[Concurs aniversar] Ești un gamer de poveste? Câștigă periferice Marvo!

1. Cea mai mare aventura a mea s-a intamplat in jocul The Crew
   Stateam intr-o seara cu un prieten si am hotarat sa incercam o misiune tip coop care avea durata de peste o ora
   Incepe cursa, ocupam locurile 1 respectiv 2 ,timp de 10 km , apoi am inceput sa fim depasiti de concurenta
   Aveam masinile de raid , asa ca am incercat sa scurtam drumul pe cat posibil. Concurenta incepea sa se departeze, asa ca ne-am mobilizat si am inceput incetul cu incetul sa ii prindem din urma. Am traversat muntii Statelor Unite , desertul , padurile , a fost o priveliste extraordinara. In ultimii 2km am reusit sa depasim concurenta. Chiar daca pierdeam cursa , macar aveam intiparita in memorie privelistea uimitoare a Americii, reprodusa 1:1
   Si astfel se incheie aventura noastra de-a lungul intregii Americi

   • Harta din The Crew nu e reprodusa 1:1, nici cea din ETS2 nu e 1:1 (e in jur de 1:19-1:3) daramite cea din The Crew.

2. O aventura care mi-a ramas in minte a avut loc in Battlefield 4. Jucam pe Siege of Shangai cu un grup de prieteni si incercam sa cucerim punctul de control de pe Sky Scrapper. Ideea e ca nici unul dintre noi nu a vazut gameplay traierul in care cladirea respectiva se prabusea asa ca va imaginati ce surpriza am avut cand aceasta a inceput sa se clatine deodata. Eram pe skype si tin minte si acum cum unul dintre noi a spus: “Baieti, cred ca am probleme cu PC-ul ca se clatina totul si pare ca am artefacte” (partea cu artefactele a fost chiar de la placa video, a cedat peste 4 zile, RIP). Oricum, ne-am panicat si am sarit de pe cladire, ne-am intors cu fata spre aceasta si am vazut cum se prabuseste. Ne uitam uimiti la ea, fascinati chiar, timpul a stat parca in loc…pana cand ne-a facut road kill un elicopter (thanks for ruining the moment jackass). Nu are rost sa zic ca pentru urmatoarele 2 saptamani de cate ori aveam ocazia incercam sa prabusim la randul nostru cladirea (evident, habar nu aveam ca trebuie sa tintim acei 4 stalpi de sustinere asa ca incercam o gramada de metode). Parte de aceeasi surpriza am avut ceva timp mai tarziu pe Lancang Dam, RIP tankul care a fost sfarmat de bucatile din baraj. Concluzie: Nu va uitati la trailere inainte sa apara jocul, o sa aveti parte de momente foarte surprinzatoare :3

3. Jucam cs go competitive iar in echipa adversa aveau 2 smurfari unu din global iar unul din lem eu fiind nova 4 am facut ace de 2 ori la rand doar cu tec9 si armura ,adversari m-au facut hack-er (tot am pierdut)dar m-am simtit grozav fiind numit hecker.

4. In arhaicul joc MU Online, ce era in mare voga in anii 2005, am prins gustul mmorpg-urilor. Pur si simplu faptul ca jucai online cu alti oameni pe care nu-i cunosteai, cresteai in level acumuland xp, faceai quest-uri, itemele ce iti furau ochii, nopti nedormite…pentru a putea sa dai “reset” caracterului in momentul in care ajungea la nivelul 350. Resetul consta in revenirea la nivel 1, dar cu toata experienta si toate itemele acumulate in prealabil, astfel puteai sa te “razbuni” pe moobii care te fugareau cand erai lipsit de putere :)).

5. Daca ma intreba cineva acum 4 luni ce jocuri joc,era doar unul pe lista.De curand am inceput sa joc mult mai multe jocuri…Printre care si Battlefield 1.In timpul petrecut jucand campania,am fost cuprins de o multitudine de sentimente…pur si simplu muzica,story line-ul si actiunea atat de realista te lasa fara cuvinte dar te si emotioneaza.Am savurat din plin acest joc,jucand ca “disperatul” non stop pana am terminat Campaign-ul.Acum incerc din rasputeri sa devin din ce in ce mai bun pe campul de lupta din Multiplayer,unde iarasi am ramas mirat pentru ca nu ma asteptam ca 90% sau chiar mai mult din playeri sa stie ce trebuie sa faca si sa ajute echipa.Daca m-ar intreba cineva ce joc l-ar face sa se simta cu adevarat gamer,as raspunde cu siguranta “Battlefield 1”

6. Imi amintesc primul Pentakill pe care l-am vazut intr-un meci, acum vreo 3 ani. Eram 5 premade pe LoL si jucam Jarvan support :)). Pe la minutul 30 eram toti in baza inamica si ne-am folosit toti ultimatele. Cel care a dat Penta era cu Draven. Cand am vazut PENTAKILL am urlat toti pe skype. Cred ca eu am urlat cel mai tare. Inca povestim de primul Penta reusit din grupul nostru de prieteni.

7. Cea mai tare/ciudata intamplare in CS GO acum 2 saptamani pe dust2. Cred ca a fost ceva neinregula cu serverul, erau numai rusi, cand a abandonat unul de la noi a abandonat in acelasi timp si unul de la ei + ca cea mai ciudata faza: “Aveam viata 100% armura 100%, trag 1 singur glont cu pistolul in usile de pe long si ma pomenesc sus: “IONUT[RO] -> headshot lui IONUT[RO]” (mi-am dat singur headshot”) =))

8. Cea mai tare intamplare a fost in dota 2 acum un an,cand eram pe twitch il urmaream pe Ppasarel care facea live si a intrebat daca intra cineva si acel cineva am fost eu,prima data nu m-a primit in echipa lui dar dupa o faza cand am scos 3 eroi pe mid a zis ca ii pare rau ca nu m-a luat in echipa lui si ma simteam ca un zeu,ca si cum i-am aratat eu cine e seful.

9. Acum vreo 13 ani cand inca nu intelegeam multe din povestile jocurilor de pe acea vreme, cel mai mult m-a prins Star Wars: Knights of the Old Republic. Cred ca si pana in ziua de azi e cel mai mare plot-twist dintr-un RPG marca Bioware. Fara a intra in detalii si sa stric surpriza pentru viitori curiosi al acestui joc, recomand totusi acordarea atentiei intr-o masura mai mare a dialogurilor pana la momentul oportun. Chiar si dupa atatia ani, inca este si va ramane jocul meu preferat, reluandu-l cel putin odata pe an.

10. Prin 2001 jucam counter strike 1,6 si eram pe dust_d2 si jucam pe publice si am luat vreo 8 playeri la rand si mi a dat adminu ban si nu mi-a facut ss nimic si i-am facut reclamatie pe forum si a ramas fara admin si am vorbit cu niste prieteni sa intre pe servar sa-mi de unban si cand am intrat pe servar a doua zi ma saluta mereu imi zice-a mereu gg bine jucat :))

11. In urma cu vreo luna, ma jucam Dead by Daylight cu 3 prieteni din comunitate, un tip (the killer) si inca o tipa (survivor). La un moment dat, eu (survivor) am murit in joc, ca de obicei, si am ramas ca spectator. Tipa care a ramas singurul supravietuitor a inceput sa alerge ca nebuna prin joc ca caute trapa si dintr-o data a dat direct de killer. Like literally a alergat in el! A inceput ea sa alerge spre casa si sa darame paletul, dar a dat jocul un glitch si s-a trezit cu fata in perete, in coltul incaperii. Jocul s-a decis sa fie si mai al dracu, si ia mai dat inca un glitch cand sa sara pe geam…si ghici cine era in fata ei?! A inceput sa rada de se prapadea! Chiar facusem un mic clip si l-am postat pe youtube la ce aventura a fost toata partida. 🙂

12. Joc Dota de cand eram clasa a 8-a (aproape 7 ani), iar acum cand a aparut dota 2 am trecut de la dota 1 (warcraft) la Dota 2. Mi-a placut atat de tare, dota fiind singurul joc pe care il joc mai mult de cateva zile, incat eram cel mai bun din grupul de prieteni. Am jucat un meci in care eram eu cu inca 2 prieteni si 2 random, dupa ce am pierdut early game foarte rau si nimeni din echipa mea nu mai avea chef sa joace, singurul care mai facea ceva eram eu. Dupa ce am tinut aproape singur meciul cu Invoker cateva zeci de minute(aproape 20) au inteles si ceilalti ca inca mai putem castiga si au inceput sa joace. Dupa aceea toti ascultau si faceau ce le spuneam eu (m-am simtit best coach ever) si dupa un meci de aproape 75 de minute am castigat. Toata echipa adeversa cat si cei de la mine mi-au scris good game si good job. God it felt so good!

13. Acum 6 luni am reusit sa fac si eu primiii bani din competitiile de world of tanks…facand un carry imens la un meci 3vs3 si castigand un paysafecard de 50.

14. Povestea mea e simpla, sunt obsedat de Overwatch, mi l-am cumparat cu bani imprumutati de la prietena mea dupa saptamani intregi in care am batut-o la cap si ii povesteam ce face fiecare erou in parte(eu uitandu-me zi de zi la zeci de videouri pe fb cu jocul)…dupa ce l-am cumparat m-am jucat ca un nebun in jur de 9-10 ore si am descoperit pe pielea mea ce face fiecare erou si cum e, si de atunci doar ma perfectionez, dar am invatat intr-o zi cum sa joc cu fiecare erou, ce combo exista intre diferiti eroi si tot asa…ca la finele zilei, cand m-am bagat in cele din urma la somn, sa visez toata noaptea un meci ce nu se mai termina in care eu eram junkrat pe harta route 66…si povestea mea nebuna se termina simplu, m-am trezit dimineata ca sa ma joc din nou ca un nebun overwatch;))) numai bine baieti, felicitari pt ce faceti and keep up the good work!

15. Cea mai tare experienta a mea sa intamplat cu jocul Need four Speed Shift . Eram intr-o cursa cu prieteni iar deodata politia mi-a taiat calea si era cat pe ce sa fiu prins dar m-au salvat colegii de echipa ,peantru a duce la bun sfarsit cursa. In jocurile multiplayer se cunosti oameni noi iar apoi iti dai seama ca aiceva in comun cu ei . Acest lucru este placerea de a ma juca indiferent de varsta un exemplu ar fi o persoana de 34 de ani ce juca Farming Simulator 2015 ( urmatorul joc care m-a atras si l-am jucat ) . in concluzie poti sa devi un gamer la orice varsta .

16. dom’ne sa nu radeti de mine. in 2005 inca nu avusesem primul pc, si frecventam salile de net pentru a juca jocuri singleplayer ( nu sunt pasionat de multiplayer de cand un copil de 5 ani mi-a dat headshot – tot de atunci urasc copii ). si am descopertit call of duty ( primul, ala din 2003 ). mi-am rezervat pc-ul care avea jocul instalat la un internet cafe, am platit in avans 12 ore – o noapte intreaga, ca seara era mai ieftin – si mi-am luat la mine provizii ( suc, mancare, tutun ) si m-am pus pe jucat. era primul meu joc si nu stiam de optiuni, setari, control keys,si mi-era rusine sa intreb pe ceilalti pusti de 15 ani cand eu aveam 20. pana dimineata l-am terminat. atunci avenit un copil de etnie roma care m-a rugat sa nu cumva sa joc pe userul lui ca are niste save-uri si vrea sa continue de acolo. atunci am aflat ca jocul are save-uri, eu l-am terminat dupa ce am incercat cateva zile si muream in diverse misiuni, dupa care incepeam jocul din nou. deci am incercat pana l-am terminat fara sa mor. atunci am aflat ca sunt prost.

17. Poi povestea mea e una simpla… In acest weekend m-a pus mama sa imi fac temele fiindca sunt a 12-a si mno am bac-ul…Faza tare… Ma jucam world of tanks, cand intra mama in camera… Dau jocul in bara crezand ca o sa pierd meciul. Zis si facut, dau jocul in bara ma dau in fata mamei ca scriu… Astept sa iasa, intru in joc, vad 2 kill-uri. Faza amuzanta ca aveam viata la jumate.Astept sa se termine lupta. Deschid sectiunea de replay si vad in felul urmator. Cand a intrat mama in camera,tancul meu era lasat sa mearga inainte automat,dau peste un deal si fiind tanc usor,sare peste un inamic, il omoara din cauza greutatii si intra intr-un alt tanc inamic cu viata mai putina decat al meu.

18. Pai pana in anul 2012 tin minte ca ma jucam jocuri lame , Metin , CS 1.6 ,Minecraft , eram un gamer sub 14 caruia ii placea sa joace jocuri multiplayer , jocuri amuzante impreuna cu prietenii mei din cartier pana am inteles ca ma jucam numai jocuri nasoale sau daca ma jucam jocuri bune nu le parcurgeam povestea (AC 1-2 , VICE CITY care sunt niste jocuri foarte bune cu o poveste impresionanta dar eu nu stiam engleza asa ca nu faceam nimic altceva inafara de a impusca oamenii pe strada sau a-i omora ) , proveneam dintr-o scoala de la periferie , dintr-un cartier de rromi , din Craiova asa ca nu stiam engleza la un nivel atat de ok , pana cand am vazut la un prieten jocul : “The Walking Dead” . Pot spune ca acest joc a deschis sufletul meu de gamer , si intr-un fel m-a ajutat sa ajung ce sunt acum pentru ca din cauza acestui joc am ajuns sa invat engleza deoarece pentru mine era un film in care decizile mele contau , nu ma sinteam ca pana atunci sa joc dupa un anumit tipar ceea ce mie nu imi placea , puteam sa modelez parcursul jocului dupa preferintele mele , inca tin minte acel inceput de joc in care pur si simplu m-am speriat , stiam ca se va intampla asa , vazusem si niste reviews & gameplays asa ca stiam cu ce am de aface dar totusi , parca sufletul meu s-a mulat pe scenariul jocului si faceam totul dupa bunul plac ,in acest joc nu exista un anumit moment , o anumita traire pe care sa o povestesc, tot acest joc a fost o intamplare care mi-a schimbat si viata si care mi-a ocupat destul timp incercand sa completez toate scenarile posibile , aproape toate , inca mai joc astfel de jocuri , de la telltale games si de la alte firme , dar acel joc pot sa spun ca m-a format inspre aceasta directie deschizandu-mi orizontul si inspre alte jocuri cu poveste , cu ajutorul acestui joc mi-am imbunatatit engleza si am inceput sa joc din nou toate jocurile copilariei pentru poveste , asta m-a facut gamer .

19. Clar povestea din Dishonored m-a captivat complet a fost unul dintre jocurile care mi-au ramas la corason nu numai prin poveste sa dinamica si geniala cat si prin gameplay-ul sau. Dupa ce am terminat prima data jocul am vrut sa inteleg mai bine actiunea si am reluat jocul de mai multe ori fiind atent la poveste si la replicile personajelor. A treia data cand am jucat am dat pe dificultate maxima si am reusit sa termin jocul in mai putin de 4 zile :).
    p.s.: Am deja mouseul de la dreamhack-ul de anul acesta. Mi se pare foarte bine conceput si il rezomand si altor jucatori mai putin pentru shootere deoarece are maxim 4000dpi. Acuma depinde de fiecare cum este obisnuit, eu unul il tine pe 2000 de obicei.

20. fiind gamer de cand ma stiu am avulte multe momente epice,de la arene din wow pe care le-am castigat 1vs5,pudge si hook-ul din baza in baza in dota,360 in cs si jocuri de heartstone in care yogg a dat 3 pyro in inamic,dar cred ca cel mai epic dintre toate o fost un double kill facut in timp ce eram afk in lol,jucam rammus cu thornmail,l-am lasat cateva secunde pe lane si cand m-am intors sa nu crezi :)),mai trebuia sa-mi scrie “tryhard” pe all chat si eram complet

21. Salut, sunt Paul “Werty” Bolog. Era 2014, in septembrie. Dupa aproximativ 4 luni de jucat Battlefield 4 la nivel competitiv 8 vs. 8 pe modul Conquest, intr-o echipa internationala, am luat decizia sa o iau pe propriul drum si sa pun bazele unei echipe de Battlefield 4 5 vs. 5 Domination doar infantry pur romaneasca (deci un playstyle total diferit fata de cel cu care fusesem obisnuit eu pana acum). Am luat legatura cu doi prieteni cu care mai jucasem intr-o comunitate romaneasca, care stiam ca erau jucatori foarte buni pentru nivelul din Romania (Enigma si SPeRii), si am inceput sa caut alti doi noi colegi. Sapand leaderboards-urile am dat de Blaze si WiZZarD46, alti doi jucatori romani excelenti si morali din toate punctele de vedere, lucru pe care l-am apreciat enorm la ei, cat si la Enigma si SPeRii. Mi-am asumat rolul de in-game-lead, iar echipa am denumit-o Team Vespera.

    Nu am dorit sa intram in cupele ESL imediat, asa ca am decis sa ne antrenam zilnic, facand scrim-uri cu alte echipe straine, si sa petrecem dupa aceea alte cateva zeci de minute discutand VOD-uri, etcetera. Pana in februarie 2015 am participat la unele cupe, avand rezultate acceptabile, insa nu am reusit sa ne afirmam intre echipele high-tier. Jucasem deja cu toate celelalte echipe romanesti in scrim-uri, intrucat nu existau cupe pe Romania, si le batusem pe toate. Pot spune ca antrenamentul cu strainii chiar ne ridicase nivelul.

    Si dupa ce am clarificat situatia de fapt, intrucat nu puteam sa sar direct la subiect, povestesc acum si momentul “magic”. Dupa cum am spus, nu reusisem sa ne afirmam inca intre echipele high-tier. In februarie 2015 insa, am dat peste Infinity Leagues, care organizau cupa “8-man Frenzy”. Era o cupa de TDM+Domination, insa era nevoie de 8 oameni pentru a participa. Fiind doar 5 in echipa, am decis sa rugam 3 straini, prieteni de-ai nostri, sa intre temporar in echipa pentru a putea participa. Zis si facut. Erau 22 de echipe inscrise, asa ca in primul meci din bracket, organizatorii au decis sa introduca in loc de TDM modul Squad Deathmatch, si sa puna toate echipa intr-un singur squad (este posibil din admin panel), astfel incat sa poata juca 3 echipe in acelasi meci. Urma sa jucam cu Team PTFO si ENG Knights. Statistic nu aratau neaparat mai bine ca noi, dar trebuia sa ne asteptam la orice. Pe parcursul meciului, PTFO erau ultimii, cu cele mai putine kill-uri, urmati de noi si ENG Knights, plasati cu aproximativ 20 de kill-uri in fata noastra. Se juca primul la 100 de kill-uri. ENG Knights, ajunsi pe la 60 de kill-uri, au inceput sa piarda teren in fata noastra. Simteam o emotie pe care nu o mai simtisem pana atunci, intrucat jucam cu calificarea mai departe pe masa, iar premiul era un server hostat pentru 3 luni (foarte scump in BF4). Fiind in-game-lead-ul si cunoscandu-mi jucatorii, imi dadeam seama si de tensiunea din vocea lor. Ajunsi pe la 80 de kill-uri, ii egalasem pe ENG Knights, iar Team PTFO fusesera lasati in urma. Urcam de la egal la egal la obiectivul de 100 de kill-uri, care ducea echipa castisgatoare mai departe. Am ajuns la 90. Knights s-au departat de noi cu 5 kill-uri, iar eu tot incercam sa imi motivez jucatorii, dupa atatea luni de in-game-leading stiam ca inseamna foarte mult. Ei erau la 98, noi pe la 95. Eram atat de focusat sa imi fac kill-urile si sa nu mor in favoarea celor din Knights, intrucat nu observasem ceva – WiZZarD46, colegul meu roman, striga deja: “ONE MORE KILL GUYS, ONE MORE”. Ma uit in stanga jos, la numarul de kill-uri, si ce vad?! 99-99. Atat noi, cat si Knights, eram la egalitate, 99 la 99, la 1 kill diferenta de calificare. Simteam un flux de andrenalina, imi transpirasera palmele, tin si acum minte. Trecusera doua secunde de la strigatul lui WiZZ’, cand vad ca screen-ul se intuneca – insemna ca am pierdut sau am castigat. Melodia specifica victoriei din joc se auzea deja in castile mele, dar eram prea surd de la presiune ca sa o aud, a trebuit sa vad ceva – si am vazut screen-ul: 100 la 99 pentru noi. La cateva milisecunde aud strigatele de bucurie al jucatorilor mei, si incep sa scandez si eu. Imi eliberam tensiunea, si m-am afundat in scaun, punandu-mi mainile pe fata. Ma uit la killfeed, si vad ca unul dintre jucatorii straini, SIRIQ_GT, facuse ultimul kill, si am inceput sa-i spune, stiind ca merita “NICE, nice Siriq!”, pe fundal inca auzindu-se strigatele celorlalti de bucurie.

    A fost o calificare care ne-a propulsat moral, intrucat am obtinut calificarea mai departe. Dupa alte 2 meciuri am ajuns in finala, impotriva unei echipe suedeze foarte apropiata din punct de vedere al skill-ului de noi, pe care am invins-o dupa un meci foarte strans.

    Si ca sa si dovedesc ca nu e o fabulatie, va invit sa vizionati video-ul cupei montat de mine, unde puteti vedea si acel moment, dar si restul parcursului nostru in cupa: https://www.youtube.com/watch?v=wP9OYLewfBo

22. I used to be a good gamer…until i got an arrow to the knee

23. La multi ani, Overheat!

    Nu mai tin minte exact anul, insa eu eram pare-mi-se in anul doi de facultate (deci sa fi fost 2004-2005). Oricum in acel an a fost un cutremur care s-a simtit bine de tot in Bucuresti, mai ales la etajul 4 al caminului meu. Marea majoritate a gamerilor stateau cu usile deschise si ii puteai vedea lesne ce si cum se joaca. Marea majoritate erau ori pe WOW ori pe Counter Strike. Pe mine m-a prins cutremurul in buda (care era in capatul holului) si recunosc ca m-a luat o panica grozava cand au inceput sa se zgaltaie panourile de tabla care desparteau budele. Dupa ce mi-am tras pantalonii si cu greu am reusit sa trec de niste panicate care nu voiau sa se dea din tocul usii, am ajuns in dreptul gamerilor. Baietii jucau in continuare Counter Strike, ba chiar unul era extrem de furios pentru ca: “…mi-as ca mi s-a miscat mouse-ul si am ratat headshot-ul”… omul era pe Aztec cu AWP si era nervos ca nu nimerise din cauza cutremurului. Mi-am dat seama in acel moment cat de captivante pot fi jocurile, daca te fac sa uiti asa usor ca esti in mijlocul unui cutremur cu o magnitudine relativ mare…

    Morala: dea al de sus sa te prinda un cutremur intr-un joc si nu in buda! Gaming forever!!!

24. Una din cele mai tari trairi din perioada gaming-ului? Hmm… sunt foarte multe de spus dar vreau sa spun ca League of Legends e un joc de top in momentul actual chiar daca comunitatea lasa de dorit.Prin intermediul acestui joc iti poti face prieteni chiar mai buni decat in real life ;~).Jocul fiind unul de 5v5 in principal iti dezvolta spiritul de echipa,gandirea,deciziile luate in timpul jocului ba chiar si in viata de zi cu zi si totodata abilitati umane pe care altii nu le au.Anyway, cea mai tare experinta din acest joc a fost atunci cand am facut un pentakill random cu Malzahar(erou al jocului) apasand doar butonul E.La nivel competitiv cea mai tare experienta a fost atunci cand printr-o minune am batut cea mai buna echipa din Romania.
    Overall , jocul meu preferat a fost si este League of Legends dar sunt si alte jocuri de top pe care le-am jucat de exemplu Counter Strike 1.6 , Counter Strike Global Offensive fiind atras in general de jocurile in echipa.

    Thats all for now boys 😀 Mi-ar placea foarte multe acele casti (green rocks) , culmea fiind ca acum 3 zile mi s-au stricat castile
    Succes in continuare overheat :~)

25. Salut , sunt Vlad “Forsakken” Ivan. Cea mai buna realizare a mea in game a fost in wow , cand am reusit sa fac absolut toata instanta scriptata cu un grup adunat la random , chiar daca nu aveam toti suficient gearscore. Ne-am sincronizat foarte bine si cel mai important lucru a fost ca nu am avut oameni negativi in raid.

26. Cel mai bun moment intr-un joc a fost atunci cand am facut Pentakill in League Of Legends.

27. Salut.
    Povestea mea are loc undeva prin 97′ sau 98′, eram in gimnaziu. Imi aduc aminte ca aveam un calculator destul de vechi si tocmai ce descoperisem jocul Golden AXE, joc ce se putea juca in multiplayer de pe aceeasi tastatura.
    Ca sa va faceti o idee, era un calculator cu unitatea centrala orizontala, un CRT urias (si nu
    ma refer la diagonala) de care era conectat o tastatura veche, de la IBM, atat de grea incat o puteai folosi ca arma alba.
    Eu si fratele meu, am fost atat de fascinati de acel joc incat, la un moment dat, dimineata cand sa mergem la scoala, brusc si instantaneu ne-a apucat durerea de burta si am inceput sa ne plangem ca nu putem merge la scoala. Parintii ne-au inteles si ne-au lasat sa ne revenim. E…..15 minute mai tarziu, eu si fratemio jucam AXE perfect sanatosi, ce sa vezi.
    Imi aduc aminte cu eu jucam mereu cu barbarul, iar fratele cu piticul. Eram atat de entuziasmati si de concentrati la joc, incat transpiram si ne ridicam in picioare de cele mai multe ori. Va imaginati cam cum reactionam cand mancam bataie :))
    La un moment dat, aveam o batalie mai dificila. Amandoi ne chinuiam prin diverse tehnici sa atacam adversarul pe care nu reusisem sa-l invingem niciodata, si aproape ca loveam tastele. O tastatura moderna nu stiu cat ar fi rezistat. Eram foarte aproape sa-l invingem, apelam la tot felul de lovituri, cand, deoadata : POC…..2 capace peste cap atat mie cat si fratelui. Era mama. Va las sa ghiciti unde am plecat dupa asta cu tot cu durerea noastra de burta.
    Oricum, acele 2 ore cat am jucat au fost….de nepretuit.

    Va salut,
    Adi

28. Cel mai tare moment al meu era atunci , intr-un meci de cs 1.6 , eram singurul din echipa viu cu 10 hp contra 5 playeri cu un awp , tineam short-ul , a aparut unul , l-am omorat dupa unul pe lung , l-am omorat si pe acesta iar dupa ce l-am ucis pe acesta am auzit ca bomba a fost plantata in B atunci m-am uitat la porti am vazut unul si a fost mort in 2 secunde am luat un ak-47 de pe jos si am intrat in B , 3 gloante 3 head-uri si am reusit sa dau si defuse, acela a fost cel mai tare moment din viata mea intr-un joc.

29. Cel mai tare moment pe care l-am avut este atunci cand am descoperit pentru prima oara jocurile pe calculator , primul me joc jucat fiind DOOM , eram atat de speriat de acel joc incat mi-au trebuit 2 ani ca sa trec peste frica de a juca acel joc. Asa mi-am invins frica si am inceput sa il joc , trec usor peste primul nivel si am stat cred ca aproape 2 ore sa imi dau seama unde trebuia sa merg spre nivelul urmator , chiar daca ma uitam la acel buton pentru completarea nivelului, eu nu il apasam crezand ca este o capcana. Dupa acele 2 ore imi fac curaj sa apas acel buton si am trecut la urmatorul nivel, dupa ce mi-am dat seama cu ce se “mananca” jocul am inceput sa trec prin diferite nivele cu usurinta , totul a fost frumos pana am dat de Cyberdemon, cat m-am chinuit sa il omor , numai eu stiu prin ce am trecut, eram atat de incapatanat incat mergeam sa il bat cu foarte putina munitie si ca inteligentul care eram nu am folosit deloc BFG-ul , desi acesta poate sa il omoare din 4 hituri, mergeam pe el cu Super Shotgun-ul cu mai putin de 10 ammo in el si cand ramaneam fara munitie incercam sa il i-au la pumni , nici macar nu stiu de ce. Mi-a trebuit o intreaga saptamana ca sa il pot bate pentru ca in sfarsit am folosit nenorocitul de BFG. Dupa ce l-am omorat pe Cyberdemon am fost atat de fericit incat am crezut ca s-a sfarsit jocul , dupa care in timpul unei pauze la scoala un coleg se lauda ca a terminat jocul, eu din curiozitate il intreb cat ia luat sa bata boss-ul final ( acesta fiind Spider Master Mind, dar eu nu stiam de el) si desigur el mi-a zis ca nu ia luat mai mult de 5 minute , eu fiind chiar uimit il intreb cum de a reusit sa bata Cyberdemon-ul asa de repede, iar acel coleg ma face sa realizez ca nu am terminat jocul spunandu-mi ca Cyberdemon-ul nu e final boss-ul. Cand ajung acasa nu ma ating de mancare , nu imi salut parintii , ci direct sar pe scaunul si deschid calculatorul si apas pe iconita de la Doom , intru in joc trec prin el precum cutitul prin unt si ajung in sfarsit sa il bat pe Spider Master Mind si inca imi amintesc ca m-am laudat si eu 2 saptamani pe la toti colegii si prietenii ca am terminat Doom. Eram asa de mandru de mine. Doom este si va fi mereu jocul meu favorit , mai ales Doom 4(DOOM 2016) care este complet genial si sunt indragostit de acel joc.

30. Odata la 7 ani ma jucam Regele Leu si am murit cu el si m-am apucat de plans .

31. Cand cine imi zice de povesti de gaming mereu ma gandesc la un singur joc, unul care la inceput am zis ca nu e decat un alt joc medieval cu monstri si diverse creaturi mitice. Un prieten mi-a zis sa il cumpar ca ii un joc super bun, poveste geniala si care imi va pune la incercate indemanarea. La inceput eram ceva de genul, de ce as lua jocul asta, am deja skyrim si din cate scrie despre el nici macar nu pare lung, sa dau 40 de euro pentru un joc care il termin in 12 ore… alta data. Dar dupa o saptamana jocul a fost la reducere si l-am luat mai mult de dragul acelui prieten si cand i-am zis o inceput sa rada de bine ca mai apoi sa imi zica “vezi sa nu iti spargi tastatura sau ecranul in timp ce joci” am ramas putin surpris deoarece nu am intalnit un joc care sa ma faca sa am reacti violente. Toate bune si frumoase intru linistit in joc am vazut ca jocul suporta controler asa ca mi-am bagat maneta si i-am dat bataie, mi-am facut caracterul si urmatoarele 12 ore le-am petrecut injurand si intrebandu-ma “cine naiba a facut jocul asta? nici e de primul boss nu poti trece :|” l-am sters a doua zi instant. Dupa un o saptamana m-am apucat din nou cu o determinare sa il termin… Jocul ala pot spune ca iti pune la test abilitatea de a observa ce ai prin jur, sincronizarea, dodge-ul, parry-ul. Si va pot spune ca jocul a fost o adevarata provocare, de multe ori intrebandu-ma ce fac aici, cum trect mai departe si cand ma asteptam ca totul sa mearga mai bine doar pentru ca eram high level, pana si un simplu monstru imi dadea one shot, sau cand mergeam linistit spre boss cand de pe munte intr-un abis, si pentru ca lucrurile nu erau destul de frumoase, hai sa exploram si o pestera plina de apa neagra sa smoala si cu rechini prin apa, oh da de ce sa nu fie si o poteca pe apa pe care trebuie sa o ghicesti ca sa ajungi in partea cealalta si de ce poteca asta sa nu aibe si 3km, vezi sa nu aprinzi torta cumva ca o sa fi inconjurat de peste 50 de monstri din toate partiile xD Oh in sfarsit uite boss room-ul hai sa vedem cine ma mai omoara si acum. Intru acolo asteptandu-ma la aberatie a naturi sau vreun cavaler in armura smechera care sa ma omoare instant, dar ce sa vezi o fata dragon de vreo 4 metri imbracata in alb si cu o voce simpatica spunandu-mi sa plec 😕 am sta si m-am gandit putin si am vazut ca dropeaza o arma OP, am zis cat de vreu sa fie, deja am batut 5 bossi… mda >.> ma duc langa si dupa ce apuc sa o lovesc odata cu sabia tipa scoate o coasa cat ea de mare si se face invizibila, imaginati-va un tip on armura de cavaler medieval cu sabie si scut rostogolindu-se ca un nebun prin toata camera si uitandu-se dupa niste urme pe jos, doar ca la final sa sfarseasca cu gatul taiat de acel dargon >.> Dupa ce am reusit sa bat si acel boss si alti 17 m-am decis sa incerc dlc-ul care am auzit ca ar fi cel mai greu din joc, la acel moment eram ceva gen… hai sa fim seriosi, oameni astia exagereaza, deja a fost destul de greu sa trec printr-un labirit subteran prin plina bezna, de si cu o torta vedeam doar la 3 metri in fata si plin de gropi, prapasti, capcane, schelete de 5 metri si cu sabi urasi care te aruncau jos, viermi scheletici care ieseau din pamant, arcasi care iti trageau o sageata si zburai 10 metri si nu de ce sa fie asa de simplu incat daca ii omori sa ramana morti, dupa 10 secunde dupa ce scheletul murea, un necromancer ii dadea revive xD imaginati-va un astfel de traseu de parcurs ah si alte sute de capcane prin Saints Fortress unde pana si cea mai mica urma de graba te facea sa mori indiferent ca te bateai cu cel mai slab oponent sau doar ca mergeai pe un hol pustiu. Si usor, usor ma duc spre intrarea in dlc doar ca sa vad o hydra de 20 de metri care ma astepta frumos in fata, ea si doar ce eram la vreo 100 de metri si deja arunca cu tot felul de proiectile spre mine si reusit de vreo 12 ori sa ma omoare pana sa ajung la ea, ca ma apoi sa urmeze sa ii tai fiecare cap in parte si sa ma si apar de atacurile la restul >.> toate bune si frumoase reusesc sa bat si hydra dupa vreo ora, ajung la portal si dau sa intru. O mana de gorila gigantica ma insfaca si ma trage in portal ca ma apoi sa ma trezesc in scorbura unui copac, fericire era si un bonfire (save/ spawn point) langa xD si doar ce dau sa ies si deja ma asteapta primul boss, o manticora cu cap de berbec care nu doar ca impunge, zboara si da cu otrava da mai si trage cu bile electrice… deja se vedea diferenta de dificultate in comparatie cu restul jocului, trecand cu chiu cu vai si de manticora mai gasesc un bonfire, deja ma speriasem, daca asa o sa o tin pana la cei 3 bossi principali, nu cred ca ajung prea curand xD Partea buna era ca nu mai era un boss dupa ci un pod urmat de un camp, pe camp doar pomi si statui, oh yeah… pomi… cu furci, greble si foarci care te omorau din 3 lovituri si statuile care nu doar ca iti spargeai arma pe ele, dar iti mai dadeau si one shot cu atacurile lor aoe xD ajungand intr-un final si la primul boss din dlc… Pot spune ca lupta asta a fost una dintre cele mai epice, nu doar prin faptul ca boss-ul era foarte greu dar si prin faptul ca cel cu care ma bateam era unul dintre cei 4 generali ai regelui din acel tinut avand porecla Artorias the Abyss walker, lupta ajungand sa dureze undeva la vreo 20 de minute, timp in care m-am rostoglit, am parat si incercat sa contra atac am fugit de atatea ori incat atunci cand boss-ul mai avea 1 sfert de viata deja nu mai aveam cu ce sa imi dau heal, lupta devenind si mai interesanta intr-un final reusind sa il bat, dupa a 17 incercare xD si asa mi-am continuat drumul spre ceilalti doi bossi din dlc, un dragon care pot spune ca a fost cancer sa il bat, ajungand la a 43-a incercare si atunci reusind cu un bulan cat casa, ca mai apoi sa dau si de gorila care m-a bagat in dlc, fiind si ultimul boss si aparent si cel mai greu avand un 4 hit combo cu 3 hit consecutiv si delayed 4th hit, dandu-ti astfel iluzia ca poti sa dai si tu odata cu sabia, dar defapt mori pana sa apuci xD ca altfel era prea frumos, luand un rage mode la jumatate de viata dinala de ajunge dintr-o data de la 500 power la over 9000 xD trecand doar de la atacuri melee, la combo-uri de atacuri melee si dark magic, luand one shot de la orice xD reusind sa bat si ultimul boss dupa vreo 4 ore si intr-un final si joc. acum pot sa spun ca am terminat cel mai greu joc care exista pentru pc. Multi probabil ca deja s-au prins jocul se numeste Dark souls, jocul avand cea mai grea dificultate de completare, cea mai buna poveste pe care am intalnit-o in vreun joc obligandu-i pe cei care doresc sa cunoasca lore-ul sa fie atenti la tot ce spun npc-urile, item description, imprejurimile, bossi, monstri, descrierea de la joc si ultima parte din lore? ei bine, nu exista si ultima parte facand astfel pe player sa puna cap la cap toate lucruile pe care le-a aflat pentru a gasi ultima parte din pvoeste. Si cam asta pot spune despre aventura mea in taramurile din Dark souls 1, 2 si 3, fiecare dintre cele 3 jocuri facand orice persoana sa ajunga la concluzica dupa sau inainte de fiecare lupta sa isi zica don’t get greedy. Va las cu o vorba de inceput de la joc “You will wonder this ground without really knowing why, you will fight without really knowing why, you will seek the crown without really knowing why.”

32. Salut ma numesc Sebi si am si eu o poveste: eu am inceput sa ma joc de la varsta de 3 ani pe atunci stiam doar 2 jocuri si acelea erau cu masini primul joc NFS Underground 2 si NFS Most Wanted care le vazusem la unchiul meu pe parcurs ce ma jucam invatam masinile din acele jocuri si de fiecare data cand vedeam o masina care era in joc pe strada tipam si spuneam numele masini cand am terminat pentru prima data NFS Most Wanted m-am simtit foarte bine bineinteles ca nu l-am terminat din prima dupa cateva incercari de a scapa de politie cu acel BMW care era a lui Razor si in NFS Underground 2 imi placea cand trebuia sa fac poza si ma chinuiam sa intru printre acele fantani care erau cu roz sau ceva de genu dar eu eram fericit pentru ca il ajunsesem pe unchiul meu care il credeam bosul final din cea mai mare confruntare acum stiu foarte multe jocuri si inca joc foarte multe jocuri si o chestie tare este ca eu si acum mai am primul meu PC cu care am castigat jocurile din acele timpuri eram un copil foarte fericit cand imi spunea cineva ceva de o masina dintr-un joc eu imediat ma duceam si ii explicam ca masina aia arata intr-un fel si daca o tunezi prinde mai multa viteza.Cand am mai crescut am descoperit Counter Strike 1.6 acel joc a facut istorie pentru mine dar cred ca si pentru alti pentru ca era o competivitate foarte mare cel mai tare la acest joc era ca puteai sa te joci in retea asa ca vorbeam cu prieteni si mergeam la o sala de calculatoare si ne jucam ore intregi faceam si campionate 3 VS 3 daca Teroristi castigau jucau prima data primul adica cel cu cele mai multe kill-uri dupa cel dupa locul 2 dupa cel dupa locul 1 cu cel dupa locul 3 ,iar dupa aceea jucam locul 2 cu locul 3 si castigatorul cu locul 1 erau foarte frumoase aceste jocuri care le-am jucat eu cu prieteni mei care si acum suntem prieteni si cand vrem sa ne mai aducem aminte de copilarie facem un server de Counter Strike si ne jucam ca pe timpuri.In concluzie,calculatorul este foarte ca un prieten pentru mine.Aceste momente nu se uita niciodata.
    La multi ani Overheat
    Cu multa stima si respect Sebi =)

33. Salutari,cred ca cea mai frumoasa experienta am petrecut-o in seria the elder scrolls.Am inceput modest cu morrowind,calculatorul meu vechi neputand rula nici macar oblivion,iar treptat treptat mi-am irosit viata jucandu-ma aceste jocuri.Dar cel mai frumos moment a fost in skyrim.Si acum imi amintesc prima lupta cu un dragon si soundtrack-ul acela genial care pur si simplu m-a captivat.Si asa am ajuns sa-mi petrec vara jucandu-ma skyrim,am creeat multe caractere doar ca sa traiesc viata de “Dragonborn” cat mai mult

34. Salut!
    Una dintre cele mai grozave chesti ce mi s-au intamplat intr-un joc, si anum DOTA 2, a fost faptul ca eram condusi rau de tot( 20k net worth diferenta) plus ca aveau si megacreepi. I-am prins pe picior gresit, am facut push mid si le-am dat baza… Dupa ce s-a terminat jocul stateam si ma uitam la statisticile jocului si nu imi venea sa cred… Sau inca una, tot legata de DOTA 2. Cand s-a introdus ultimul erou, Undrerlord, l-a ales un jucator din echipa mea. Aces erou are abilitatea de a se teleporta pe o unitate aliata. Am reusit sa distrugem baracile pe mid. Apoi, Vazandu-ne condusi (eu jucam cu Sven) am corupt un creep cu Helm of Dominator si l-am pitulat aproape de baza lor. Cand am vazut ca s-au departat de baza, Underlord ne-a teleportat pe toti pe acel creep si le-am distrus baza in 30 sec, adversarii nemaiavand reactie… Ma bucuram si radeam ca un copil mic :)). Va recomand tuturor sa jucati DOTA 2, dar necesita timp de invatare si multa rabdare! Bafta tuturor!

35. Povestea mea este despre Jazz, jocul ala cu iepurii care se împusca cu sobolani si alte orătănii. Ma jucam cand eram mic cu tata in co-op, aveam scuza ca era mai usor sa bati boss-ii in 2 . Il luam mereu pe ala verde ca arata mai bine. Si imi mai amintesc de armele mele preferate , era una care tragea cu flăcări albastre si mai era una care tragea cu niste capsule care se plimbau pe toata suprafata. Inca mai tin minte soundtrack-ul, care era un fel de jazz, evident .

36. Cea mai tare traire pe care am avut-o de cand sunt gamer, a fost pe la varsta de 6 ani cand am descoperit Red alert ( un joc de strategie extrem de vechi ) stiu ca ma chinuiesm aproximativ 2 saptamani sa castig pe cea mai grea dificultate, mereu luam bataie la sfarsit ori isi batea joc de mine timpul ori erau tancuri la mine in baza si pierdeam, dar intr-o zi am zis sa mai incerc o data si am urmat aceeasi pasi ca deobicei doar ca de data aia am fost atent la miscarile inamicului nu doar la timp, si am asteptat sa distrug absolut toate trupele lui dupa sa plec la atac, cand am ajuns in baza lui cu avioane de vanatoare mai erau 10 secunde, asa ca am folosit bomba nucleara si cu noroc chior a fost la fix cat sa castig, nu cred ca am mai simtit atata bucurie de cand ma stiu eu, nici macar cand am castigat la cele mai grele jocuri, pur si simplu nu pot descrie ce simteam atunci :D. M-as bucura daca ar mai fi oameni care sa fi trait asa ceva.

37. Hmm.. Cea mai tare traire pe care am avut-o vreodata intr-un joc video a fost in Life Is Strange.
    Nu i-am acordat multa importanta la inceput deoarece nu prea ma interesau jocurile de acest tip insa tot auzeam pe
    9gag ca life is strange, sad end, best game etc. Intre timp developerii s-au gandit sa ofere episodul 1 gratuit, si am decis sa-i dau o sansa.
    Mi-a placut asa de mult incat am cumparat toate sezoanele-> Primul episod a inceput exact unde se termina, nu am mai vazut acest tip de poveste si deveneam tot mai interesat.
    Anyway, pe tot parcursul jocului am simtit ca eu sunt personajul principal, ca este jocul meu, ca fac parte din joc. Probabil acest sentiment s-a datorat si din cauza
    soundtrackului care s-a potrivit cu povestea. Am varsat si o lacrima in finalul jocului deoarece am avut de facut o alegere in care orice as fi ales s-ar fi terminat rau.
    A fost unul dintre putinele jocuri pe care l-am terminat cu un fior care mi-a cuprins tot corpul.. pur si simplu voiam sa aflu mai mult, sa joc mai mult.
    In concluzie, cea mai tare traire a mea a fost faptul ca am trait intr-un joc 🙂

38. Este vorba de World of Tanks si totul incepe atunci cand mi-am luat one-shoot de la GW E-100 in Maus cu APuri… chiar ca cea mai tare traire, am spart tastatura si am rupt si biroul :/

39. Cea mai tare faza intr`un joc e ( si stiu ca vi se pare absurd ) .. sotia mea era internata in spital … era pregatita sa nasca mai avea cateva ore .. dar eu … de .. jocurile astea online eram pregatit sa imi cumpar primul tier X din World Of Tanks is7 … si in loc sa ii fiu alaturi sotiei ( ea saraca tot imi dadea mesaje ca o doare ca au mutat`o la sala de nasteri etc ) eu ma jucam sa faci 6.100.000 sa imi cumpar IS7 pana cand pe RaidCall ( programul de chat ) mi-a cam deschis ochii commanderul clanului din care faceam parte la momentul respectiv si am fugit la spital . Bine a fost o realizare pentru mine si ca gamer si in viata reala . S-a nascut fetita mea Antonia – Maria si totodata mi-am cumparat in noaptea aia primul tier X . Realizati ca , chiar daca sotia suferea , comanderul ma certa eu pana nu mi-am luat primul tier X nu m-am lasat :)) .

40. La Apariția jocului Dune acesta era pe 10-15 diskete iar la acea vreme nu aveam un pc si mergeam noptea la lucru intram in birou si jucam Dune lansand jocul prin copierea acelor diskete insa la terminare stergeam ce copiasem. Stateam pana spre dimineață iar apoi trebuia sa vin la lucru 🙂

41. Eram pe un public in cs:go si m-am gandit sa fac un ninja defuse pentru ca nu aveam bani , ma rog .. , n-a mers , am facut cateva runde de eco pana am avut bani pentru un AWP . Eram pe de_cache si m-am dus pe A si erau 2 pe main si am facut aiurea un 360 de grade si am tras fara scope si i-am luat pe amandoi si de bucurie am spart monitorul -_-

42. In primul rand, salutare intregii comunitati de gaming de aici! Pentru inceput: Sunt jucator de DotA2 de aproximativ 3 ani de zile, inainte de asta jucand DotA pe Warcraft, si nu numai. Intamplarea amuzanta: In 2014, in primul meu an de DotA2, dupa ce am acaparat ceva experienta mi-am format o echipa cu cativa prieteni si un baiat care stia foarte bine mecanicile jocului(care a fost si capitanul echipei noastre). Atunci am participat in prima competitie. Ce este amuzant la acest lucru? Ei bine faptul ca din primul meci random.org a avut grija de noi sa ne puna din primul meci cu o echipa din Top3 Romania, si evident ca am pierdut :)))). A fost interesant ca baietii de la cealalta echipa, au inceput sa faca troll, si incepusem sa le facem fata. Meciul a durat 39:50, imi amintesc si acum. Noi, o echipa proaspat formata, din incepatori, fara antrenament, am facut fata aproape 40 de minute un echipe de TOP!

43. Nu am o singura traire cu jocurile video , ci mai multe . Imi amintesc back in the days cand tatal meu cumparase un Pentium 2 , un calculator destul de bun pe vremea aceea , pentru mine si fratele meu acel calculator era o fericire .Fiind un calculator second hand gasisem in acea seara intr-un folder jocuri Miniclip , erau cred ca o suta la numar , le-am luat la rand si se facuse ora 23 fara sa ne dam seama , o ora foarte tarzie pentru varsta noastra . Imi amintesc cand ma jucam Delta Force cu tatal meu incercand sa facem misiunile acelea in desert dar si jocurile Mortal Kombat 2 si Need for Speed 2 cu fratele meu. Cand il bateam era cel mai misto sentiment . Pe urma dupa ceva timp ne-am conectat la internet ,eu cu fratele meu crezand ca daca ne punem internet o sa avem toate jocurile .

44. A fost odata ca niciodata … pe un pentium II, cu aladdin, prince of persia, warcraft I & II si un amarat joc de sah, intr-o faina noapte de Craciun … n-am mai iesit din casa cu lunile, exceptand mersul la scoala.

    Si inca ma simt la fel ca in prima zi, cu acelasi chef de joaca!

45. Salut,îmi aduc aminte de un joc Painkiller shooter,m-a marcat in copilărie mai rău decât filmul Alien..ajunsesem sa vorbesc in somn despre monștri..:)) iar în prezent îmi dau lacrimile de ras când il joc..:)) have fun!

46. Acum vreo 10 ani, când aveam în jur de 6-7 ani, am fost la bunicul meu (care pentru un bunic era destul de tânăr și mai era și pasionat de calculatoare, un hobby pe care l-a transformat și într-o sursă de venit) și mi-a arătat GTA: San Andreas. Eram realmente uimit de ceea ce puteai să faci acolo, de faptul că aveai libertate deplină și te puteai mișca în voie, să te deplasezi cu mașina pe unde vrei sau de faptul că puteai să te iei de oameni fără prea multe limite. Ce mă mai uimise era faptul că puteam să schimb îmbrăcămintea lui CJ după bunul plac, faptul că putea să se îngrașe/să aibe mușchi, și dacă GTA; San Andreas a reprezentat un pas imens pentru gaming și jocurile open-world sandbox, gândiți-vă ce impact a avut asupra unui puști de 6-7 ani; :))

    …Ah, să nu mai menționez că țin minte că, în drum spre grădiniță (eram în ultimul an de grădi) îi spuneam uimit tatălui meu că puteam să salvez în baie (safehouse-ul din Glen Park).
    …Poate am deviat puțin de la subiect, dar pentru mine a fost una din cele mai bune experiențe în jocuri, de fapt GTA: San Andreas în sine a fost foarte memorabil pentru mine, factor care m-a făcut să mă apropii mai mult de gaming și să îndrăgesc seria GTA și jocurile open-world sandbox.

47. Salut. Ma numesc Florin…Nedelea Florin. In urma cu aproximativ 13-14 ani am descoperit pentru prima data legendarul Gothic 1. Povestea jocului, coloana sonora, momentele foarte amuzante traite de catre ” caracterul fara nume ” m-au facut sa uit de a manca si bea apa singur timp de o saptamana si jumatate. Noroc ca ma hranea si hidrata mama o data la cateva ore si ca eram in vacanta de vara :)). Atat de mult m-a captivat acel joc de abia stiam ce inseamna lumina soarelui, prieteni si alte activitati. In minte aveam doar Xardas, sa sparg bariera si sa ” smoke weed ” in swamp cu Gor Kalom :3.

48. Salut. Ma numesc Nae Sebastian.Cand am descoperit pentru prima data jocul Outlast asta intamplandu-se acum 1 an am avut cea mai grava sperietura din viata mea in momentul de la inceputul jocului cand se trezeste acel soldat in clipa aia am sarit din scaun si nu stiu cum am lovit calculatorul cu puciorul incat a sarit fata carcasei.Asta a fost cea mai epica intamplare pe care am trait-o.

49. Jucam cu un prieten Overwatch, ne-am hotarat sa bagam tare in ziua aia asa ca de dimineata de la 11 pana pe la 5 ne-am jucat fara oprire. A venit vremea sa ne cheme natura, asa ca in timpul unui meci competitiv literally am aruncat amandoi castile pe masa si am fugit la baie. =)) Cand m-am intors eu (am fost primul) fix atunci a aparut ecranul de victory. =)) Noroc ca nu mai era mult din meci si nu ne-a scos pe motiv de afk. #lucky

50. Din 2000 am testat si jucat toate shooterele aparute,ultimul fiind Doom 4.Bineinteles ca am si un PC in care am investit peste 10000 de lei.

51. Jucam rust de unul singur si dintro data vad 3 playeri care mergeau sa raideze,eu aveam doar un hatchet asa ca am facut ca un indian si lam atacat pe cel din spate,iam luat arma si iam omorat si pe ceilalti.Am gasit 55 c4 cu care leam raidat baza.Asta fiind una dintre cele mai tari faze care mi sau imtamplat

52. Acum 3 ani ma jucam GTA San Andreeas , ma jucam ca disperatul cand veneam de la scoala intram direct in GTA . Si acum stiu ca eram la penultima misiune din San Andreeas si ma chinuiam sa trec de ia ca sa ajung la ultima misiune ma tot straduiam sa reusesc iar in urmatoarea zi am aprins calculatorul si am reusit sa termin misiunea si apoi Jocul acea zi nu o voi uita niciodata .!!!!

53. Am mai multe povesti legate de gaming, dar probabil cea mai frumoasa aventura in lumea jocurilor a fost in urma cu aproape 10 ani, cu ocazia primului mmo jucat vreodata, 9 dragons. Ce a inceput ca o curiozitate banala, mai ales ca jocul era f2p, s-a transformat intr-o veritabila saga a avatarului meu de acolo, Generalul, ce s-a intins pe parcursul a mai multi ani, nopti nedormite, eventuri, trade-uri, dezamagiri, bucurii, totul pana in momentul in care am ajuns unul dintre cei mai buni playeri de pe server, iar liga noastra ajunsese sa detina monopol pe o parte de harta 🙂

    Am mai avut momente frumoase in jocuri, dar nimic nu poate egala fascinatia de atunci fata de acea lume deschisa, in care puteai face grind, comert, lega prietenii si asa mai departe. Nimic nu se compara cu primii bosi doborati impreuna cu prietenii, accesul la noi zone, momentul cand vinzi un item la 200% din valoarea sa si toate celelalte aspecte la unui mmorpg.

    Experienta a fost atat de reusita si pentru ca o buna parte din oamenii intalniti acolo au devenit prietenii mei, cu care apoi m-am intalnit si “IRL” cum se spune si cu o parte din ei vorbesc si acum, dupa multi ani de cand s-au inchis serverele acelui publisher. Am cunoscut oameni minunati, avocati, studenti, programatori, muncitori in constructii, cu totii eram uniti de dragostea pentru joc dar si de momentele de haz intens de pe skype, unde stateam in conferinta pana dimineata si am ajuns sa ne cunoastem foarte bine, povestindu-ne chiar si probleme reale si cerand sfatul celorlalti.

    Nici o alta experienta de joc din viata mea nu a legat atatea prietenii virtuale, dar si rivalitati, planuri peste planuri, aliante, razboaie cu alte clanuri rivale si cate si mai cate. Un moment cu totul special a fost acela cand am reusit sa iau epitetul de “Killer of True General Wei”, ce se acorda celui ca facea cel mai mult damage celui mai puternic boss de pe server, care aparea doar o data pe saptamana si pe care incerca sa-l omoare toata lumea, fiind sute sau mii de oameni ce loveau cu tot ce aveau mai bun. In momentul in care am realizat ca am reusit, am urlat timp de un minut, pana si pisicile mele s-au speriat si s-au ascuns, timp in care pe ecran curgeau felicitarile celor din liga mea. A mai fost si ziua in care clanul nostru a cucerit fortareata SvS din mainile dusmanilor nostri ce o stapanisera luni de zile, dungeon-urile pe care le faceam impreuna si imparteam apoi in mod corect loot-ul, sistemul de monopol asupra unei harti cu cele mai bun dropuri din joc, care nu a putut fi spart pana la final si multe, foarte multe altele.

    Pe de alta parte, da, mi-a manancat o gramada de timp, noroc ca am avut langa mine o persoana care mi-a inteles pasiunea, insa dupa ce Acclaim a fost cumparat de Disney si a inchis toate serverele, nu m-am mai reapucat de joc in alta parte si nici nu am mai inceput alt mmo, insa amintirile astea frumoase vor ramane mereu cu mine 🙂

    Si ca exemplu, ultimul vod facut inainte de a se asterne bezna peste charele noastre dragi:
    https://www.youtube.com/watch?v=yTTHbAbO8Ys

54. Am jucat un 3rd person shooter timp de aproape 2 ani, numit EXTEEL, ajunsesem in top20 playeri de pe server din vreo 1kk. Dar dupa un timp compania nu a mai vrut sa tina jocul on (ncsoft) si l-au inchis. Mi-am petrecut ultimele minute in joc , unde citeam mesajele globale pe care le trimiteau adminii in care ne multumeau si ziceau ca le pare rau. In alea ultime minute trebuie sa recunosc ca mi-au dat lacrimile ….

55. Acum vreo 12-13 ani am primit, cadou, primul meu calculator. Interfata era alb-negru, rula in MS-DOS. Nu dispunea de mouse, nu aveam cursor, nu aveam interfata windows, pentru cei necunoscatori: arata ca un @BIOS. Nu dispunea nici vreun fel de sistem de racire al procesorului, fapt care permitea rularea calculatorului timp de doar 20 de minute, moment in care ajungea la overheat si efectiv se inchidea singur. Aces calculator avea un joc de gen ” chicken invaders ” doar ca pixelat si fara nimic nou indiferent de lvl. Atunci mi-am inceput experienta de gamer, jucand in reprize de 20 de minute, cu pauze de 5 minute in care suflam deasupra procesorului pentru a se raci mai repede. Trebuie sa admit. atunci am avut un calculator foarte curat. :))

56. cea mai faina amintire e clar cea de cand jucam Hercules, fiind mica.
    Tin minte cat de greu am trecut de un nivel, imi luase mult mult timp. Si-apoi am trecut la bonus round care a fost asa de simpla, plus perspectiva schimbata incat simteam ca eu sunt cea care trec peste butoaie si adunam mai multe puncte.
    Dupa acel bonus round si experienta acumulata am reusit sa trec celelalte nivele mai repede decat imi luase sa trec de primul.

    A fost cea mai faina experienta sa ma simt ca un video game character (chiar daca era barbat) si dupa sa reusesc sa termin jocul, probabil si chestia care m-a facut sa nu ma opresc din a ma juca nici acum la 26 de ani, cand alte fete se marita si au copii xD

57. Cea mai buna povestire as face-o pe fondul fazelor de tip shooter,Bioshock infinity cand esti in situatie criticala ca mine jucand la nivel UBER si esti atacat de boss si ramai undeva cu 1% hp si ultima ta arma este clar ceva gen RPG, lansator de rachete si triumfezi oferindu-i ultima lovitura in cap si castigi.Satisfactia este mare :))

58. “Cariera” mea în legătură cu lumea gamingului nu este una ce poate umple o pagină , dar este concetrata. Am început să mă joc după ce mi-am luat primul laptop-acum 4 ani . Am început cu seria Counter-Strike, licențiată pe Steam, apoi seria Assassin’s Creed pe Origin, ajungând să rulez și GTA 5. Cea mai mare trăire într-un joc video pe care a avut-o o fost când împlineam vârstă de 18 ani. Am decis să deschid o cutie de arme din CS:GO, și , spre marea mea surprindere, îmi căzuse un cuțit, ceea ce nu avusem până atunci. Având în vedere că șansele de a ți se dropa un cuțit este de aproximativ 1%, cuțitul costă undeva la ~100 Euro. A fost really awesome, cel mai scump cadou virtual ever!

59. Cea mai tare intamplare din experienta mea de gamer ,a fost cand pur si simplu mi s-a blocat tastatura timp de vreo 3-4 secunde ,momente esentiale intr-un joc gen GTA 3 .Da ,o sa spuneti ca e vechi si ca au aparut altele care il depasesc din toate punctele de vedere – in primul rand grafica,entartaiment ,sunet ,misiuni si multe altele insa o misiune in care trebuie sa ii zbori creierul unui criminal in maxim 2 secunde spune multe despre faptul ca urmarea a fost pur si simplu dementiala.Aveam un pahar in mana si daca tot a trebuit sa moara tipul ala si tastatura mea geniala nu a mers m-am gandit ca as putea sa ii retez capul -la propriu vorbind cu un simplu pahar :))),bun asta daca laptopul meu ar fi fost o holograma ar fi fost o idee excelenta insa tehnologia nu a ajuns inca asa departe si deci consecinta a fost un display un pic fisurat.

60. Probabil una din cele mai uimitoare momente din viata mea de gamer a fost cand am reusit intr-un final sa ajungem in Icecrown Citadel din World of Warcraft, la Lich King. Dupa saptamani intregi, wipe-uri, numeroase potiuni si probabil multi nervi intinsi la maxim,am reusit sa il invingem. Am simtit in momentul in care l-am vazut infrant cum aproape imi izbucneste inima din piept de bucurie. Tot raidul a inceput sa tipe pe TeamSpeak pentru ca in sfarsit reusisem. Cel mai memorabil moment,inca ma gandesc la el zambind

61. Cea mai tare păţanie pe care-am suferit-o a fost când aveam vreo 10 ani, aproximativ. Eram la un prieten în vizită. Pe atunci nu prea aveam voie să jucăm jocuri video pe tv, aşa erau ai noştri. Dar s-a întâmplat că au plecat părinţii lui. Astfel, el a scos din dulap sau de unde-o ţinea, consola sa – NES.
    Am început să jucăm câteva jocuri. A schimbat câteva casete şi a dat de Contra. 😀 De la început nu mă prea pricepeam. Într-un final am reuşit să omor câţiva inamici, folosind toate vieţile. Mă simţeam mândru că am putut să fac şi eu ceva. 🙂

62. O aventura memorabila intr-ale jocurilor a fost atunci cand am condus o batalie de Clan Wars (World of Tanks) iar echipa mea era incompleta (ne lipseau 3 jucatori). Nu numai ca am castigat meciul dar am si pierdut foarte putine tancuri. Tancul meu a facut poc in meciul ala dar satisfactia victoriei in inferioritate numerica a fost nemarginita.

63. Am inceput sa ma joc la o varsta frageda la 12 ani. Jucam 4story la inceput eram noob mare. Nu faceam nici misiuni nu aveam habar de iteme ma plimbam si atat 🙂 , apoi am intalnit niste baieti profesionisti mult mai maturi ca mine 35 de ani , 22 ,18 . Acesti baieti cu ajutorul Skipe-ului si prin multa comunicare m-au invatat sa joc . Luptele pentru teriitori ,castele mai pe scurt pvp-ul din joc capatasera sens tensiunea era uluitoare in acele razboaie de cate 100 de playeri . Ei ma numeau piticul pentru ca eram cel mai mic si nu radeau de naivitatea mea . Eu eram suportul grupuluii ofeream viata si scut la nevoie pentru ca nu stiam sa fac altceva , insa la un moment dat la o batalie a unui castel cand am dat scut tuturor si imi facusem treaba , tot nu reuseam era un arcas in echipa adversa ce trbuia omorat nu stiu cum am reusit sa apas spell-urile de dmg insa l-am omorat . Din momentul ala toti mi-au zis marele pitic si am ramas uimit de ce am facut. De atunci joc numai jocuri multi playeri pentru ca ador sa joc in echipa .

64. Joc jocuri inca de cand eram mic si ma jucam Jazz 2 sau NFS 2 cu prietenii mei de pe atunci. Asta ca o introducere. Acum..cred ca jocul cu cel mai mare impact pentru mine a fost Batman. Inca de cand a aparut Batman Arkham Asylum in 2009 daca nu ma insel. Jocul asta, Arkham Asylum, Arkham City, Arkham Origins, toate jocurile din seria asta mi-au schimbat viata cred eu. M-au facut sa il iubesc pe Batman, sa fiu un fanboy adevarat, sa citesc storylineuri din benzile desenate cu el, sa imi cumpar haine cu el, orice. Jocurile astea m-au facut sa devin un fanboy pentru ca m-au invatat foarte multe de fapt. M-au invatat sa am curaj, sa cred mai mult in mine, m-au invatat asta prin Batman, prin codul sau moral, prin curajul si increderea de care dadea dovada mereu, prin puterea de bine pe care o inspira in lumea din Gotham. Chiar imi da goosebumps si acum cand ma gandesc cum a inceput totul…cu Arkham Asylum care avea un crash pe la 50% din joc..si mereu ajungeam la 50% si nu puteam trece de acolo, si pe atunci ma gandeam ca daca l-as incepe de la capat poate ar merge..si faceam asta..si am facut asta de vreo 5 ori, pana cand am reusit sa il patchuiesc cumva si sa mearga. Ulterior am terminat toate jocurile din serie la Hard de cel putin 3 ori. Jocurile astea mi-au schimbat viata in bine, m-au facut sa respect acest personaj si sa invat foarte multe de la el. Acum nu stiu daca merit un premiu sau nu, dar seria asta va ramane in sufletul meu forever.

65. Am inceput sa joc dota privindu-l pe fratele meu.Dupa 2 ani jucam cot la cot cu el si m-am putut baza pe el oricand am avut nevoie .Am mers la primul nostru concurs de 5v5 si am iesit pe locul doi.Eu eram suparat dar fratele meu era mandru de mine.Acum joc leagueoflegends si sper intr-o zii sa ajung un player de legenda.Cea mai tare traire ever intru-un joc a fost cand mi-am cumparat noul pc si am incercat Overwatch . Jocul acela mi-a schimbat total gandirea despre coechipierii mei si cat de importanti sunt ei.

66. Ma numesc Radu ,si ar trebui sa incep cu un pic de backstory. Sunt pasionat de calculatoare de cand ma stiu ,prima amintire fiind la 2 ani cand ai mei au divortat si eu am plans cel mai tare dupa calculator.Ca si amintiri pot sa ma gandesc la serile in care ma jucam God of War pe playstation 2 si venea mama sa ma certe , de cele peste 2000 de ore jucate pe CS 1.6 sau de momentele cand jucam DOTA(originalul) si incercam sa nu mor la fiecare 5 minute ,avand 8 ani la vremea aceea. Dar cel mai imi aduc aminte serile in care ma jucam fara oprire Cabal Online pe un server privat impreuna cu ai mei colegi de generala.Acestea au reprezentat doar cateva din amintirile care pot spune ca m-au facut in ziua de astazi “gamer”.

67. Mi-am început cariera de preot într-o mănăstire. Mânăstirea
    Northshire din pădurea Elwynn. Nu mi-am cunoscut părinții adevărați. Părinții
    mi-au murit in Stratholme, omorâți
    de un paladin care a luat-o razna.

    Am fost crescut de părinții mei spirituali în aceasta mănăstire și de mic am
    fost crescut în spiritul competiției Ironman. Aceasta competiție a reprezentat
    unicul meu scop în viață. Încă de mic mi s-a spus cat de greu de urmat este
    acest drum, iar mai apoi am văzut cu ochii mei câtă dreptate aveau preoții de
    la mănăstire.

    Prin toate locurile în care am umblat am încercat sa-i apar pe cei la nevoie și în general am luptat împotriva răului.

    Problema e ca nu de fiecare data lucrurile sunt albe sau negre. Raul s-a ascuns
    atât de bine în nuanțe de gri, așa cum bine spune prietenul meu witcherul. Si
    el este tot un vânător de monștri ca și mine, doar ca vine de pe alte tărâmuri.
    Tărâmuri cu alt fel de monștri, dar cu aceleași probleme ca și în zonele
    noastre.

    Ei bine, cum stăteam noi într-o zi în pădure și depanam povesti, prietenul meu mă
    întreabă care e cea mai tare aventura de-a mea.

    Nu mi-a fost ușor sa stabilesc care dintre aventuri merita locul întâi, așa ca
    am ales la întâmplare una din situațiile în care nu credeam ca o sa mai scap cu
    viață.

    Povestea mea se petrece într-o alta pădure foarte apropiata de mănăstire,
    numita Duskwood. E numita așa probabil datorita cetii care e prezenta mai tot
    timpul, cat și a aerului insuportabil de genul „un monstru o sa iasă de lângă
    acest copac și o sa mă atace”. In realitate puteți fi liniștiți. Pădurea chiar
    e plina de monștri și cel mai probabil o sa fiți uciși pana apucați sa o traversați.
    Noroc cu locuitorii orașului Darkshire care
    s-au hotărât sa înființeze o grupare care sa lupte cu acești monștri care se numește
    miliția Night Watch.

    Intr-o zi, un domn foarte bătrân și care părea foarte bine intenționat, pe nume
    Abercrombie, mă roagă sa-l ajut cu câteva comisioane. Mă trimite în oraș după câteva
    lucruri urgente, apoi prin pădure după parul unei fantome, niște suc din zeama
    de zombie pe care, bineinteles, trebuie sa-i omor in prealabil… plus alte câteva obiecte de
    genul asta, care m-au pus la grele încercări. M-am luptat cu cele mai ciudate
    creaturi, niște ogri de doua-trei ori mai mari ca mine, plus tot felul de schelete
    in diferite stadii de putrefacție, care aparent nu erau atât de morți pe cat
    mi-as fi dorit eu.

    La finalul acestor încercări, Abercrombie mă trimite cu o scrisoare la primarul
    orașului. Bineînțeles ca pe drum desfac plicul si citesc scrisoarea, doar ca nu
    înțeleg mare lucru. Nu mare mi-a fost mirarea când i-am înmânat-o primarului,
    iar acesta a început sa tipe ca din gura de șarpe, ca ce am făcut, bai nene? Ca
    de ce l-am ajutat pe nebunul ala, ca iar a reușit sa sumoneze un monstru, pe așa
    numitul Stitches.

    Ieșind din primărie si văzându-l pe tipul numit Stitches, mi-am dat seama ca drumul
    meu in direcția competiției Ironman va
    fi pus foarte serios in pericol. Așa ca i-am lăsat pe cei din miliția Night
    Watch sa se lupte cu acel monstru groaznic, si am luat-o la fuga, pana nu se
    prinde cineva cum ca eu am reușit performanta sa învii acea monstruozitate
    imensa.

    Ei bine, aceasta a fost o mare aventura de-a mea din care cu greu am scăpat cu viață.
    Gândiți-va ce mi-ar fi făcut locuitorii orașului dacă ar fi aflat ca eu am fost
    responsabil pentru apariția acelui monstru care făcea prăpăd în oraș în timp ce eu ștergeam
    putina…

    Da. Părinții mei au avut dreptate. Mai ales în competiția ironman, viața e
    foarte, foarte, grea… Clar nu e pentru oricine.

68. Jucam Elder Scrolls V Skyrim si am descoperit forge-ul in Whiterun si am decis ca pentru urmatoarele 10 ore nonstop sa fac cat de multe questuri pot si sa vand tot ce luam doar ca sa imi cumpar fier si bucati de piele pentru a face cutite, acestea fiind cea mai ”ieftina” arma de facut pentru a avansa in nivel. Dupa 1500 de cutite facute am ajuns la nivel 100 la smithing ceea ce insemna ca puteam sa imi imbunatatesc armele foarte mult si sa pot fabrica armura si arme din tot felul de materiale ( ebony, elvish, orchish, dragon plate, dwemmer). A fost multa munca, dar cred ca a meritat. PS. Ador noul Skyrim Special Edition

69. Momentul pe care o sa mi-l aduc mainte mereu din lumea gamingului a fost atunci cand am jucat misiunea “Slaying your first dragon” din Skyrim. A fost absolut epic. Nu e doar pentru ca a fost prima data cand am fugit pentru viata mea.. :)) . Ci pentru aventura pe care am trait-o doborand bestia la pamant si absorbandu-i sufletul.

70. Probabil e deja prea tarziu dar totusi o sa incerc. As putea sa spun ca mi-am ratat cea mai mare oportunitate in viata avand in vedere job-ul meu actual.. Eram tanar, nu prea batran nici acum, dar totusi mai tanar, 19 ani mai exact. Jucam League of Legends de aproximativ 2 ani si jumatate, totul din pasiune si placerea tilt-ului care te scotea din minti complet. Presupun ca stiti divizile. Dupa atata timp si multi nervi haliti reusisem sa ating Diamond 3. Am inceput sa boostez pe cont propriu. Nu stiam ca eram urmarit, cel putin, so I was told. Dupa putina reclama am inceput sa am clienti cat mai des, destul de des, dar din pacate, lack of time. Eram la facultate, inginerie sa fiu mai specific, cea mai proasta alegere din viata mea. Dupa care am primit bomba, managerul echipei Copenhagen Wolves, Thomas Kunzel, m-a contactat pentru mai multe detalii despre mine, eram all day bot, doar ADCarry jucam. Dupa un mic interviu si mai multe intrebari capcana, alte cateva jocuri spectate, mi-a oferit un contract pe 6 luni in Danemarca, cazare/mancare gratuita cu un salariu bunicel, 800e/luna, 6 luni peroiada de proba sa vedem cum ma inteleg cu ceilalti, comunicare etc. Am ramas masca. Eu gandindu-ma ca o sa merg mai departe pe facultate, dupa ce m-am gandit bine am refuzat. Managerul a mai insistat o data dar eu i-am dat acelasi raspuns. Cred ca e cel mai regretabil moment din viata mea, sa fac ceea ce-mi place, dar am ales sa merg si pe sfatul parintilor.. care li s-a parut ceva foarte aiurea. Bineinteles ca nu aveau cum sa vorbeasca cu Tom pentru ca nu stiau engleza or viceversa. Deci, baietii mei, daca o sa vi se iveasca oportunitati ca asta si stiti ca o sa faceti ce va placi si sa mai fiti si platit pentru asta, sa nu intrazniti sa refuzati! Mergeti pe ce va face fericiti!

Comentariile sunt închise.