Jurnal Retro: Prince of Persia (1990)

Hei, tu! Da, tu, cel plictisit, scrollând nervos pe Facebook pentru că ai terminat toate jocurile pe care le ai în calculator. Ai rămas în pană de idei, nu-i așa? Niciun joc, fie AAA sau indie, nu te mai satisface? Afară plouă, sau toți prietenii tăi se fac că ploua? Te înțeleg… și am soluția! Hai înapoi în timp!

JURNALUL RETRO *artificii*… ÎNTRU LUMINAREA POPORULUI DEVORATOR DE JOCURI

Data stelară 15.01.2017, notița #1 din Jurnalul Căpitanului Retro

Un titlu definitoriu pentru genul platformer, “Prince of Persia” a văzut lumina monitoarelor cu tub catodic în anul 1990, aducând cu sine o serie considerabilă de inovații, pornind de la gameplay și atmosferă, până la plot twist-uri și animații. Criticii vremii l-au lăudat de cum a ajuns pe rafturile magazinelor, iar cei contemporani încă îl consideră de referință. A fost creat de Jordan Mechner și publicat, pentru prima dată, de către Broderbund.

Povestea jocului nu este deloc complicată: in timp ce Sultanul este plecat de-acasă, marele vizir Jaffar își face de cap și încearcă să cucerească tronul, aruncându-te pe tine, prințul chipeș cu părul de aur si straie de mătase albe ca zăpada, în închisoarea castelului. Acesta dorește să se căsătorească cu frumoasa prințesă, aflată acum la ananghie, însă aceasta refuză, iar Jaffar cel malefic îi face o ofertă pe care (crede el) n-o poate refuza: îi promite tronul alături de acesta și îi oferă 60 de minute la dispoziție pentru a se decide dacă acceptă căsătoria, sau moartea. 60 de minute perfecte, în care tu, eroul nostru, trebuie să evadezi, să salvezi atât Prințesa, cât și soarta întregului ținut persan, învingând vizirul și… un inamic misterios.

Acestea fiind spuse, primești un șut și te trezești pe podeaua rece a închisorii, iar jocul, oarecum sadic, îți transmite că mai ai o oră să salvezi situația. Buuuuuun. Și-acu’ ce?

Spre deosebire de jocurile contemporane, “Prince of Persia” te lasă să descoperi. E datoria ta să vezi ce face fiecare buton de pe tastatură, cum răspunde la fiecare capcană sau obstacol întâlnit și, mai ales, UNDE NAIBA E IEȘIREA AIA. Pentru că inamicul principal nu este Jaffar, nici măcar persoana misterioasă de care v-am pomenit mai devreme, ci timpul.

Nu de puține ori m-am plimbat dintr-o parte în alta a nivelului, panicat de cât de repede se scurge nisipul din nenorocita aia de clepsidră pe care vizirul a făcut-o să apară la picioarele femeii mele iubite. Jocul are foarte puține puncte în care poți să salvezi și extrem de multe locuri în care poți pierde toate viețile, ori din neatenție, ori din lipsă de concentrare, ori pentru că așa vrea jocul, iar acești factori adaugă foarte mult la nivelul de dificultate, specific anilor ’90, adică greu, FOARTE GREU.

De asemenea, între tine și minunata ta domniță stau o varietate de capcane, cum ar fi țepi ascuțiți, prăpăstii, sau bucăți de tavan care îți pot cădea în cap, dar și foarte mulți soldați supărați, pe care îi poți bate doar dacă faci rost de o sabie.

Duelurile sunt foarte interesante si relativ complexe, iar mecanica este inovativă pentru acea perioadă. Practic, aproape toate jocurile dinaintea celui de față îți puneau la dispoziție un arsenal format din proiectile de tot felul, iar prințul nostru a fost printre primii care au purtat o spadă. Există multe tipuri de inamici, organizați pe culori, care devin din ce în ce mai inteligenți și mai pricepuți pe măsură ce înaintezi în joc, dar și inamici speciali, cum ar fi, de exemplu, scheleții. Toți aceștia mi-au dat mari bătăi de cap și au fost trimiși în toate direcțiile, pe cale verbală, de fiecare dată când i-am întâlnit.

Dar, slavă îngăduitorului producător al jocului că există poțiuni! Poțiuni, ce vin și ele în diverse sortimente: cele pe care le iubești (ce îți regenerează o viață), cele pe care le cauți (care îți adaugă zile în plus de trăit), cele pe care le înjuri (cele care îți scad din viață) și cele spectaculoase (care au câte un efect special). Nivelele în care găsești toate cele enumerate mai sus sunt de mărimi medii, însă pot fi foarte întortocheate, iar completarea fiecăruia este, într-adevăr, o provocare. Pe lângă toate acestea, aproape fiecare nivel conține rute alternative ascunse, fapt care adaugă la rejucabilitate.

Grafica, specifică vremii, este însoțită de animații revoluționare pentru acea perioadă. Jordan Mechner a introdus o tehnică numită rotoscopie în jocul său, și, implicit, în industrie. Criticii au descris animațiile ca fiind “neașteptat de umane, încât trebuie să le vezi cu ochii tăi ca să crezi.” (Charles Ardai, “Computer Gaming World”, 1990). Astfel, spre deosebire de jocurile predecesoare, atât obiecte ca torțele, cât și personajele se mișcă mult mai fluid și par mai umane, jocul făcând posibile mișcări precum scoaterea sabiei din teacă sau îmbrățișarea.

Jocul a fost primit cu urale și aplauze din partea criticilor, vânzându-se foarte bine în aproape toate părțile lumii (publicul nord-american a fost mai puțin receptiv la început, dar vânzările au crescut rapid după un timp). Prințul și povestea lui au avut atât de mare succes încât jocul a primit o continuare în cadrul aceluiași format, franciza fiind cumpărată, în final de către titanul Ubisoft și transformată în ceea ce cunoaștem astăzi.

Comunitatea de modderi a dat naștere unei mulțimi de software de level-editing, jocul primind peste 60 de moduri. Există și un sistem de highscores, de care puteți abuza liniștiți împreună cu prietenii la fel de nostalgici ca voi. În plus, Mechner a publicat în 2012, pe site-ul său, atât codul sursă, cât și documentația pentru joc. Și mai multe puncte la rejucabilitate!

În concluzie, “Prince of Persia” este un joc ce a schimbat dramatic direcția industriei jocurilor video la începutul anilor ’90, fiind un titlu de referință care nu are de ce să lipsească din istoria unui gamer pasionat. Personal, prințul și ale sale bucle blonde, împreună cu muzica pe canal mono sunt ca o mașină a timpului care mă ajută să-mi retrăiesc copilăria relativ inocentă.

În acest articol am scris despre versiunea de MS-DOS, lansată în 1990, existentă sub formă de freeware pe Interneț. Go get it and play it, boyz and girlz!

Mihai Petre
Mihai Petre
Ploiești, România, Europa, Terra, Sistemul Solar, Calea Lactee, Universul Cunoscut. De 18 ani vorbesc prea mult. Când nu vorbesc, scriu.
- Publicitate -

CELE MAI NOI ARTICOLE

- Publicitate -

LASĂ UN MESAJ

Introdu comentariul tău.
Introdu aici numele tău
Captcha verification failed!
Scorul utilizatorului captcha a eșuat. Contactează-ne!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

- Publicitate -

Pe subiecte similare

- Publicitate -

Acest site folosește cookie-uri pentru îmbunătățirea experienției de navigare.
Pentru detalii, consultă politica noastră de confidențialitate.