Probabil cu toții am auzit de Zelda, băiatul blond cu urechile țuguiate și îmbrăcat în verde. Greșit! Am întâlnit de prea multe ori această confuzie, ca să o las neînțeleasă. Personajul principal, a.k.a băiatul blond cu urechile țuguiate și îmbrăcat în verde este defapt Link, iar prințesa din Hyrule este Zelda. Numele de Link nu o sa îl întâlniți niciodată în seria The Legend of Zelda de fapt, deoarece jocul te pune să îți denumești personajul, adică pe Link, bineînțeles că poți să îl denumești chiar Link dacă dorești, dar altfel acest nume nu va fi niciodată menționat.
Acum că am clarificat despre ce vorbim, iar cum Overheat nu oferă prea mult material despre Nintendo în general, am decis ca prima mea retro-recenzie să o dedic uneia din cele mai faimoase și de succes francize marca Nintendo. Însă, cu multe titluri la dispoziție, am ales în cele din urmă The Wind Waker.
The Wind Waker a fost al 10-lea titlu lansat în franciza The Legend of Zelda, acesta a apărut în 2003 pe platforma Nintendo GameCube, o consolă care nu s-a bucurat de un mare succes în România din păcate. Jocul se încadrează a fi un RPG clasic, cu elementele de rigoare la acea vreme. Acesta a primit și un remaster în HD, și poate fi jucat pe WiiU, încă din 2013. Însă eu voi vorbi despre versiune de GameCube, adică cea originală.
La vremea sa, Wind Waker nu s-a bucurat de aprecierea totală a fanilor și putem spune că a împărțit comunitatea în 2 tabere. De ce? Ca să înțelegem problema trebuie să facem un pas în trecut. În acea vreme jocurile deveneau din ce în ce mai mature, iar poveștile cu prințese și cavaleri de adormit copii nu mai prindeau.
O dată cu franciza, evoluau și fanii, iar când Wind Waker a fost lansat, comunitatea s-a împărțit în două, deoarece nu era ce fanii așteptau, iar cea mai mare dezamăgire a fost grafica cel-shaded, care a dictat o temă, oarecum copilărească jocului. În cele din urmă Nintendo le-a oferit fanilor The Twilight Princess, care este unul dintre dacă nu cel mai matur sau dark joc din franciză.
Cu toate astea de ce am ales The Wind Waker? The Wind Waker poate fi considerat un fel de spin-off, deoarece a implementat foarte multe schimbări la adresa The Legend Of Zelda, o schimbare care poate ar fi fost necesară sau nu la timpul respectiv. În cele din urmă e un joc al naibii de bun și merită jucat.
Cea mai mare schimbare a jocului a fost harta jocului, pădurile verzi și nesfârșite au fost înlocuite cu albastrul oceanului și al cerului. Jocul de data aceasta oferă o poveste mai mult fixată pe pirați și corăbii decât cavaleri și prințese, cu toate acestea jocul se încadrează perfect în tiparul gameplay-ului tipic The Legend of Zelda, iar toate elementele se îmbină armonios într-o poveste ușor schimbată de tiparele cu care eram obișnuiți.
Povestea începe ușor, este ziua ta de naștere, iar la această vârstă băieții trebuie să poarte hainele ”eroului timpului”, care evident este versiunea lui Link din jocul anterior, Ocarina of Time. Îți cunoști membri familiei, și anume sora și bunica, iar apoi observi o pasăre gigantă urmărită de o navă de pirați.
Pasărea răpise căpitanul piraților, iar mai târziu o răpește pe mica ta surioară, pe care o confundă cu căpitanul, carel era fată. Bineînțeles că povestea evoluează iar soarta lumii ajunge să fie în mâinile tale.
Ea are parte de câteva întorsături, și este chiar interesantă, mai ales pe sfârșit. Există câteva personaje interesante, printre care Tetra-căpitanul piraților-, The King of The Red Lions, care este și barca ta și bineînțeles antagonistul Gandorf. În cele din urmă am considerat povestea ca pe un basm, prin care mi-am trăit copilăria și am tras niște învățături morale.
Gameplay-ul este identic cu cel din jocul anterior și anume Ocarina of Time. Pe parcursul poveștii adaugi în inventar noi iteme pe care le folosești în luptă sau puzzle-urile din dungeons care trebuie fixate pe butoanele X, Y, Z, asta însemnând că făra a face din nou modificări din meniu, poți folosi doar 3 iteme, acestea sunt foarte folositoare și în boss fights. Din sistemul de combat nu lipsesc sabia și scutul, care sunt itemele de tip default, dar și cele mai folositoare în luptă.
După cum am precizat, pădurile nesfârșite au fost înlocuite de data această de ocean, iar credinciosul tău cal a fost înlocuit bineînțeles de o barcă. Ei bine, nu orice barcă și anume The King of The Red Lions, un nume prea pompos pentru o barcă, însă aceasta își va demonstra abilitățile pe parcurs.
Cum toate jocurile în ziua de azi prezintă un health bar sau te avertizează că ești în pericol, franciza Zelda nu dispune de așa ceva, ci îți oferă inimi. La început ai 3 inimi, iar când personajul tău primește damage, un sfert de inimă dispare, astfel la 3 inimi poți primi maximum 12 lovituri altfel ești mort. După înfrângerea unui boss vei primi o nouă inimă la colecția ta, însă există și inimi care doar îți vor regenera viața. Există și alte modalități de a-ți mări viața maximă, prim căutarea acestora pe întreaga hartă.
La sfârșitul fiecărui dungeon, trebuie să învingi bineînțeles un boss. Aceste lupte mi s-au părut relativ ușoare, odată ce ai înțeles ce item trebuie să folosești, iar de fiecare dată este ultimul item obținut.
Totuși aceștia sunt foarte diverși și originali și se încadrează perfect în tema dungeon-ului cât și a poveștii, în afară de dificultatea relativ scăzută nu pot spune multe de rău.
Jocul în general oferă o experiență foarte placută, muzica se îmbină armonios cu dungeonurile și cu insulele pe care poposești în marea ta aventură. The Wind Waker poate fi terminat în aproximativ 20 de ore, însă pentru a completa jocul, și anume pentru a găsi toate harțile cu comori și toate inimile posibile, poți ajunge și la 80-100 de ore.
În concluzie, The Wind Waker este unul din cele mai reușite jocuri din franciză și unul din cele mai bune de pe Nintendo GameCube. Dacă sunteți nou în universul The Legend of Zelda, The Wind Waker poate fi un punct de start perfect. Acesta oferă o atmosferă vie, plină de aventură, o grafică foarte bună la vremea sa cel puțin, un gameplay simplu și foarte bine pus la punct, o poveste surprinzător de bună. Per total general, o experiență frumoasă și memorabilă.
