MEGA REVIEW: Xbox One – experienţa next-gen de la Microsoft

Software: interfaţă şi aplicaţii

Xbox One. One. Evident, One nu vine de la faptul că ar fi prima consolă Xbox, ci de la faptul că sistemul se laudă cu funcţii de aparat All-In-One care poate satisface toate nevoile de entertainment de sufragerie. One este conceptul care spune că ai nevoie de o singură intrare HDMI în televizor pentru a savura atât televiziune cât şi gaming la calitate maximă. Ceea ce sună bine. Dar s-o luăm cu începutul.

Xbox One are o interfaţă bazată pe design-ul Modern UI al Windows… ştiţi voi, chestia aia cu tile-uri colorate pe care se străduieşte Microsoft să o integreze în toate aparatele care utilizează sistemele lor de operare. Interfaţa grafică a consolei este foarte responsivă indiferent dacă un joc este pornit sau nu şi asta graţie separării resurselor alocate gamingului faţă de cele alocate altor sarcini de sistem. Practic la apăsarea butonului Xbox de pe controller în timpul unui joc, meniul consolei se deschide instantaneu iar jocul rămâne pe pauză undeva într-un pătrăţel din meniu aşteptând să fie restaurat.

Fiecare funcţie de sistem şi aplicaţie se află în spatele unui tile colorat, iar funcţia Snap permite (ca şi în cazul Windows) deschiderea unei fâşii verticale pe partea dreaptă a ecranului,  în care poate fi deschisă orice aplicaţie Xbox One ce este compatibilă cu Snap. Mulţumită acestei funcţii, pe ecranul mare din stânga te poţi juca, iar în partea dreaptă poţi deschide, spre exemplu, Internet Explorer şi poţi trece de la una la alta instantaneu. Din păcate dimensiunea fâşiei Snap nu poate fi modificată şi, mai mult decât atât uneori ocupă spaţiu fără rost. De exemplu,  deschiderea fluxului TV în modul Snap rezultă în mult spaţiu irosit pe acea fâşie: în jur de 20% este semnalul TV iar restul este pur şi simplu spaţiu negru. Din punctul meu de vedere, TV-ul ar fi trebuit introdus sub forma unui ecran PIP ce poate fi mutat şi redimensionat fără a fi dependent de bara Snap. Dar merge şi aşa.

Magazinul digital de pe Xbox One oferă un sortiment destul de limitat de aplicaţii, printre care şi Skype,  YouTube, TED, Twitch, Machinima, Amazon Instant Video, Hulu Plus sau Netflix. Evident, unele (cele care oferă material video contra cost) nu funcţionează în România oricum datorită restricţiilor geografice, însă Internet Explorer, Youtube sau Skype n-ar trebui să aibă o problemă în a funcţiona pe un Xbox One… adică All-In-One… adică o consolă inteligentă pe care o cumperi şi ştie să facă de toate… nu-i aşa?

Ei bine, nu! Xbox One consideră că un browser de internet precum Internet Explorer este un serviciu premium, aşa cum sunt şi toate celelalte aplicaţii menţionate mai sus, deci cei care se aşteptau la o îmbunătăţire faţă de Xbox 360 pe acest segment de smart device plug and play vor fi dezamăgiţi.

Recapitulând: mergi la magazin, cumperi aparatul de entertainment pentru sufragerie numit Xbox One care se laudă că face de toate mai puţin curăţenie şi mâncare şi, ajuns acasă, constaţi cu stupoare că fără un abonament Xbox Live Gold, ai în faţă un aparat blocat, limitat, care se aseamănă cu o cărămidă în ceea ce priveşte partea de „entertainment în sufragerie”.

Bine măcar că merg rulate jocurile. Şi alea doar single player sau cel mult split screen, căci dacă doreşti cumva să joci online… ai nevoie de Xbox Live Gold. Care nu doar că este un abonament pe care trebuie cheltuită o sumă suplimentară, dar necesită un cont Microsoft cu adresă dintr-un stat civilizat şi achiziţia de carduri preplătite cu coduri valabile pentru acel teritoriu.  Din păcate şi PlayStation 4 cere un abonament Plus pentru accesarea componentei online a jocurilor. Dar nu şi pentru BROWSER (la naiba, browserul de internet ar trebui să fie un drept inalienabil al omului deja). Şi nici pentru alte servicii de entertainment.

Cum nu dispun de un abonament Xbox Live Gold şi nu am putut testa acele aplicaţii, pot doar să îmi imaginez că ar fi rulat ok şi că ar fi făcut ceea ce promit să facă, adică să ofere o experienţă integrată de divertisment.

Revenind la gânduri mai calme, nu am putut să nu constat faptul că Xbox One nu deţine o aplicaţie dedicată pentru vizionat fotografii sau filme şi nici nu are o aplicaţie de client DLNA (pentru redarea de fişiere media din reţea). Din fericire, dacă îi este trimisă o informaţie de către un server DLNA, Xbox One o va primi şi reda cu succes, dar pentru majoritatea utilizatorilor aceasta este o funcţie ascunsă.

În schimb, aşa cum era de aşteptat, Xbox One este compatibil cu SkyDrive iar prin intermediul acestei aplicaţii poate fi navigat spaţiul de stocare din cloud al contului pe care este conectată consola. Aceasta este cea mai simplă metodă de a viziona fotografii şi filme pe televizor fără a utiliza un alt aparat inteligent. Dacă ai şi un telefon cu Windows Phone care „scuipă” toate fotografiile în SkyDrive, le poţi accesa instantaneu pe televizor prin Xbox One.