Eisenhorn: XENOS nu este un joc rău, dar este departe de ceea ce ar trebui să fie un joc Warhammer. Deși toate ingredientele sunt acolo, se observă că magnitudinea proiectului i-a copleșit pe dezvoltatori, Pixel Hero Games. Jocul este o adaptare a primei cărți din trilogia lui Dan Abnett, Eisenhorn, publicată acum 15 ani. Celalalte două se numesc Malleus și Hereticus și probabil că nu vor fi adaptate și transformate în jocuri de către același developer dacă Xenos nu are succes.
Recunosc, sunt unul dintre aceia care i-am învinuit pe cei de la Games Workshop că nu acordă licențe pentru jocuri în universul Warhammer decât extrem de rar. Cam acelasi lucru se putea spune în urmă cu ceva ani și despre Dungeons & Dragons aparținând Wizards of the Coast, o franciză foarte curtată de mulți dezvoltatori și publisheri de jocuri video. Vestea bună este că investitorii din spatele companiei au făcut presiuni ca divizia de licențe a Games Workshop să producă mai mult. Din păcate, în momentul de față avem foarte puține jocuri video ce merită brand-ul de Warhammer și foarte multe titluri ce au fost făcute doar pentru a beneficia de publicitate gratuită.
Singurul lucru care m-a făcut să continui sa joc Eisenhorn: XENOS până la final a fost povestea. Din păcate, la toate celelalte aspecte ce fac diferența dintre un joc prost și unul bun acest joc nu a bifat deloc. În cazul în care sunteți cinefili ar mai trebui să știți că, nu știu cum, dar cei de la Pixel Hero Games au reușit să-l recruteze pe actorul Mark Strong pentru vocea lui Eisenhorn.
POVESTE
Nu-mi vine să cred că spun asta, dar Eisenhorn: XENOS este o gură de aer curat în ceea ce privește jocurile video din universul Warhammer pentru că este unul dintre puținele care ne prezintă o poveste ce nu are loc în timpul unui război. Nu există șarje ale facțiunii Chaos Marines, iar Orks nu au pornit niciun Waaagh! încă. Eisenhorn: XENOS se joacă ca un third-person RPG peste umăr cam ca Dead Space. Ca gen, jocul e o struțo-cămilă în sensul că se dorește un fel de Batman cu multe elemente de puzzle. Personal, mi-ar fi plăcut ca Eisenhorn: XENOS să fie o aventură point-and-click.
Dacă nu ați citit trilogia lui Dan Abnett atunci pregatiți-vă pentru un festival Sherlockian. În multe feluri, Eisenhorn, unul dintre cei mai importanți inchizitori ai Imperiului, seamănă cu Sherlock Holmes, deși face uz de cu totul alte metode de investigație datorită puterilor psihice pe care le are. Dacă nu ați avut contact cu universul Warhammer totul vi se va părea confuz la început întrucât termenii nu sunt explicați deloc în joc. Așadar, jocul începe de la momentul în care Eisenhorn încearcă să prindă unul dintre cei mai urmăriți răufăcatori ai acelor timpuri.
Abia după prima oră de joc veți fi prinși de poveste care implică vizitarea câtorva planete și demascarea unor conspiratori și a unui complot tenebru. Cred că povestea scrisă de Abnett a fost foarte bine adaptată la joc de cei de la Pixel Hero Games, deși mă întreb dacă a fost nevoie de vreun pic de inspirație pentru asta. Nu știu dacă e un motiv de mândrie pentru dezvoltatori, dar povestea este cel mai interesant aspect al jocului, toate celelalte fiind destul de slab executate.
GAMEPLAY
Nici nu știu exact de unde să încep, atât de multe lucruri ar fi de spus despre gameplay. În primul rând se vede că dezvoltatorii s-au inspirat din jocuri ca Batman și Shadow of Mordor în ceea ce privește stilul de luptă. Nu vă gândiți însă la nimic complicat pentru că veți fi dezamăgiți. Nu aveți decât un atac melee, unul ranged și încă unul care folosește abilitățile psihice. Cu cât reușiți succesiuni mai lungi de lovituri, cu atât veți face mai mult damage.
Din păcate mecanica este destul de rudimentară, în sensul că mișcarea personajului nu este deloc fluidă, iar camera o ia de multe ori razna dacă vă mișcați mai rapid pe porțiuni mai mari de teren. Combat-ul este mai mult o corvoadă decât distracție în Eisenhorn: XENOS. O corvoadă necesară pentru a vă atinge scopul, acela de a descoperi cine este mintea cenușie din spatele unei conspirații ce implică zeci de planete din mai multe galaxii.
Pe măsură ce avansați în poveste câteva caractere vi se vor alătura și le veți putea introduce în party-ul de 3 care înfruntă inamicii ce vă stau în cale. Niciunul nu este construit atfel încât să-ți rămână în memorie, ceea ce este destul de trist pentru că o parte din ele sunt foarte importante pentru firul narațiunii. Eu până la sfârșitul jocului m-am gândit la ele ca la “femeia care blochează puterile psihice” sau “savantul care-mi augmentează puterile.”
Cel mai mult mi-a displăcut faptul că, deși se vrea a fi un puzzle-action, sunt momente în care chiar nu știi ce trebuie să faci ca să treci mai departe. Asta, plus faptul că de nenumărate ori mi-a rămas personajul blocat în environment și a trebuit să reiau capitolul de la început. De asemenea, din cauza sistemului de combat destul de rudimentar, unele bătălii sunt frustrante.
Eisenhorn: XENOS are și un menu de management al personajelor și armelor, dar este extrem de simplu. Aveți la dispoziție câteva săbii și un topor pe care le puteți folosi ca arme melee, dar și o mulțime de pistoale pentru atacul ranged. Acestea pot fi upgradate cu bani pentru mai mult damage și alte abilități. Am apreciat faptul că mânuirea unui power axe este mult mai greoaie decât cea a unui power sword, însă și inamicii vor simți păliturile mai vârtos.
Ar mai fi de adăugat faptul că Eisenhorn: XENOS are un sistem de QTEs care se activează atunci când personajul principal interacționează cu uși sau cu scări, dar și atunci când trebuie să facă salturi. Sunt și câteva lupte scriptate în care se folosesc QTEs. Nu mi-a plăcut deloc implementarea sistemului. De fapt cred că jocul ar fi fost mai bun fără el, dar atunci ar fi trebuit adăugate mai multe animații pentru sărit (no, Eisehnorn can’t jump) și pentru alte lupte mai importante.
GRAFICĂ ȘI SUNET
În momentul în care m-am apucat să joc Eisenhorn: XENOS am știut că n-o să joc un titlu triple A, ci un joc cu buget redus făcut de un studio mic. Cu toate astea cred că ar fi putut face mai mult în ceea ce privește grafica și sunetul. Texturile jocului sunt oribile; la fel și anti-aliasing-ul. Animațiile parcă ar fi făcute în grabă și aproape că nu există lip-syncing. Îndată ce am pornit jocul mi-am dat seama că grafica este învechită. Apoi am descoperit că și artwork-ul lasă de dorit.
Singurul lucru care contribuie la atmosferă ar fi environment-ul exterior în care apar clădiri majestice Imperiale, dar în afară de asta totul se reduce la un singur cuvânt: mediocritate. Până și design-ul nivelelor este mediocru, iar modelele caracterelor parcă sunt făcute de un copil de 3 ani. Cred că dacă ar mai fi lucrat câteva luni la joc ar fi putut ieși ceva decent pentru că baza se vede că există.
Muzica din Eisenhorn: XENOS reușește să te țină în atmosfera dark and gritty, însă mi s-a părut că în unele momente culminante ale jocului, părțile muzicale ce ar fi trebuit să augmenteze importanța acestora au fost prost selectate. După cum am spus mai sus, lip-syncing-ul este aproape inexistent, însă trebuie să remarc un aspect pozitiv în ceea ce privește vocea unor personaje. De fapt a unui singur personaj: Eisenhorn.
Mark Strong este bun, dar ar fi putut fi și mai bun dacă i s-ar fi dat câteva indicații. Deși nu dă cea mai bună probă a talentului său, diferența dintre el și ceilalți actori angajați pentru a face vocea celorlalte personaje este abisală. Imaginați-vă că Mark Strong și-a înregistrat vocea într-un studio profesionist, în timp ce ceilalți colegi ai lui și-au trimis replicile prin telefonul mobil.
CONCLUZIE
Experiența m-a învățat să nu am așteptări mari de la jocurile Warhammer, în afară de acelea care se anunță titluri triple A. Tocmai din acest motiv nu sunt deloc dezamăgit de Eisenhorn: XENOS care este un joc mediocru cu o poveste foarte bună. Acum, la câteva ore după ce am terminat jocul (mi-a luat 11 ore) simt că Eisenhorn: XENOS oferă conținut fără formă. Chiar dacă este un joc mediocru, îl recomand fanilor Warhammer care nu au citit încă Dan Abnett. Din păcate nu cred că altcineva va avea răbdare să treacă de prima oră de joc pentru a fi interesat de povestea din Eisenhorn: XENOS.
Poate cu ceva mai mult timp pentru polishing jocul ar fi putut targeta o audiență mai largă, dar în stadiul de acum pare a se adresa doar fanilor Warhammer. În cel mai rău caz puteți să cumpărați versiunea de iOS care merge mult mai bine și care nu are deloc probleme tehnice. Dacă nu v-ați prins încă, versiunea de PC este un port al celei de mobil. Poate așa se explică și mediocritatea în care se zbate.
