„Fotbal şi maşini ? Nu-mi plac jocurile cu aşa ceva.” – Sună cunoscut ? Poate ai spus-o tu, poate ai auzit-o de la prietenii pe care încercai cu disperare să îi convingi să încerce jocul.

Ei bine, Rocket League e „mai fotbal decât fotbalul”, pentru că în 2015 învingea seria FIFA la categoria Sport, plus categoriile „Best Multiplayer” şi „Family Game” la Bafta Game Awards, şi multe alte premii Game of the Year. Şi totuşi, jocul nu prea are treabă cu fotbalul.

A trecut aproape un an de cand s-a lansat jocul şi îmi asum datoria de a vă explica de ce acest joc nu trebuie să lipsească din colecţia voastră; fie că sunteţi competitivi, fie că sunteţi în căutarea unei distracţii ocazionale. Aşadar, dacă descrierea „biliard pe jetpack-uri în arena morţii” vă stârneşte curiozitatea, rămâneţi alături de noi.

Da, rămâi alături chiar şi tu, jucător de Rocket League care ai abandonat rapid jocul fiindcă nu ai avut răbdare să faci tutorialele.

UN JOC “CA PE VREMURI”

Formula e una simplă, dar care poate aduce zeci, chiar sute de ore de distracţie: două echipe de maxim patru coechipieri controlează maşinuţe teleghidate şi propulsate cu rachete; iar meciurile ţin cinci minute, într-o arenă închisă.

Tot vă sună a fotbal cu maşini ? Poate; dacă toţi jucătorii ar fi Spider-Man pe patine cu rachete. Pe hartă poţi aduna puncte de propulsie, cu ajutorul cărora poţi efectua sărituri şi acrobaţii cu care să îţi surprinzi adversarii. Sau, dacă nu par impresionaţi, cu suficientă viteză îi poţi arunca în aer, făcând şi mai crâncene înfruntările spectaculoase din arenele Rocket League.

Poţi alege între mai multe modele de maşini, cu diferenţe mici de hitbox şi unghi de viraj, iar acestea pot fi personalizate cu vopsele, antene şi alte brizbriz-uri care aduc omagii unor alte jocuri, cum ar fi Fallout, Worms, Warframe, Goat Simulator şi multe altele.

Amesteci toate astea şi obţii genul de joc în care te trezeşti că eşti la al patrulea „ultimul meci şi am ieşit”.

DRUMUL SPRE GLORIE

Neapărat trebuie să treceţi măcar o dată prin toate nivelele de antrenament, pentru a învăţa mecanicile jocului: felul în care interacţionează maşina cu mingea, săriturile duble, cum funcţionează sistemul de propulsie şi mecanica de zbor – altfel experienţa jocului e una compromisă. Nu pot sublinia suficient cât de importantă e această etapă ! Am întâlnit jucători cu luni întregi de “experienţă”, dar care încă nu cunoşteau elementele de bază ale jocului.

La început, meciurile se concentrează pe planul orizontal, iar cu cât joci mai mult şi înveţi mecanicile, acţiunea se mută pe plan vertical, adică în aer, iar meciurile devin din ce în ce mai spectaculoase. Admiraţia ia locul frustrării când vezi adversari care se descurcă mai bine decât tine, pentru că întotdeauna ai ceva de învăţat. Şi înainte să îţi dai seama, începi la rândul tău să fii marcatorul unor execuţii spectaculoase.

Pe lângă absolut necesarele tutoriale, în modul singleplayer avem modul Seasons, în care participi la un campionat contra oponenţi artificiali; dar acesta poate fi considerat doar un bonus opţional. În modul offline, AI-ul jocului reuşeşte să facă faţă doar până la un anumit punct, având mai mult un rol de jucător de rezervă, umplând locurile goale din echipe, până la conectarea jucătorilor umani. Însă miezul jocului e componenta online şi meciurile împotriva altor jucători sau prieteni.

La lansare, experienţa Rocket League a fost una destul de standard şi sărăcăcioasă. Aveai la dispoziţie un singur mod de joc, care favoriza jocul aerian şi cel „la firul ierbii” în egală măsură, iar meciurile se desfăşurau pe aceeaşi hartă, dar cu diverse variaţiuni vizuale.

Pe parcurs, a mai fost adăugată o arenă mai mare, cu nisip, care ne aduce aminte de universul Mad Max, a mai fost adăugat modul Rocket Labs, care conţine tot felul de variaţiuni şi reinterpretări ciudate ale terenului standard, a fost inclus un mod Hockey, care e mai uşor şi care nu pune accent pe dueluri şi scamatorii aeriene; iar pentru cei care totuşi le preferă, a fost adăugat modul Hoops, care oferă un teren de basket, iar poarta tradiţională se transformă într-un inel în care trebuie să arunci mingea.

Jocul îţi pune la dispoziţie şi opţiunea de a crea server privat, unde cei de pe PC se pot duela cu prietenii care deţin jocul pe alte platforme. Deocamdată lipseşte conexiunea directă între Xbox şi PS4, funcţiunea fiind totuşi promisă, iar Rocket League urmând să devenă primul joc care va dărâma zidurile opresiunii platformelor, aducând unirea gamerilor de pretutindeni. Bine, mai aşteptăm şi după Nintendo să ţină pasul cu vremurile, dar speranţa moare ultima, nu ? Şi încă un lucru care lipseşte jocului e posibilitatea de a face echipe predefinite cu jucători de pe mai multe platforme, pentru meciuri Competitive sau cu străini.

În modul Competitive există 15 ranguri, fiecare având alte cinci subdivizii, aşa că poţi fi sigur că vei găsi jucători pe măsura puterilor tale, mai ales după ce ai trecut de cele zece meciuri de calibrare.

Un mare plus al acestui joc, şi o componentă deseori uitată în ultima vreme de producătorii de jocuri, este componenta multiplayer local. Acelaşi ecran poate fi împărţit de maxim patru jucători, asigurând distracţia prietenilor care vin în vizită.

Personal, cred că acest joc e cel mai bun joc multiplayer lansat în ultimii zece ani. Datorită serverelor dedicate, poţi spune adio jucătorilor care profită de lag, sau alte trucuri deseori întâlnite la jocurile online. Aproape a trecut un an, şi nu am văzut pe nimeni să trişeze în joc. O adevărată minune, mai ales pentru varianta PC a jocului. Rocket League răsplăteşte jucătorii care gândesc tactic şi care stăpânesc mecanicile jocului.

Comunitatea e un alt aspect pozitiv al jocului. E drept, cum jocul a devenit popular şi a început să îl joace tot mai multă lume, au mai apărut şi uscăturile, însă rareori întâlneşti jucători supăraţi care să stea să scrie mesaje injurioase. Jocul oferă un sistem de mesaje predefinite, prin care îţi poţi exprima frustrarea într-un mod pasiv-agresiv, civilizat, sau prin care să feliciţi adversarul. E foarte frumos să vezi când adversarii îţi admiră iscusinţa pe teren, iar o astfel de comunitate prietenoasă e greu de regăsit în alte jocuri.

Pur şi simplu, Rocket League e un joc care nu prea are de ce să îţi aducă nervi. Grijă totuşi la oboseală ! Chiar dacă nu pare, jocul e unul destul de solicitant şi necesită multă concentrare. După sesiuni îndelungate apare oboseala şi eşti predispus la greşeli şi frustrări.

CUM GÂDILĂ SIMŢURILE

Avem de-a face cu un joc distractiv, aşa că oricât de bine arată jocul, vei uita destul de repede acest aspect. Gameplay-ul captivant şi antrenant nu îţi acordă timp să observi dacă ai sau nu detaliile date la maxim, iar în cele din urmă, singurul lucru de care îţi va păsa e să ai o experienţă cât mai fluidă, ca să îţi poţi coordona reflexele cât mai bine cu ce vezi pe ecran. Aşa că nu-ţi fie teamă să scazi din detalii, sau chiar din rezoluţie. Vei avea doar de câştigat.

Jocul arată foarte bine. Maşinuţele sunt bine detaliate, paleta de culori a jocului e foarte vie, iar arenele sunt variate: de la terenuri clasice cu iarbă, la gări de tren, deşerturi apocaliptice sau alte variaţiuni futuriste, colorate de neoane. Dacă nu îţi ajunge varietatea maşinuţelor oferită de joc, poţi cumpăra DLC-uri cu maşini din alte serii, precum Batman sau Back To The Future, iar dezvoltatorii încă oferă suport jocului şi vor lansa şi alte DLC-uri pe viitor. Se zvoneşte conţinut din Ghost Busters, iar eu continui să visez la momentul în care voi înscrie goluri cu maşinile din Carmageddon.

Muzica jocului constă într-o selecţie simpatică de muzică electronică, antrenantă, care binedispune, şi pe care nu ar strica să o poţi auzi şi în timpul meciurilor, nu doar în meniul principal. Efectele sonore din joc sunt puţine în varietate, dar sunt realizate bine şi acompaniază perfect distracţia şi nebunia de pe teren, atât cât să nu îţi distragă atenţia de la acţiune.

CONCLUZII

Ţi-ai pus vreodată problema că „nu se mai fac jocuri competitive, dar distractive, ca pe vremuri” ? Îţi lipseşte acel joc în care să te distrezi cu prietenii – pe internet; sau chiar la cineva acasă, la un singur ecran ? Într-adevăr, primul contact cu jocul poate fi copleşitor, deoarece distracţia vine doar după ce ai înţeles mecanicile jocului – iar asta înseamnă (chiar dacă mă repet a mia oară) că trebuie neapărat să dedici măcar o oră tutorialelor.

Bijuteria neaşteptată a anului 2015 nu trebuie să lipsească din colecţia nimănui, indiferent de vârstă, mai ales că acum poate fi găsit la preţuri mai mult decât decente. Cu noile sale moduri şi conţinutul adăugat, cu o bază de jucători care tot creşte, e momentul ideal să te alături distracţiei şi nebuniei din Rocket League !