altfel.
Tot dronele pot servi drept ajutor în revolvarea puzzle-urilor sau în furișarea prin diferite locații interzise. Nu în ultimul rând trebuie să menționez controlul mașinilor, care, față de cel din primul titlu, funcționează. În cazul în care nu a-ți jucat primul Watch Dogs fără patch-ul day one trebuie să știți că mașinile erau pur și simplu de necontrolat la momentul lansării jocului pe piață.
Misiuni diverse
Deși cei de la Ubisoft își doreau ca primul Watch Dogs să fiu un fel de GTA-killer, acest lucru nu s-a adeverit grație repetitivității de care jocul lor suferea. Cu excepția progresiei în poveste, misiunile nu îți dădeau niciun sentiment de împlinire, ba mai mult, erau mereu și mereu identice. Cel de-al doilea titlu din serie schimbă totalmente această problemă majoră.
Watch Dogs 2 este un joc foarte variat când vine vorba de misiunile sale. Te vei strecura în sediul unui Google fictiv, vei infiltra un robot inteligent într-o fabrică de drone, te vei distra cu sateliți din spațiu și câte și mai câte de astfel de scenarii cât se poate de variate.
Poveste simplă și personaje amuzante
Povestea primului Watch Dogs era una întunecată, în care răzbunarea constituia intriga întregului fir narativ. Aiden Pearce, protagonistul, era un adult serios și periculos, atât din punct de vedere moral, cât și fizic; iar probleme sociale pe care lumea jocului le punea în lumina erau și ele destul de întunecate, traficul de persoane și de informații fiind temă centrală.
Al doilea titlu din seria cu hackeri spune povestea lui Marcus Holloway, un hacker mai tânăr și iscusit, care la începutul lui Watch Dogs 2 devine membru cu normă întreagă în DedSec, gruparea teribilistă de hackeri prezentă în lumea jocului. Grupul de hackeri este format din tineri geek, foarte simpatici, care pot fi considerați caricaturi ale stereotipurilor umane. Cel mai interesant membru este Wrench, un individ mascat cu probleme la mansardă, care din punctul meu de vedere ar merita propriul lui joc.
Firul narativ este extrem de simplist: scopul lui Marcus și al noilor săi prieteni fiind acela de a pune bețe în roatele corporației Blume, știți voi, corporatistii aia satanici care ne vând informațiile noastre online altor companii. Există mită, evaziune fiscală, conflict de interese etc. Deși toate cele menționate mai sus sunt portretizate într-o lumina mai comică, jocul ține totuși să ne învețe că lumea nu este atât de roz pe cât pare și că metaforă “dacă produsul este gratis, tu ești produsul” se potrivește de minune lumii contemporane.
O hartă imensă și plină de viață
San Francisco-ul redat în Watch Dogs 2 este o adevărată metropolă americană. Pe lângă arhitectura tipică pentru Vestul Statelor Unite, harta ne prezintă numeroase landmark-uri prezente și realitate. Locații precum sediul Google (Noodle în cazul jocului), facultatea Standford, podul Golden Gate și casele Painted Ladies sunt prezente și pe hartă jocului.
Mai mult, orașul și zonele adiacente sunt populate de nenumărate NPC-uri din toate categoriile sociale: avem corporatiști, adolescenți geek, artiști de stradă etc. Harta bine lucrată și atent populată se îmbină cu gameplay-ul și formează acea diversitate despre care va vorbeam puțin mai sus. Nu cred că trebuie să mai menționez faptul că Chicago-ul din primul Watch Dogs era spălăcit și lipsit de viață.
Valorifică cu adevărat hacking-ul
La momentul lansării din 2014, primul Watch Dogs venea cu o mecanică nouă pentru un astfel de joc open-world: Hacking-ul. Această mecanică de gameplay oferea jucătorului posibilitatea de a se controla toată aparatura inteligentă conectată la ctOS. Deși inovator, hacking-ul a fost suficient de bine implementat astfel încât gamerul, obinuit cu jocuri precum GTA sau Saints Row, putea fără problema să nu folosească niciun hack fără că jocul să îl penalizeze.
Watch Dogs 2 schimbă acest lucru. Nu numai că este vital în reușită misiunilor, dar este mult mai benefic de folosit pentru a salva timp și pentru a economisi gloanțe. De asemenea, în Watch Dogs 2, ctOS-ul este folosit drept coloană vertebrală a jocului, în sensul în care fiecare modalitate de hacking este integrată adânc în abordarea misiunilor și al artificilor ajutătoare. Fie că vorbim de schimbat semafoare, de jefuit civili sau de rezolvat puzzle-uri, toată mecanica de hacking a fost rafinată față de titlul precedent.
Cu acestea fiind spuse, noi, cei din redacția Overheat, va recomandăm să jucați Watch Dogs 2. Deși mediocritatea primului joc din serie e posibil să va țină departe de cel de-al doilea, Watch Dogs 2 este un joc distractiv care excelează la toate capitolele la care predecesorul său a eșuat.
