Din titlul articolului probabil considerați că acesta este un atac la adresa companiei Apple, dar deși pare greu de crezut, nu este. Este părerea mea sinceră despre ce a devenit gigantul din Cupertino în ultimii ani. Mulți dintre voi mă vor consideră un hater, invocând faptul că există două tipuri de oameni: cei care au iPhone și cei care nu își permit unul.
Țin să îi contrazic și să le spun că primul meu smartphone a fost un iPhone 3G, deci nu are rost o astfel de presupunere. O să începem încet cu anii de inovație ai Apple că mai apoi să disecăm adevărul despre transformarea companiei în brand de lux.
Apple este una dintre cele mai de succes companii de electronice din istorie, sau chiar… cea mai de succes. Glumă sau nu, compania a fost fondată pe 1 aprilie 1976 de către Steve Jobs și Steve Wozniak, iar primul produs lansat sub brandul Apple, și implicit sub celebrul logo cu mărul mușcat, a fost computerul personal Apple I. Apple I a fost vândut la prețul de 666 de dolari drept “o placă de bază cu procesor și RAM”, un PC cam limitat după standardele actuale.
Succesul companiei a venit odată cu Apple II, primul computer personal de succes produs în masă. Apple II venea cu o grafică colorată și cu o arhitectură deschisă, iar drept dispozitive de stocare folosea 5 floppy disk-uri pentru interfață, în timp ce competiția folosea benzi de casetă. O parte importantă în popularizarea computerului a avut-o VisiCalc, un program de calcul tabelar (un “strămoș” al Excel-ului de astăzi) care a ales Apple II drept platformă desktop, PC-ul Apple devenind instant cel mai râvnit apărat pentru piața business.
În 1984, Apple a mers mai departe și a lansat Macintosh, primul PC cu interfață grafică care nu necesita niciun limbaj de programare. Interfața pe care o cunoaștem astăzi (cursorul, ferestrele care se deschid și se închid, meniurile și barile cu setări) a fost creația revoluționară făcută de Apple pe care Microsoft a îmbunătățit-o, rezultând Windows-ul, cel mai răspândit sistem de operare în momentul de față.
Dar revoluția Apple nu se oprește aici. După o perioadă neagră pentru companie, văzând succesul răsunător al Walkman-elor produse de japonezii de la Sony, Apple a lansat iPod-ul și odată cu el, o întreagă revoluție digitală. Dacă până la lansarea iPod-urilor, muzica era ascultată de pe CD sau de pe casete, Apple ne-a învățat că viitorul este digital și că putem stoca muzica preferată fără a avea nevoie de discuri sau benzi magnetice. iPod-ul a devenit un real succes peste noapte. Datorită companiei Apple și a micului său dispozitiv, era digitală a început, multă lume renunțând la discuri și casete și optând pentru formatul digital al filmelor și al muzicii.
Portabilitatea iPod-ului a făcut entuziaștii IT să se întrebe dacă nu cumva Apple ar putea produce iPod-uri cu ecrane mai mari sau chiar telefoane. Steve Jobs a ales să asculte fanii și să le facă pe amândouă într-un singur produs: așa a apărut iPhone-ul. Apple avea ingineri care lucrau de o bună bucată de vreme la un ecran tactil însă cu o diagonală de peste 7 inch, ceea ce în teorie înseamnă că Apple a conceput iPad-ul înaintea iPhone-ului.
Anunțarea noului telefon a lăsat pe toată lumea cu gura căscată datorită acestui ecran tactil. Îmi amintesc că aveam 10 ani când am văzut pentru prima data un clip pe YouTube cu un iPhone și, deși nu înțelegeam prea bine cum funcționează electronicele, tot îmi doream unul cu ardoare.
Dacă până la acea vreme, abonamentul de telefonie mobilă “îți vindea” telefonul, odată cu iPhone-ul acest lucru s-a schimbat: iPhone-ul “îți vindea” abonamentul. Această schimbare a făcut ca numeroase companii de electronice să încerce să atingă succesul pe care l-a avut Apple cu iPhone-ul, lansând noi smartphone-uri cu diferite sisteme de operare, specificații etc. Cu toate acestea nici până în ziua de azi niciun producător de telefoane nu a reușit să învingă sau să egaleze măcar succesul “telefonului lui Steve Jobs”.
iPhone-ul a fost primul smartphone pentru piața largă și totodată device-ul care a transformat Apple, dintr-o companie de electronice în una de modă electronică. Apple are toate calitățile pentru a fi un brand de lux: un fondator reprezentativ, design excepțional, prețuri mari, recunoaștere la nivel global și control total pe distribuția proprie.
Conform lui Scott Galloway, profesor de marketing la NYU Stern, individul, ca animal, are trei mari dorințe: dorința de a supraviețui(creierul); dorința de a iubi(inima) și dorința de a-și perpetua specia(v-ați prins voi). În decursul celor 40 de ani de la înființarea Apple, produsele companiei au migrat de la creier, la inimă, până jos la zona genitală.
Explicația este una destul de simplă: dacă la începuturile companiei, Apple II și MAC-ul a fost proiectate drept electronice productive care te ajutau în treburile de acasă sau de la birou (creier), iar iPod-ul a fost conceput pentru plăcerile simple de a asculta muzică oriunde(inimă), iPhone-urile îți asigură un lucru: șanse mai mari la împerechere și implicit la perpetuarea speciei.
Cel mai evident pas pe care l-a făcut Apple spre a deveni un brand de lux a fost lansarea Apple Watch-ului deoarece ceasul scump pe care îl port la mână în fiecare zi nu este făcut pentru a-mi arată oră, el vrea să semnaleze faptul că am mai mulți bani și mai multe șanse de a atrage o femeie decât cineva care poartă un ceas de 500 de lei.
Pe hărțile de mai jos avem cu roșu tweet-urile postate de pe aparate cu iOS, cu verde tweet-urile postate de pe dispozitive cu Android și cu mov cele de pe Blackberry.
Cu cât de apropiem de centrul orașului și ajungem în cartierele “privilegiate”, numărul dispozitivelor iOS începe să crească considerabil, iar cu cât ne îndepărtăm de centru și ajungem la periferie observăm un număr mai mare de utilizatori de Android. Ce înseamnă asta? Posedarea unui iPhone indică faptul că ești o persoană mai inteligentă, mai sociabilă, cu șanse mai mari de a-ți petrece timpul cu persoane importante decât una care are telefon cu Android. Lucru fals! iPhone-ul deținut de ține indică un singur lucru: că ai bani pentru un iPhone!
Că tot am amintit ceasurile inteligente mai sus. Apple Watch a ajuns la a doua generație. Prețul lor ridicat, precum și materialele premium din care sunt construite fac din smartwatch-urile companiei nu doar gadgeturi scumpe, ci accesorii vestimentare. În viitorul apropiat, Apple Watch va fi văzut ca fiind un ceas scump dedicat oamenilor cu bani, cum este astăzi văzut un ceas Rolex de exemplu.
Un alt lucru minuscul, dar simbolic îl reprezintă stickerele Apple care vin în pachet cu marea majoritate a produselor companiei. Cei de la Apple știu că logo-ul lor aduce eleganță și prestigiu oricărui obiect pe care se află. Ca individ îți va plăcea să ai lipit pe laptopul tău de 1000 de ron un sticker cu mărul mușcat pentru că de la distanță laptopul tău va părea un laptop Apple, un laptop implicit mult mai scump. Așa cum “S”-ul lui Superman face trimitere imediat la eroul din benzile desenate și la fel cum Sfânta Cruce reprezintă creștinismul și mărul mușcat de la Apple transmite un mesaj celui care îl vede; un mesaj poate nu la fel de profund ca cele două amintite mai sus.
Pe final o să te întreb pe ține, viitor posesor de iPhone 7, de ce vrei noul telefon Apple? Îl vrei pentru specificații? Îl vrei pentru sistemul de operare? Sau îl vrei pentru că e un iPhone? Răspunsul, pe care evident că nu îl voi afla probabil niciodată, îți va spune ție cât de mult se joacă Apple cu mintea ta și cum un brand îți poate ghida alegerile pe baza unui simplu măr mușcat prezent pe ambalaj.
Sperând că am demonstrat că Apple nu mai este de ani buni o companie de electronice, ci o casă de modă IT; eu o să mă întorc în peștera mea din munți, căci la urma urmei… ce știu eu despre inovație sau despre modă?!
P.S: Nu va vindeți rinichii sau fratele mai mic pentru un iPhone. Nu merită!
