Trebuie să recunosc că nu am fost cel mai mare fan al jocului Horizon în momentul în care am văzut anunțul oficial de la E3 2015. La urma urmei se voia a fi un RPG open world cu dinozauri roboți, un RPG open world dezvoltat de studioul care ne-a adus shooterele Killzone… deci va puteți da seama că entuziasmul meu era undeva sub nivelul mării.
În decursul lunilor care au urmat, entuziasmul meu nu a crescut deloc: Horizon mi se părea un joc care nu urma să livreze promisiunile celor de la Sony. Părerea mea nu m-a împiedicat să îi dau o șansă și să încep să îl joc. Ei bine… după primele trei ore de Horizon am realizat cât de mult am păcătuit. M-am dus să mă spăl de păcate și apoi am continuat să joc. În prezent, după aproape 30 de ore petrecute în lumea lui Horizon Zero Dawn îmi doresc nespus de mult o continuare…
POVESTE:
Jocul are loc 1000 de ani în viitor, un viitor post-apocaliptic în care oamenii rămași duc o viață primitivă; trăiesc în triburi, vânează fauna și culeg roadele naturii. Alături de acești oameni conviețuiesc și “mașinile”, bestii cu aspect animal construite din metal și care prin intermediul unui AI reușesc să gândaescă, să vâneze și să supraviețuiască. Deși lumea jocului este cât se poate de originală, scenariul cu inteligența artificială care preia controlul pământului nu este tocmai o idee nemaivăzută.
Jucătorul va experimenta această lume prin intermediul protagonistei, Aloy, o tânără fată, respinsă de tribul ei, care pe lângă curaj și voință, dispune și de abilități excelente când vine vorba de vânatul cu arcul. Mânată de dorința de a descoperi mai multe despre trecutul său și despre motivul pentru care este proscrisă, Aloy va porni într-o aventură ce o va învăța ca tot ce știa până acum despre lumea din jur este doar o aparență și că “mașinile” și tehnologia nu sunt exact ceea ce par a fi.
Firul narativ, previzibil pe alocuri, deviază de la clișeele genului: Aloy nu este aleasa din profeția X, iar antagonistul nu este întunericul absolut. Povestea, care îți va lua aproximativ 20 de ore până la final, este înțesată de acțiune, mister, dar și de puncte moarte.
Din fericire aceste puncte moarte pot servi drept scuză pentru a explora vasta lume pe care jocul ți-o pune la dispoziție. Pe cât de interesantă este lumea lui Horizon, pe atât pe puțin dezvoltate sunt personajele principale ale poveștii. Nici Aloy și nici celelalte personaje de suport nu au primit atenție sporită, relațiile dintre acestea fiind superficiale.
Cu toate aceste probleme, povestea lui Aloy te va ține în fața monitorului până la final; Horizon fiind genul ăla de joc pe care vrei să îl termini numai pentru a vedea ce îți mai aruncă în față această lume SF.
GAMEPLAY:
Horizon este la bază un action RPG open world la persoana a treia. Deși aș putea spune că împrumută mecanici de gameplay de la mai multe titluri, Zero Dawn reușește să fie original și să nu arate ca un copy-paște al vrunui joc deja existent. Când nu călătorești sau explorezi, principala ta activitate este omorâtul… care aici se împarte în două categorii: omorâtul de oameni, care se face simplu și repetitiv; și omorâtul de roboți, care, de altfel, este și cireașa de pe tortul oferit de Horizon.
Ca în orice RPG care se respectă, în Zero Dawn există un set variat de skill-uri, upgrade-uri și ustensile de craftat. Fie că vorbim de diferitele ierburi și arbuști din care Aloy își va face săgeți sau de resursele găsite în corpurile roboților nimiciți, cei de la Guerrilla au pregătit o suita largă de item-e disponibile din crafting. În anumite instanțe, jucătorul va avea parte și de secțiuni de platforming și rezolvare de puzzle-uri, însă aceste misiuni sunt simple și apar foarte rar pe parcursul campaniei. Ca să rezum puțin gameplay-ul acestui joc aș putea spune că Horizon este 70% vânătoare 20% explorare și 10% platforming.
Principală armă folosită de Aloy este arcul. Cu ajutorul acestuia și al unei varietăți impresionante de săgeți, eroină va înfrunta unii dintre cei mai memorabili roboți creați vreodată într-un joc video. Și această faună mecanică este variată, fiecare “exemplar” de robot vine cu propriile mecanici de apărare,de atac și cu propriile slăbiciuni pe care jucătorul va trebui să le exploateze pentru a-l doborâ. Arcul nu e singura armă de care eroina Aloy dispune. Din arsenalul acesteia mai fac parte shotgun-uri, praștii și capcane pe care jucătorul va trebui să le plaseze strategic pentru a doborî diferiți roboți.
Pe lângă desaga cu arme, Aloy dispune și de un mic dispozitiv numit Focus. Prin intermediul acestui device, eroina noastră va putea vedea unde se ascund roboții, ce slăbiciuni au aceștia și încotro se îndreaptă. Deși la prima vedere această unealtă nu pare prea folositoare, jucătorul își va da repede seama că folosirea Focusului poate face diferența dintre viață și moarte. Tot cu ajutorul acestuia, Aloy va putea explora lumea din jur și va putea afla informații despre trecutul civilizației umane.
Pe parcursul întregii aventuri, jucătorul va căpăta și alte abilități și dispozitive care îl vor ajută în îndeplinirea numeroaselor quest-uri pe care jocul i le aruncă în față. Că tot am ajuns la capitolul quest-uri; pot afirma faptul că principalele misiuni, adică cele de poveste, sunt foarte variate și deloc repetitive. Quest-urile secundare pe de altă parte sunt banale și nu reușesc să te facă să investești ore în ele. Sigur, acestea contribuie la dezvoltarea și la înțelegerea lumii înconjurătoare, dar nu sunt tocmai cele mai inspirate sau mai satisfăcătoare misiuni cu putință.
Toate mecanicile prezentate mai sus se îmbină perfect și reușesc să facă din Horizon Zero Dawn unul dintre cele mai bune action RPG-uri din ultimul timp. Tot ce înseamnă gameplay a fost realizat cu cap și cu foarte multă muncă. Spre surprinderea mea, Guerrilla Games, dezvoltatori de shootere la rădăcini, au reușit să aducă pe piață un RPG rafinat construit într-o lume originală și plină de viață.
GRAFICĂ ȘI SUNET:
Deși am testat jocul pe un PS4 clasic, Horizon Zero Dawn este de departe unul dintre cele mai arătoase jocuri pentru consolă apărute vreodată; rivalizând în de-aproape cu Uncharted 4 de anul trecut.
Înainte să vorbesc despre cât de bine arată roboții și mediul înconjurător, trebuie să vorbesc puțin despre modelul 3D al lui Aloy și despre animațiile acesteia. Protagonista noastră și se mișcă impecabil. De la Nathan Drake în Uncharted 4 nu am mai văzut animații și fizică atât de bună pe un caracter CGI… și da, am să continui să compar Horizon cu Uncharted căci pur și simplu aceste două titluri sunt vârfurile de lance când vine vorba de grafică computerizată. Cu excepția lui Aloy și a unui număr restrâns de personaje secundare, celelalte personaje umane nu au primit o atenție sporită, modelele și texturile acestora nefiind cele mai detaliate.
În opoziție cu oamenii sunt “mașinile”. Roboții prezenți în Horizon sunt printre cei mai bine realizați roboți animatronici pe care i-am văzut vreodată într-un joc video. Fiecare șurub, rezervor și led este la locul lui, aducând la viață modele credibile. Și sunt multe modele de “mașini”. Deși în materialele de promovare, Sony a ales să se concentreze pe Thunderjaws, robotul T-Rex, pot afirma faptul că Horizon are peste 15 “specii” de roboți, fiecare bazat ca înfățișare pe un anumit animal, fie el preistoric sau nu.
Un alt capitol la care Horizon strălucește este lumea inconjuratore. Harta include păduri, piscuri înghețate de munte, câmpii și deșerturi, fiecare cu flora, fauna și roboții aferenți. Photo Mode-ul, mod deja omniprezent în titlurile publicate de Sony, este unealta perfectă prin care lumea lui Horizon poate fi fotografiată.
La pachet cu varietatea peisajelor vin și stiluri arhitecturale diferite. Există permanent un contrast între cultura estică și cea vestică. Societățile vânător-culegător din est duc o viață modestă în triburi guvernate de legile nescrise ale străbunilor, în timp ce vesticii se impun prin orașe imense cu arhitectură bogată în coloane și turnuri. Un alt tip de arhitectură de nivel prezentă în joc este reprezentată de ruinele vechilor orașe populate. Direcția artistică prin care natura a pus stăpânire pe vechile clădiri și zgârie-nori îmi amintește puțin de un alt titlu post-apocaliptic publicat de Sony exclusiv pe PlayStation…
Sunetul este și el de o calitate foarte bună. Atât vocile personajelor, cât și sunetele pe care le scot roboții dau lumii credibilitate și reușesc să transpună jucătorul în peisajul oferit de Horizon.
