Review – The Adventures Of Tintin: The secret of the Unicorn

The Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn este (încă) un joc care se bazează pe o ecranizare cinematografică  – după cum ni se idcă și pe coperta jocului – varianta Xbox – “relive the movie & much more..”  – iar ultima prate este într-adevăr o idee bine grăită: spre surprinderea mea, jocul nu îți oferă o scuză pentru a te plictisi. Elementele de acțiune sunt bine plasate între cele în care esti nevoit să rezolvi un puzzle sau două pentru a merge mai departe pe firul narativ.

Cei de la Ubisoft și-au făcut bine treaba și au reușit să stea departe de stigmatul jocurilor realizate după filme iar rezultatul este un titlu dinamic, cu o intrigă bine redată, care te obligă să nu lași din mână controllerul, cu o atmosferă misterioasă  când e nevoie de așa ceva dar și aventuroasă la țanc!

Povestea este simplă dar totuși intrigantă: Tintin este un reporter tinerel, destul de băgăcios, care reușește să se amestece în miezul celor mai mari intrigi, și astfel să o ia pe urmele uneia dintre cele mai importante comori. Acesta nu va fi singur pe parcursul jocului, fiind însoțit de credinciosul său câine (Snowy) și de morocănosul căpitan Haddock (personaj memorabil, replici dure care mi-au ramas pe limbă  – dacă ma vedeți pe stradă zicând într-una “blistering barnacles” vă rog respectuos să ma ocoliți).

În ceea ce privește grafica, jocul reprezintă o combinare a third person movement (care apare odată cu trecerea personajelor prin unele holuri) cu muuuuult side scrolling iar sentimentul de a vedea o casă/castel/peșteră în secțiune dă un farmec aparte gameplayului. Așadar, avem în față un joc destul de simplist în linii mari pe partea de look însă producătorii au știut exact ce vor de la fiecare obiect în parte astfel încât să dea impresia unui mediu destul de complex prin efectul decorului tridimensional.

Iar oriunde te-ai afla, fie conac, fie castel ori subsol sau navă ce stă să se scufunde (am avut impresia că aș juca ceva Titanic la un moment dat), totul părea de-al locului așa că nu am avut tendința de a lăsa jocul din mână.

În ceea ce privește personaje principale (cele în pielea cărora intri efectiv în joc) nu avem motive să ne plângem, fiind vorba de o suită de schimbări permanente ale caracterului controlat de jucător. Astfel, îi avem pe Tintin, Snowy, Căpitanul  Haddock dar și stramoșul acestuia, Sir Francis Haddock. Permutările astea nu îngreunează în niciun fel povestea, ci conferă o perspectivă fresh de fiecare dată – fie că te afli în pielea unui patruped ori retrăiești bătălii pe mare contra unor fioroși pirați, ideea de balansare între caractere fiind una cele mai inspirate alegeri ale producătorului.

Pe partea de gameplay nu ne putem plânge, jocul fiind structurat pe capitole destul de măricele, care urmează firul logic al acțiunilor dinaintea găsirii comorii pierdute, ele fiid separate nu printr-un jalnic loading screen ci, evrika, prin hărți pe care efectiv mergi ca să ajungi la destinația din capitolul următor.

Sincer, jocul este pe alocuri repetitiv (mai mereu am dat de niște valeți britanici puși pe rele ori de marinari nebuni cre au cerut bătaie) însă cei de la Ubisoft au făcut o treabă bună, și-au pus capul la contribuție și au reușit să mă țină în joc. Ba o lumină stinsă, ba o beznă de nu vedeai efectiv pe unde să calci (măcar aveam o lanternă), câțiva șoricei înfometați, niște musculițe radioactive pe alocuri (sau cel puțin așa cred- erau cam verzi și foarte strălucitoare), totul condimentat cu  scuba diving în peșteri, zboruri cu papagali și alte lucruri faine. În felul acesta, mecanica de joc primește un mare plus – mediul se schimbă frecvent, acțiunile personajelor la fel –  astfel încât o dată ești nevoit să sari pe platforme, altă dată înoți pe sub apă și te ferești de creaturi marine ucigașe ori pilotezi un avion de luptă sau vorbești cu locuitorii unui oraș pentru a afla ce urmează să faci în continuare.

Jocul are parte și de clasicele colletor objects – care sunt niște crabi aurii, tare simpăticuți, ce stau ascunși în cufere iar odată colectați, îți mai deschid un item din secțiunea Bonus aflată în meniul jocului – câteva imagini in game, cut-scene-uri, biografia personajelor și altele.

Chiar și mijloacele de transport sunt destul de multe, avem parte de plimbări cu motocicleta cu ataș (în calitate de conducător ori de pasager ce trage cu praștia în confrații inamici), de survolări cu avionul de luptă peste oceane, insule și deșerturi (te vei găsi în postura de trăgător de elită cu mitraliera din dotarea mașinăriei zburătoare), de micuțe dar puternice aparate cu motor ce te ajută să înoți prin apă. Sau gândește-te că vei experimenta senzații tari la bordul unui planor ce trece efectiv printr-o tornadă destul de urâtă. Asta numesc eu acțiune combinată cu mobilitate extremă!

Modul cooperativ strigă și el “prezent” la catalog, fiind unul din punctele forte ale titlului, ce îi crește mult gradul de rejucabilitate și de distracție în familie (să nu uităm totuși că publicul țintă este cel cu vârste un pic mai mici). În acest caz, nivelurile sun construite exclusiv în spiritul side-scrolling-ului, și care au loc chiar în visul Căpitanului Haddock, ce o ia puțin razna de la prea multă băutură! Aici poți alege, în funcție de nivel, să joci în pielea lui Tintin, Haddock ori Snowy.

Partea bună este că modul poate fi jucat chiar şi de o singură persoană în cazul în care duci lipsă de cineva aproape (în orice moment al jocului poți face switch între caractere) iar ideea asta este una laudabilă în contextul în care modul online lipsește cu desăvârșire.

Mai avem parte și de modul Challenges, care poate fi jucat și pe Kinect ori Move, în care poți opta între următoarele: lupta cu sabia, ori pilotarea și bombardarea din avion sau mesrul cu motocicleta cu ataș. Trebuie să vă mărturisesc că partea asta este un pic sub așteptările mele, chiar dacă experiența  poate fi îmbunătățită cu ajutorul „apendicelor” menționte mai sus însă rămâne destul de plictisitoare.

Per total, experiența este într-adevăr una foarte plăcută iar timpul efectiv de joacă (pe modul story) se întinde lejer până la 5 sau 6 ore, în funcție de viteza cu care avansezi în poveste. Pe lângă asta, vei avea garantate nenumărate ore petrecute în fața ecranului jucând un cooperativ draguț, care te va ține cu siguranță în priză. Jocul nu e de departe perfect (se mai putea lucra de exemplu la partea în care pilotezi avionul și în care de cele mai multe ori nu știi unde naiba e inamicul pe cer!!!!!) însă aduce cu sine un zâmbet pe fața jucătorului.

[Capturile de ecran au fost preluate de pe www.gamespot.com ,

căci cele realizate de noi aveau o calitate ceva mai slabă]