MEGA REVIEW: Xbox One – experienţa next-gen de la Microsoft

Controller

Dat fiind că Xbox 360 a avut un controller considerat până la acest moment cel mai bun controller de pe piaţă, controller-ul Xbox One este bazat în mare parte pe cel anterior, are o structură de bază cu o formă asemănătoare,  însă s-au realizat câteva modificări destul de mari în ceea ce priveşte aspectul butoanelor.

Una dintre schimbările aduse controller-ului este înlocuirea butoanelor Start şi Back de pe controller-ul de Xbox 360 cu noii noştri prieteni de joacă numiţi Menu şi View. De asemenea. butonul Xbox a fost mutat un pic mai sus şi are un design iluminat într-un mod similar butonului de on-off de pe consolă. Doar că acesta e chiar un buton care se poate apăsa fizic, nu o suprafaţă touch.

Apoi, un alt lucru care îţi fură privirea instantaneu este noul design de D-Pad care acum este o cruce modelată după forma gropiţei în care se află şi nu un cerc ce pluteşte deasupra controller-ului. Având în vedere numărul de păreri proaste despre vechiul pad direcţional, probabil că aceasta a fost prima schimbare pe care au avut-o în minte inginerii Microsoft atunci când au început să lucreze la noul design. Noul pad direcţional este mult mai bun decât cel anterior atât ca dimensiune cât şi ca responsivitate. Au nimerit-o de data asta.

Stick-urile analog au fost regândite şi au de această dată un diametru mai mic dar o înălţime mai mare, iar zona pe care stau degetele a rămas concavă însă este încercuită de o suprafaţă dură, cu mici puncte scoase în relief pentru o aderenţă sporită spre marginile stick-urilor. Cursa şi sensibilitatea stick-urilor sunt ireproşabile şi oferă un nivel de control sensibil mai mare decât în generaţia anterioară.

Pe partea superioară a controller-ului, butoanele shoulder (LB şi RB) dar şi triggerele (LT şi RT) au primit o schimbare drastică de design. Cel mai mare şoc este momentul în care pui pentru prima dată mâna pe noile butoane shoulder, căci sunt concepute pentru o utilizare diferită faţă de modul în care ne-au obişnuit controllerele până în ziua de azi.

Mai exact, suprafaţa lor a fost mărită atât în lungime cât şi în lăţime pentru a fi apăsate cu o suprafaţă mai mare din deget, nu cu vârful. Apăsarea cu vârful devine chiar frustrantă deoarece acţionarea acestor butoane este cu atât mai greoaie cu cât apăsarea se face mai aproape de centrul controller-ului.

După câteva zeci de minute m-am obişnuit cu aceste butoane şi am apreciat faptul că acum sunt aproape lipite de triggerele din spate, facilitând trecerea rapidă de la unele la altele sau chiar apăsarea simultană (jucătorii de FIFA vor fi fericiţi cu această decizie). Iniţial mi s-a părut extrem de stupidă decizia de a schimba forma butoanelor shoulder, dar am înţeles după ceva timp de utilizare că Microsoft a luat această decizie pentru a oferi posibilitatea unor reprize mai lungi de gaming, acum că degetul arătător stă lipit într-o poziţie confortabilă pe butoanele superioare.

Triggerele au fost şi ele îngroşate, înălţate şi au o formă ceva mai ergonomică, iar acum includ nişte mici motoraşe ce pot oferi feedback prin vibraţii. De aceea, Microsoft le numeste Impulse Triggers. Aşadar, de exemplu dacă tragi cu arma, trigger-ul drept va vibra. Dacă eşti lovit de un glonţ, poţi înţelege de unde a venit acel glonţ datorită faptului că acum există practic 4 motoare de rumble în controller – două în triggere şi două în cele două părţi ale grip-ului. Acestea sunt doar exemple şi depinde de producători cum vor utiliza aceste două motoraşe în jocuri. În jocurile pe care le-am încercat nu am simţit în mod clar modul în care funcţionează motoraşele de sub triggere.

Partea din spate a controller-ului este acum plată, compartimentul pentru baterii fiind integrat perfect in controller spre deosebire de omologul său din controllerul de 360 care ieşea în evidenţă prin grosime. Şi da, am spus compartimentul pentru baterii – Xbox One păstrează acelaşi mod de funcţionare pe bază de baterii AA,  însă există un acumulator oficial numit Xbox One Play & Charge Kit ce se achiziţionează separat şi înlocuieşte nevoia de baterii AA, totodată oferind şi posibilitatea reîncărcării direct în controller.  Dacă aveţi acumulatori AA reîncărcabili, aceştia nu se vor încărca în controller.

Zona superioară centrală, dintre triggerele şi butoanele shoulder, este ocupată de un transmiţător infraroşu ce poate fi detectat de Kinect iar sub acesta se regăseşte un port micro USB prin care poate fi încărcat acumulatorul Play&Charge care, aşa cum spuneam, nu este inclus în pachet.

Partea de jos a controller-ului, dintre cele două grip-uri (ce au o curbă mai puţin drastică decât în cazul 360) se găseşte un port high-speed de extensie ce va oferi sunet de calitate superioară către căştile conectate la controller. O cască pentru chat este inclusă în pachetul consolei. Utilizarea unor căşti pentru a auzi sunetul jocului nu se poate face prin conectarea lor la controller, singura metodă fiind conectarea unui set de căşti în televizorul/sistemul audio din cameră sau direct în consolă, însă în acest ultim caz căştile trebuie să fie compatibile cu conexiunea digitală pe fibră optică S/PDIF.

Culoarea corpului controller-ului este acum una singură, un negru mat (similar controllerelor mai recente de 360), iar butoanele A, B, X, Y au primit o doză de calmant şi nu mai sunt colorate în întregime, ci doar pe suprafaţa literelor. Aceste modificări de coloristică duc controller-ul Xbox One în zona elegantă, eliminând aspectul de jucărie colorată.