Acest review a fost redactat de Mădălina Coman.
Istoria acestui joc începe în anul 2006, o dată cu lansarea trailerului în cadrul E3 din același an. Acesta începe cu un citat din Hamlet al lui William Shakespeare “Nu există nimic bun sau rău, doar gândirea noastră le face aşa.” Ni se dau și câteva detalii despre poveste, în care o națiune luptă împotriva unor forțe exterioare pentru a proteja magia unui Cristal.
Apare și personajul principal, despre care mai târziu afăm că este Noctis Lucis Caelum, ultimul urmaș al unei linii străvechi de regi, care e pus în situația să înfrunte o întreagă armată de unul singur cu ajutorul unor arme care apar la comandă, putere oferită de magia Cristalului. Titlul se numea, la acea vreme, Final Fantasy versus XIII și făcea parte din universul “Fabula Nova Crystallis” (Noua poveste a Cristalului – latină), împreună cu Final Fantasy XIII și Final Fantasy Agito XIII (ulterior schimbat în Final Fantasy Type-0).
Pentru cunoscătorii seriei de jocuri Final Fantasy, cristalele au un rol foarte important, deoarece sunt conectate cu bunăstarea planetei, scopul fiind înlăturarea forțelor întunericului și restaurarea luminii cu ajutorul acestora. Deși cele trei titluri spun o poveste diferită cu personaje distincte, ea este construită în jurul acestei idei.
Tetsuya Nomura a fost cel care a creat povestea și designul personajelor, fiind directorul inițial al titlului. Însă, feedback-ul primit de către fani în ceea ce privește jocul Final Fantasy XIII și apariția noii console de la PlayStation au dus la amânarea continuă a titlului, luându-se decizia să fie dezvoltat ca titlu de sine stătător, redenumit în Final Fantasy XV.
Hajime Tabata a fost cel care a preluat proiectul, schimbând elemente cum ar fi legătura cu Fabula Nova Crystallis și personajul principal feminin (Stella Nox Fleuret devine Lunafreya Nox Fleuret, rolul ei în poveste fiind schimbat). În același timp se păstrează conceptul original de fantezie bazată pe realitate, cu un univers similar Pământului, dar cu elemente supranaturale care sunt introduse gradat.
Lansat 10 ani mai târziu, pe data de 29 noiembrie 2016, Final Fantasy XV se concentrează pe același personaj principal introdus la început. Noctis Lucis Caelum este prințul regatului Lucis, care luptă să-și recapete tronul preluat cu forța de imperiul Niflheim, aceștia dorind să exploateze puterea magică a Cristalului pentru a-și împune dominația asupra lumii, denumită Eos.
Acțiunea se desfășoară pe parcursul a 15 capitole, iar jucătorul fie se poate focusa pe povestea principală, fie se poate angaja în misiuni alternative. Înaintea lansării jocului principal au existat două demo-uri, Final Fantasy Episode Duscae (lansat în pachet cu Final Fantasy Type-0 HD, oferă o primă privire asupra modului de joc și a universului) și Platinum Demo (nu face parte din povestea principală).
A mai fost lansată și o mini serie anime de șase episoade, Brotherhood Final Fantasy XV, fiecare cu detalii despre Noctis și prietenii săi, Ignis Scientia, Gladiolus Amicitia și Prompto Argentum. Filmul Kingsglaive: Final Fantasy XV oferă o înțelegere mai aprofundată asupra poveștii principale, fără a se concentra pe personajul principal.
Toate acestea au format nu numai un joc distinct de Final Fantasy XIII si Final Fantasy Type-0, ci și un univers de sine stătător. Bineînțeles că după o perioadă lungă de așteptare îți formezi anumite așteptări legate de un titlu, care va ajunge, mai mult sau mai puțin, la nivelul a ceea ce se livrează. Când am văzut pentru prima dată trailerul pentru Final Fantasy versus XIII eram încântată, personajul mi se părea foarte interesant și știam că o să-l joc atunci când o să se lanseze.
După 10 ani, așteptările față de joc s-au transformat – deoarece de fiecare dată când se lansa un alt trailer erau schimbate anumite elemente, fie din punct de vedere al poveștii sau al designului personajelor. Cu toate acestea, m-am bucurat de Final Fantasy XV din plin, în ciuda inconsistențelor din punct de vedere narativ și al faptului că se resimte a fi un joc din care se putea exploata mai mult, de la povestea fiecărui personaj, până la modul în care erau ilustrate anumite bătălii. Sfârșitul nu este neapărat despre cine câștigă sau pierde, ci despre cât de dispus ești să te dedici unui destin, dar și despre prietenie și responsabilitate.
Gameplay
Sistemul de gameplay tradițional al jocurilor din seria Final Fantasy era turn based, în care fiecare membru al echipei ataca pe rând inamicul. Hajime Tabata și echipa dezvoltatoare de la Square Enix au considerat că acest sistem este depășit și că este nevoie de o schimbare. Astfel Final Fantasy XV se detașează de origini și adoptă un stil de joc mai antrenant și imersiv, după modelul celor occidentale.
La prima vedere nu este cel mai intuitiv sistem de joc, dar pe măsură ce parcurgi niște misiuni și încerci diverse strategii devine destul de antrenant. Luptele sunt, din punct de vedere vizual, foarte bine puse la punct și demne de admirat, deși camera are momente în care se blochează în anumite locuri. Pe parcursul jocului vei acumula puncte de abilitate (ability points) cu ajutorul cărora poți activa nexusurile din meniul Ascension.
Aici există mai multe categorii de abilități care pot fi activate, printre care cele pentru vrăji, vindecare, tehnici specifice fiecărui membru al echipei tale, moduri de luptă, explorare și cele pentru armele deținute de Noctis. Ele pot fi activate pe parcurs, fiecare abilitate având un cost, iar în timp aceasta poate upgradată.
Un dezavantaj este că singurul personaj pe care îl poți controla este Noctis, ceilalți trei fiind în apropierea ta și atacând fiecare în propriul lui fel. În anumite misiuni devine puțin frustrant, deoarece pe lângă inamic trebuie să fii atent și la companionii tăi pentru a-i menține în viață. Doar în anumite momente ale luptei poți să folosești comenzi pe care prietenii tăi să le execute și să realizezi un atac în lanț. Tech-Bar îți indică când poți folosi abilitățile fiecăruia, iar cu cât le folosești mai des, cu atât aceștia cresc în nivel. Abilitatea de teleportare (warping) este specifică doar lui Noctis, lucru care oferă o oarecare fluiditate și control al mișcărilor.
Aici trebuie ținut cont de puterea magică disponibilă (magic power), deși atacurile sunt construite în așa fel încât să se țină cont de cantitatea de putere magică de care dispui. Atacurile bazate pe magie pot fi și ele specializate pe elemente precum gheață, foc și electricitate, în funcție de zăcămintele găsite. Pentru situații de urgență, Noctis poate folosi puterile zeităților astrale (cunoscute sub denumirea de “summons”).
Fanii seriei îi vor recunoaște pe Titan, Ramuh, Leviathan, Shiva și Bahamut, cu diferența că aici nu pot fi chemați oricând dorești, ci doar când nu ai altă șansă într-o bătălie mai dificilă. Fiecare membru al echipei este specializat pe un anumit tip de atac, în funcție de constituția fizică și personalitate. Gladiolus este mai ofensiv și atacurile lui sunt mai puternice, Ignis este specializat pe bonusuri de magie, iar Prompto are atacuri de la distanță.
Mediul înconjurător și modul de joc sunt influențate de ciclul zi-noapte. Pe timpul nopții, monștrii pe care îi întâlnești apar mai des și sunt mai puternici, motiv pentru care în primele ore de joc e indicat să te retragi fie la locurile de camping, fie la locații special amenajate, precum hoteluri. La finalul zilei se calculează nivelul de experiență acumulat și punctele de abilitate. Un aspect care atrage atenția este mâncarea.
Aici are o importanță mai mare față de echipamente și arme, deoarece oferă diverse bonusuri de viață, magie, imunitate și rezistență. Localurile întâlnite îți oferă diverse feluri de mâncare, iar dacă aduni ingredientele necesare, Ignis le poate recrea atunci când alegi să te odihnești la locurile de camping. Pe lângă meniurile oferite, localurile mai oferă informații despre diverse locuri de pe hartă (locuri de camping și parcare, comori, ingrediente pentru rețete) și misiuni de vânătoare care te răsplătesc, la final, cu bani, experiență și puncte de abilitate.
Ca metodă de explorare și parcurgere ai de ales să mergi pe jos, să folosești mașina pe care Noctis o primește de la Regis (cei care sunt familiarizați apropo de cultura japoneză vor observa legătura dintre mașină și atașamentul lui Noctis față de tatăl său) sau prin Chocobo, pasărea emblematică seriilor Final Fantasy. Există o mulțime de misiuni și activități pe care jocul le oferă, chiar și după ce termini povestea principală, de la curse de Chocobo, mini-jocuri de genul pinball și pescuit.
Grafică
Unul din punctele forte ale jocului este nivelul de detalii. De la arme, stilul de îmbrăcăminte și prezentare al fiecărui personaj, clădiri, peisaje și zeități astrale, Final Fantasy XV este o încântare pentru orice tip de jucător. Sala tronului din regatul Lucis este superb creată din punct de vedere arhitectural, iar Altissia este o reinterpretare de poveste a orașului Veneția (bineînțeles, cu elemente originale).
Peisajele pe care le vei vedea în timp ce mergi cu mașina sunt foarte frumos redate și diverse, de la păduri vaste, văi și plaje însorite. Creaturile pe care le întâlnești sunt și ele reprezentate în diverse forme și culori, de la scorpioni pe care îi poți doborî dintr-un singur warp strike, la demoni uriași, care apar din neant. Există anumite defecte de textură la părul personajelor și iarbă, dar asta nu scade considerabil calitatea jocului (acestea sunt ceva mai vizibile la versiunea pentru consola Xbox One). În cazul celor care dețin varianta Pro a consolei PS4 există două opțiuni de rezoluție, High și Light (cu 30FPS în mod constant).
Sunet
De-a lungul anilor, titlurile Final Fantasy au lansat soundtrack-uri memorabile, care continuă să fie remarcate și în ziua de azi. Final Fantasy XV nu face excepție, coloana sonoră fiind creată de către compozitoarea Yōko Shimomura, care s-a remarcat în trecut pentru piesele ei din Parasyte Eve și Kingdom Hearts. Când pornești la drum ești acompaniat de ritmuri de pian, iar o vioară anunță că ești aproape de un inamic, pregătindu-te de atac.
Personal am o preferință pentru Gratia Mundi (redenumită ulterior ca Valse di Fantastica) și Apocalypsis Aquarius din timpul luptei cu Leviathan. La final, melodia Stand by Me, cântată de Florence + the Machine, accentuează sentimentul de prietenie dintre Noctis și Gladiolus, Ignis și Prompto. Cât despre vocile personajelor, cele din limba engleză sunt surprinzător de bune, deși personal le prefer pe cele în japoneză (cu mențiunea că traducerile nu sunt, de multe ori, cele mai corecte).
Poveste
Aici se pot remarca multe probleme despre cum au fost îmbinate mai multe fire narative, dat fiind faptul că jocul a fost, initial, gândit ca o trilogie. Fără a da prea multe detalii despre poveste, accentul este pus pe Noctis și prietenii lui, ceilalți fiind lăsați într-un con de umbră și fără prea multe explicații. Antagonistul putea fi dezvoltat mai mult, precum și motivele pentru care ajunge să se răzbune pe regatul Lucis.
Imperiul Niflheim, în afară de informațiile pe care jucătorul le poate avea din Kingsglaive, nu este suficient detaliat și impunător pe cât se vrea din trailerul de prezentare, fiind doar un simplu pretext pentru planurile de răzbunare ale lui Ardyn Izunia. Lunafreya, prietenă din copilărie și viitoare soție a lui Noctis, are un rol de suport, diferind cu mult față de Stella, care din trailer părea a fi un inamic pentru Noctis.
Probabil singurul aspect care salvează povestea este faptul că Noctis reprezintă un tip de personaj prin care oricine se poate identifica. Trezit peste noapte cu uriașa responsabilitate a unui regat aflat în amenințare, el trebuie să se ridice la așteptările tuturor, dezamăgind în unele cazuri și fiind cauze de frustrare pentru acesta.
Deși deține puterea Cristalului, el este vulnerabil și trebuie, în primul rând, să realizeze cine este el ca persoană. Avându-l pe Regis ca model, în final realizează că trebuie făcute sacrificii și își acceptă destinul, chiar dacă este conștient că nu există cale de întoarcere.
De remarcat este și modul în care Noctis, la un anumit punct al poveștii, este complet izolat de companionii lui și trebuie să se descurce pe cont propriu, generând un sentiment de singurătate și nesiguranță pentru jucător.
Concluzie
Probabil întrebarea mea înainte să termin Final Fantasy XV a fost “Ce momente o să mă marcheze și o să mă facă să-mi aduc aminte de el cu plăcere?”. După ce am văzut finalurile (există două finaluri) m-am declarat suficient de mulțumită încât să revin la el și să rememorez anumite scene.
Este în primul rând o aventură menită să dezvolte personajul principal, care trebuie să conștientizeze că singur nu poate depăși obstacolele ce îl așteaptă și că oriunde s-ar afla, cineva îl susține și are încredere în el. Din perspectiva antagonistului sunt și mai multe aspecte de discutat. Deși sacrifică totul și încalcă un tabu, ceilalți nu îl apreciază la adevărata valoare și îl desconsideră, Ardyn fiind un exemplu clasic de personaj tragic.
Peisajele superbe sunt ilustrate cu o muzică pe măsură; există un sentiment constant de coeziune între cele patru personaje care străbat regatul pentru a-l salva. Din acest punct de vedere, consider că este tot ce puteam spera de la un joc Final Fantasy. Însă, anumite aspecte – cum ar fi saltul de la un fir narativ la altul fără prea multe detalii, camera care te pune dificutate în misiuni, faptul că nu există un mod de co-op în așa fel încât să exploatezi abilitățile lui Gladiolus, Ignis și Prompto – sunt puncte slabe, care pot da înapoi anumiți jucători.
