Primul contact pe care l-am avut cu jocurile cu tematică medievală a fost când am jucat pentru prima dată Stronghold. Mi-a plăcut la nebunie deoarece a reușit să mă transpună în perioada respectivă. Dar parcă…parcă aveam nevoie de mai multă adrenalină și a venit Chivalry Medieval Warfare. M-am distrat pe cinste cu prietenii, omorând inamici cu toporul, cu arcul sau cu sabia. Dar parcă…era prea mult haos.
Iată-mă prin urmare în For Honor, noul joc setat într-o eră îndepărtată a unei lumi fictive.
Ca să nu creez panică, confuzie și nevralgii puternice în rândul vostru menționez că în prima parte a reviewului o să vorbim exclusiv despre componenta multiplayer.
Gameplay
Din punct de vedere istoric, putem spune că avem de-a face cu o atmosferă medievală, însă ea este cu mult sub cea din Chivarly. Aici lucrurile au o altă dinamică, dacă în jocul celor de la Torn Banner Studios alergai ca bezmeticul sau bezmetica pe hartă decapitând tot ce are un puls, în For Honor lucrurile stau un pic diferit.
Ai de ales între 3 clase de războinici samurai, vikingi și cavaleri. În fiecare clasare regăsim 4 personaje ce sunt gata de luptă, dar din păcate doar unul singur este deblocat. Deși ești liber să alegi pe oricare dintre ei, doar pe cei deblocați vei putea acumula XP. Ca să ai acces și la ceilalți vei fi nevoit să farmezi steel, revenim la acest subiect un picuț mai încolo, dar sper că a rămas înfipt în subconștientul vostru cuvântul “farmezi”.
Personajele sunt și ele împărțite în funcție de stilul de luptă pe care îl practică, prin urmare avem luptători heavy, musculoși și gata să te strivească sub greutatea lor, vanguard un om bun la toate și cu un stil ușor de înțeles și de executat, asasini, mici trepăduși ce te execută din câteva mișcări și hibrid practic un mix între două sau mai multe clase.
După ce ți-ai ales personajul cu care vrei să joci vei intra pe câmpul de luptă. În multiplayer ai de ales între o luptă 1v1, 2v2, 4v4 sau un joc de conquest, unde tu și alți 3 jucători trebuie să ajungeți la un scor de 1000 de puncte prin capturarea unor puncte strategice. Toate bune și frumoase, acum să rupem niște capete virtuale.
Sistemul de luptă se bazează pe câteva mecanici simple ce sunt explicate în detaliu în tutorial. Atacul se execută prin îndreptarea armei, cu ajutorului mouseului sau în cazul gamepadurilor a thumbstick-ului drept, într-o anumită direcție, stânga, sus, dreapta și apăsând butonul pentru atacuri heavy sau light. Bineînțeles că nu poți să apeși în disperare unul dintre butoane pentru că la un moment dat o să rămâi fără stamina și oponentul tău va reuși mult mai ușor să te facă șvaițer.
Pentru a te apăra trebuie să ai poziționată arma fix unde va executa adversarul atacul. De asemena mai poți să te eschivezi sau să te dai în spate printr-un barrel roll. Ultimul din păcate îți va mânca o grămadă de stamina, așă că nu abuzați de ea. Un alt mecanism de apărare este parry-ul, pe care poți să îl faci dacă reușeși să blochezi un atac de tip heavy cu ajutorul propriul tău atac heavy, necesită un pic de antrenament dar după ce îl stăpâniți bine nu o să vă mai prindă nimeni pe picior greșit.
Că tot vorbim de pricepere, la început jocul te instruiește și îți arată în detaliu cum trebuie să mânuiești personajul pe care l-ai ales. M-am culcat pe o ureche și am intrat în multiplayer ca un fel de Highlander al zilelor noastre, bineînțeles în următoarele secunde personajul meu zbura în mod majestuos de pe cel mai înalt munte și prin cameră se auzea cum controllerul își dă ultima suflare în brațele mele.
For Honor este un joc ușor de înțeles, dar cu greu ajungi să îl stăpânești complet. Mie mi-ar lua probabil zeci de ore să ajung să fac față diferitelor situații incomode, de exemplu când rămâi într-un 1v2 sau ești pe marginea unei prăpasti sau viața ta atârnă de un fir de ață.
Dar dacă bagi bani în joc s-ar putea să ai un mic avantaj. Da, ați citit bine, pe lângă cei 60 de euro pe care îi plătiți, puteți să mai aruncați bani în direcția Ubisoft prin cumpărarea unor pachete ce conțin o cantitate anume de steel, in-game currency-ul din joc sau pe românește o monedă de schimb virtuală. Ce poți face cu aceasta? Păi, poți să îți cumperi diferite costume pentru personajele tale sau poți să deblochezi toate abilitățile de luptă ale unui personaj sau poți să cumperi niște cutii ce îți oferă șansa de a câștiga diferite iteme ce te ajută pe câmpul de luptă.
Că tot venii vorba de iteme, fiecare războinic poate echipa diferite armuri sau arme pe care fie le colecționezi la sfârșitul unei lupte, fie le primești din acele cutii de care vorbeam un pic mai devreme. Cumulul de iteme pe care le are personajul pe el sunt cuantificate într-un gear score, factor ce ajută mai mult sau mai puțin la componenta de matchmaking din mutliplayer.
Din păcate în For Honor nu prea există elemente ce ar ajuta în diferențierea jucătorilor din punct de vedere al priceperii și îndemânării. Nu există un ranked matchmaking, oameni vin și pleacă dintr-un meci fără să fie pedepsiți într-un mod anume. Când ți-e lumea mai dragă și aproape ai câștigat bătălia te trezești singur cuc pe câmpul de luptă, asta după ce ai contribuit considerabil la punctele echipei tale. Poate pe viitor Ubisoft va rezolva acestă problemă sau poate de fapt și de drept nu este o problemă decât din punctul meu de vedere, cine sunt eu să judec deciziile altora?
Povestea
Da, vă vine să credeți sau nu, For Honor are o componentă de single-player și automat și o poveste. După producerea cataclismului ce a distrus parțial lumea, Apollyon, căpetenia facțiunii cavalerilor vrea să pornească un război între celelalte două popoare pentru a putea solidifica supremația celor pe care îi conduce.
Așadar și prin urmare avem 3 capitole, fiecare a câte 6 misiuni, care o sa te țină în fața monitoarele timp de 6-8 ore. Nu o să ai prea mari bătăi de cap în luptele din poveste, chiar și atunci când te lupți cu soldați mai puternici ai unele situații în care pur și simplu poți să îl arunci de pe munte și gata, ai terminat cu succes ce aveai de terminat.
Mi-ar fi plăcut ca în unele situații să ai control asupra deciziei personajului, de exemplu la o luptă finală să iau mâna de pe controller și să nu îmi omor adversarul, astfel încât rezultatul să fie altul, poate cel cu care luptam vrea să mi se alăture după ce am arătat ce zeitate miloasă sunt. Din păcate For Honor e mai liniar ca un rail shooter și simți că nu ai deloc control asupra lumii în care trăiești.
Grafică și sunet
Deși la toate celelalte aspecte For Honor este un joc mediocru spre bun, la capitolul grafică și sunet stă un pic mai bine. Avem parte de o coloana sonoră foarte bine pusă la punct, fiecare facțiune are o tematică care se reflectă în muzica ambientală din luptă. De asemenea luptătorii au propriul strigăt prin care imersiunea este dusă la un alt nivel.
Decorul este unul detaliat în ton cu specificul fiecărei zone. Așadar în ținuturile deținute de samurai avem pagode, la vikingi statui gigantice ce reprezintă strămoși clanurilor, iar la cavaleri avem castele și fortărețe. Totul conturat de diferitele tehnici de randare foarte bine puse la punct, avem umbre de o calitate foarte bună, iluminare realistică, reflexii dinamice și așa mai departe.
Concluzii
Atât în closed beta, cât și în open beta am discutat cu prietenii despre ce impresie le-a lăsat jocul, unii au fost muțumiți, alții nici nu voiau să îl mai încerce, pe mine personal nu m-a impresionat cât să stau zi și noapte cu ochii lipiți de monitor din diferite motive.
Unul ar fi că deși numele jocului este For Honor, uneori faci anumite acțiuni lipsite de onoare, de exemplu să arunci pe cineva de pe marginea unei prăpastii sau să intervi în lupta de 1v1 a coechipierului. Să prespunem că am face abstracție de lipsa justeței, jocul devine plictisitor repede, de câte ori poți să spamezi butoanele de atac heavy sau light cu Nobushi și să ieși victorios de fiecare dată, răspunsul meu a fost nu de foarte multe ori.
Nu mă întelegeți greșit, e fun să bați pe cineva cu un topor cât tine de lung sau să supraviețuiești cu foarte puțină viață, dar nu sunt elemente ce aduc viață lungă jocului, aici trebuie să intervină Ubisoft cu al lor plan cincinal. Nici măcăr nu sunt atât de multe aspecte tactice cât să spui că există o diversitate aparte în abordarea situațiilor complicate, vei căuta să îl arunci cât mai repede la mare depărtare sau îl vei evita pe cât posibilul până când adversarul nu mai are stamina.
Un alt motiv pentru care nu sunt înnebunită după For Honor este că are un sistem de economie bazat pe o monedă virtuală ce poate fi cumpărată cu bani reali. “Bine, bine ai dat 60 de euro? Dar uite câți bani ne mai poți da!” Să spunem că din punct de vedere etic nu îmi place deloc acestă mișcare, nu e ca și cum investesc în servere atât de mult din moment ce o conexiune P2P. De ce au nevoie de o susținere economică adiacentă și în schimb ei îți dau skinuri sau iteme mai bune?
Per total jocul merită cumpărat la un sale, dar și atunci cu o reducere considerabilă, nu o să îți ofere atât de multe ore de gameplay, ba pe alocuri o să fie enervant din motive diverse, de la coechipieri care ies când ți-e lumea mai dragă la erorile de conexiune ce îți apar fix când dai ultima lovitruă. Poate începe o nouă modă la Ubisoft, jocul să nu fie atât de popular la început dar să și-o câștige pe parcurs, însă cred cu tărie că For Honor nu va fi Rainbow Six Siege și nici The Division.
