Eu când mă gandesc la Tom Clancy automat îmi vin în minte, pe lângă cărțile scrise de el și câteva filme bazate pe acestea, jocurile cu tematică militară făcute de Ubisoft. Recunosc, sunt un fan înrăit Tom Clancy. Am citit cărți, am văzut filme și am jucat cu mare plăcere toate titlurile care poartă această emblemă.
Să le trecem rapid în revistă: Ghost Recon, shooter-ul strategic care urmărește operațiunile Black ale echipei de forțe speciale Ghost; Rainbow Six, un alt shooter în care controlăm o echipă S.W.A.T internațională, formată din soldați de elită, aleși de către maestrul de operațiuni John Clark pentru a lupta împotriva terorismului de pretutindeni; Splinter Cell, un Stealth Action în care întrăm în rolul lui Sam Fisher, spion 3rd Echalon, care spionează și intervine impotriva inamicilor Statelor Unite; H.A.W.X, un joc cu aeronave de luptă, în care noi suntem pilotul acesti forțe de temut. Singurul joc mai putin reușit este Endwar, un joc de strategie care ne pune în fața unei situații care poate declanșa un Razboi Mondial, ideea de bază a acestui RTS fiind comandarea unităților folosind vocea jucătorului.
Tom Clancy’s Ghost Recon: Future Soldier este cel mai nou joc din această serie și, eu fiind un fan împătimit al shooterelor strategice, am cerut permisiunea colegilor mei să mă ocup de acest review.
Trebuie să încep prin a spune că Future Soldier imbunătățește formula de gameplay, deja de succes, din titlurile precedente, oferind jucătorului posibilitatea de a folosi cele mai performante arme, camuflaje și tehnologii pentru a duce misiunea la bun sfârșit.
Povestea este una clasică seriilor Tom Clancy. O grupare teroristă din Rusia care se ocupă cu trafic de droguri, asasinări și chiar au la dispoziție arme chimice, încearcă să arunce întreaga lume într-un război de proporții. După un incident nefericit la începutul campaniei, pe care nu vreau să-l povestesc pentru a evita spoilerele, suntem trimiși în tot felul de locații exotice: deșert, junglă, păduri, munți înzăpeziți, dar nu toată acțiunea se petrece în locuri deschise. Sunt anumite misiuni în care suntem obligați să operăm și în birouri, canale și alte spații mai restrânse în care avem ocazia să folosim și skill-urile de Close Quarters Combat pe care le avem la dispoziție.
Înainte de fiecare misiune trebuie să ne alegem echipamentul care constă în armă primară, armă secundară, tipul de grenadă și gadget. Între misiuni avem acces la Gunsmith, un meniu în care putem demonta, studia, modifica și reasambla orice armă din joc. Pe parcursul campaniei și al multiplayerului primim arme noi și upgrade-uri pentru ele iar în Gunsmith le personalizăm exact așa cum ne place. Chiar dacă acest feature a fost foarte lăudat de cei de la Ubisoft, pentru unii nu este absolut necesar, deoarece jocul recomandă singur armele potrivite fiecărei misiuni. Trebuie să recunosc că, de fiecare dată când vizualizez o armă în Gunsmith, arată încredibil de bine și interesant.
Pe partea de gameplay acest joc are un feeling natural, este foarte ușor și plăcut să spionăm inamicii prin thermal scope, cu drone sau să ne furișăm până lângă ei, cu ajutorul camuflajului optic care se adaptează în funcție de mediul înconjurător. Coechipierii noștri sunt inteligenți în marea majoritate a timpului. În momentul în care le desemnăm inamici pentru a fi executați, colegii știu să-și caute cea mai bună poziție și să-și sincronizeze atacul cu al nostru. Primele misiuni pot fi duse la final fără ca noi să tragem un singur foc de armă. Desemnăm ținte inamice și ordonăm celor din echipă asasinarea acestora. Încă un aspect plăcut este modul în care, în momentul în care suntem atacați, camera se miscă în toate direcțiile, oferind jucătorului senzația că se ferește de gloanțele care cad ca o ploaie asupra lui. Dacă suntem răniți în luptă, un membru din echipă vine după noi și incearcă să ne resusciteze și în cea mai mare parte a timpul reușește să o și facă.
Tipul în care poţi aborda o misiune variază în funcţie obiectivele pe care le primim, în aşa fel încât în anumite situaţii suntem nevoiţi să ne infiltrăm fără a fi detectaţi, pe când în altele singura modalitate este confruntarea directă. În joc au fost introduse şi secvenţe scriptate în care trebuie să salvăm ostatici sau să facem descinderi surpriză.
Inamicii sunt de asemenea inteligenți ținând cont că patrulează pe aceași linie, dau alarma imediat ce găsesc un cadavru sau ne văd pe noi. Folosesc cover-ul, se mută dintr-o parte în alta pentru a ne distrage atenția și a ne provoca o stare de confuzie și ne și flanchează în anumite situații.
Din punct de vedere grafic jocul arată foarte bine pe un PC de generație nouă, dar se comportă bine și pe configurații mai vechi. Am fost dezamăgit de calitatea filmelor dintre misiuni, nu sunt la nivelul anului 2012 și arată mult mai rău decât gameplay-ul ingame. Tot aici trebuie menționate câteva probleme de portare. În campanie, framerate-ul este scăzut, computere puternice nereușind să ruleze jocul la mai mult de 40fps, în timp ce în multiplayer au reușit să treacă de 60-70fps. Lipsa optiunilor de sunet, video, control din timpul misiunilor este foarte enervantă. Acestea sunt lucruri mărunte care scad din experiența de joc și care sper să fie remediate prin patch-uri.
Sunetul din Ghost Recon: Future Soldier este de excepție. Fiecare armă, glonț tras sau ricoșat sună grozav. Mediul înconjurător este viu cu animale și păsări. Sunetele deșertului, foșnetele padurii și susurul râurilor crează o atmosferă excelentă. Este o mai mare plăcere să treci întreaga campanie fiind înconjurat de un sistem de sunet surround. La începutul unei misiuni m-am speriat zdravăn când am auzit un sîsîit de șarpe în spatele meu.
Voice acting-ul este bun, Ghostii își fac foarte bine treaba de a te atenționa când văd un inamic, din ce parte vine acesta și ce fel de armă are. Vorbesc între ei în timpul misiunilor din campanie și, trecând printr-o misiune de mai multe ori, i-am auzit cu replici diferite.
Acum am ajuns la cea mai interesantă parte din acest review: MULTIPLAYER-ul
În Ghost Recon: Future Soldier noțiunea de multiplayer este una foarte complexă deoarece toată campania se poate termina și așa. Putem juca cooperativ împreună cu încă 3 prieteni, iar acest lucru mi-a dat mari bătăi de cap, deoarece sistemul UPLAY din joc nu era sincronizat cu cel de pe site-ul Ubisoft și am trecut prin mari peripeții până am realizat că trebuie să sterg prietenii de pe site și să-i adaug direct în joc pentru a ne putea găsi. Trecând peste acest aspect, pe lângă posibilitatea de a juca toată campania cooperativ, există şi modul Guerilla în care trebuie să supraviețuim atacului multor valuri de inamici controlați de computer. Acest mod mi-a placut și mie și colegilor de la Overheat foarte mult și ne-am trezit repornind nivelul eșuat, iarăși și iarăși.
Avem și moduri de multiplayer competitive, dintre care cel mai interesant mi s-a părut Decoy: Două echipe inamice și trei obiective. Fiecare echipă trebuie să lupte pentru a avea controlul asupra acestora. Partea frumoasă? Numai unul din cele trei obiective este real, celealte două sunt false, niște momeli care nu fac decât să inducă jucătorul în eroare, provocând o bătalie pe cinste pentru cel adevărat.
Există problemele despre care am scris mai sus, legate de meniuri, framerate, deconectări întâmplătoare de la multiplayer și crash-uri rare, dar acestea nu ar trebui să conteze prea mult și sunt convins că se vor rezolva în viitorul apropiat.
În concluzie, în ciuda micilor probleme, Tom Clancy’s Ghost Recon: Future Soldier și-a indeplinit obiectivul de a deveni cel mai bun joc din această serie, având o campanie excelentă, cu o poveste intrigantă, grafică bună, sunet aproape perfect, moduri multiplayer antrenante și cu un potențial de rejucabilitate foarte ridicat.
