În câteva săptămâni putem spune că a mai trecut un an calendaristic. La ce ne putem aştepta în perioada de toamnă a fiecărui an? La o mulţime de jocuri, desigur. Dar există câteva serii, în general pe teme sportive, care sunt nelipsite an de an de pe rafturile magazinelor. Una dintre ele este binecunoscuta serie FIFA, care este prezentă în iteraţia <an+1> în fiecare toamnă. Aşadar, a venit vremea pentru FIFA 12! Se ridică oare acest joc la aşteptările fanilor? Este el un titlu ce merită cumpărat, sau e aceeaşi Mărie cu o altă pălărie? Toate acestea le vom dezbate în rândurile de mai jos, aşa că vă sugerez să faceţi rost de o bere rece (după vârstă, cu sau fără alcool), căci avem multe de zis!
FIFA 12 este jocul pe care foarte mulţi gameri de PC îl aşteptau de câţiva ani încoace. De ce? Pentru că este prima data când versiunea de PC este echivalentă cu cea pentru consolele PlayStation 3 şi Xbox 360. Impresionant? Eu aş zice mai degrabă “normal”. PC-ul merita să primească varianta cea mai bună în fiecare an. Nu este tocmai scuzabilă abordarea EA Sports din ultimii ani, mai ales că PC-ul nu a fost niciodată mai slab decât consolele din punctul de vedere al performanţelor. În fine, anul acesta producătorii şi-au spălat păcatele şi au eliminat orice diferenţă între cele trei platforme.
Antrenorul face cele trei schimbări
Chiar dacă unii dintre voi nu cred că jocurile FIFA nu sunt foarte diferite de la an la an, anul acesta diferenţele sunt sesizabile chiar şi de un ochi necunoscător. Trailerele şi reclamele de FIFA 12 pun accent pe 3 mari adiţii incluse în acest joc:
1) Player Impact Engine
2) Tactical Defending
3) Precision Dribbling
Player Impact Engine este probabil cea mai spectaculoasă adiţie din întregul joc. Este un sistem de coliziuni construit de la zero de către EA Sports de-a lungul a doi ani de zile, iar FIFA 12 este primul joc care beneficiază de acesta. Cu ajutorul Player Impact Engine putem asista la coliziuni spectaculoase între jucători, iar mingea nu mai este „lipită” de jucătorul care aleargă cu ea, ci este tratată ca un obiect fizic în totalitate separat.
Acest sistem nu este doar o chichiţă vizuală, ci are implicaţii majore în gameplay. Jucătorii au acum un simţ al protecţiei corporale şi al păstrării echilibrului comparabil cu cel al personajelor din jocurile motorizate de sistemul de animaţie Euphoria (ex: Backbreaker, GTA Aşadar, în acest titlu faptul că intri tare prin alunecare la un jucător nu este o garanţie că vei câştiga mingea sau că adversarul va cădea pe teren, căci acum intrarea prin alunecare este mai puţin eficientă (nu se mai alunecă precum pe un patinoar) iar jucătorul cu mingea ştie să sară peste picioarele jucătorului care în majoritatea cazurilor nu se alege cu nimic, asta dacă nu şi-a calculat foarte bine paşii. Deci spamarea butonului de slide tackle nu mai este o opţiune viabilă. Nici măcar pentru interceptarea paselor adversare.
O altă adiţie care afectează gameplay-ul este faptul că acum accidentările jucătorilor sunt cauzate de coliziunile suferite, lucru pe care EA îl numeşte True Injuries. Însă există şi o altă metodă de a te accidenta: te poţi accidenta singur, iar acest lucru se întâmplă destul de des atunci când controlezi un singur jucător de pe teren, din cauză că eşti predispus să îl pui să alerge foarte mult, iar acesta până la urmă cedează. Nu este foarte distractiv sa ajungi cu mingea in fata porţii adverse şi deodată să pici ca străpuns de o săgeată în miocard (nu a lui Cupidon). Unii consideră acest efect realist, căci putem presupune că jucătorii de fotbal mai calcă strâmb (cluburi şi dame de lux), mai au o crampă (ciorba de fasole) sau un somn nebun… însă credeţi-mă, nu e realist atunci când ţi se întâmplă enervant de des (mai ales în modul Pro Ranked Match, pe net).
A doua mare facilitate introdusă în FIFA 12 este Tactical Defending. Dacă Impact Engine are un efect vizual spectaculos şi implicaţii de gameplay destul de interesante, Tactical Defending înseamnă pur şi simplu complicarea schemei de control şi adăugarea încă unui strat de dificultate jocului. Uită tot ce ai învăţat despre atacarea celor care au mingea la picior în vreun joc de fotbal. FIFA 12 reinventează roata.
În speranţa că jocul se va apropia mai mult de calificativul „simulator” decât de „joc arcade plictisitor pe care lumea începe să îl urască şi să îl înlcuiască cu Pro Evolution Soccer”, EA Sports a decis să schimbe modul în care ataci adversarul care are mingea. Nu mai ajunge să apeşi un buton ca să îţi trimiţi jucătorul în inima adversarului şi să iasă de acolo cu minge cu tot. Nu. Acum avem nevoie de două butoane pentru a face asta. Ţii apăsat butonul „pasă pe jos” pentru a te apropia de adversarul care deţine mingea, după care jucătorul păstrează singur o distanţă de vreo 2 metri faţă de acesta. Dacă nu apeşi niciun alt buton, jucătorul tău îşi va urmări adversarul ca un homosexual pervers, de la o distanţă sigură. Desigur, în teorie acest lucru doreşte să aducă un alt strat de realism prin oferirea posibilităţii de a îţi dispune jucătorul în aşa fel încât să faci un pressing manual şi să nu îi permiţi adversarului să paseze. În fapt, lucrurile se complică mai mult decât atât.
Pentru a avea şansa să iei mingea trebuie să te poziţionezi aproape de adversar şi abia apoi să apeşi clasicul buton de „standing taclke” (deposedare din picioare) sau „slide taclke” (intrare prin alunecare) la momentul oportun, iar momentul oportun este mult mai dificil de găsit decât în oricare dintre titlurile anterioare. Dacă intrii aiurea, adio şansa la recuperarea mingii cu jucătorul pe care îl controlai, căci intrarea jucătorului la minge este o activitate ce durează cam o secundă, timp berechet să fie depăşit cu mult de adversarul cu mingea. O mică şmecherie: puteţi intra la minge fără apăsarea niciunui buton dacă alergaţi pur şi simplu în ea. Jucătorii sunt destul de deştepţi încât să plece cu tot cu minge.
Într-adevăr, această abordare te obligă să joci tactic, de unde şi numele Tactical Defending. Acum în loc să intri la minge te vei trezi gândindu-te cum poţi să blochezi orice cale spre o pasă decisivă a adversarului. Acest lucru este chiar interesant şi schimbă mult modul de a juca FIFA.
Dacă nu te poţi adapta la noul stil de apărare, salvarea vine de multe ori prin apăsarea unui alt buton concomitent cu cele de mai sus, şi anume butonul care cheamă un alt jucător în ajutor pentru a deposeda adversarul (R1 pe gamepad). Cel de-al doilea jucător este controlat de calculator şi reuşeşte de multe ori să facă rost de minge, pupa-l-ar tata.
De asemenea, în cazul în care chiar nu poţi înghiţi acest nou mod de apărare, jocul îţi permite comutarea de pe Tactical Defending pe Legacy Defending, adică vechiul stil de apărare care îţi permite să apeşi doar tasta de standing taclke până deposedezi adversarul. Problema survine atunci când vrei să accesezi modul multiplayer, în care nu este permisă folosirea modului Legacy (cu excepţia meciurilor care nu sunt contorizate oficial de serverele EA Sports, numite meciuri unranked, pentru care nu primeşti niciun fel de puncte de experienţă).
Cea de-a treia mare facilitate marketată de EA Sports este Precision Dribbling şi este mai degrabă un concept decât o funcţie. Precision Dribbling este un fel de rezultantă a lui Tactical Defending şi în mare parte înseamnă că acum atacatorii au mai mult timp şi mai mult spaţiu să îşi gândească strategia, dat fiind că mingea nu se mai pierde aşa uşor ca în jocurile anterioare în care erai atacat foarte agresiv (neexistând conceptul de apărare tactică).
Pe lângă faptul că ai ceva mai mult spaţiu şi timp să te descurci, în FIFA 12 a fost adăugată şi o nouă funcţie care să ajute în Precision Dribbling: Close Control – un fel de fiu al vechiului Pace Control (prezent şi el în FIFA 12 pe alt buton). Iată cum funcţionează: atunci când ai mingea la picior poţi apăsa butonul de „demarcare” (Trigger Run – L1 pe gamepad), moment în care jucătorii din jur vor încerca să se plaseze în poziţii bune pentru a primi pase, iar jucătorul tău va ţine mingea la picior şi va înainta cu paşi foarte, foarte mici, ţinând mingea sub control foarte precis. Atunci când foloseşti close control, jucătorul se apără singur de eventualele atacuri întorcându-se cu spatele la adversar, iar faţă de jocurile anterioare din seria FIFA, acum chiar te poţi deplasa mai departe cu mingea în timp ce stai cu spatele la urmăritor. Este un deliciu.
Repriza a doua
Acum că am trecut prin cele trei mari noutăţi ale noului joc din serie, voi merge mai departe şi vom vorbi despre restul jocului.
Jocul conţine în mare parte aceleaşi ligi, echipe şi stadioane ca anul trecut – toate echipele importante ale lumii sunt acolo (jocul conţine peste 500 de echipe şi peste 15000 de jucători). Liga 1 nu este prezentă nici anul acesta, şi nici măcar în secţiunea Rest of the World nu avem vreo echipă autohtonă aşa cum s-a întâmplat în alţi ani. Există însă echipa naţională a României.
Aşa cum ne-am obişnuit, feţele jucătorilor cunoscuţi sunt modelate după înfăţişarea lor reală, dar lucrul cel mai important este că şi abilităţile lor de joc sunt modelate după cele reale. Nici nu vă închipuiţi cât de mult contează abilităţile jucătorilor în noul joc jucătorii foarte tehnici pot pătrunde în careul advers mult mai uşor decât jucătorii lipsiţi de fler.
Grafica la modul general a rămas cam la acelaşi nivel ca anul trecut. Nimic de comentat, jocul arată foarte bine şi se mişcă excelent pe rezoluţii uriaşe în versiunea de PC.
AI-ul a fost relucrat şi el şi i s-a adăugat un plus de inteligenţă (feature-ul Pro Player Intelligence) astfel încât acum fiecare jucător de pe teren ia decizii pe baza abilităţilor sale de joc dar şi ale colegilor de echipă. Spre exemplu, un atacant lateral nu va recurge la o centrare aeriană în careu dacă acolo se află un jucător scund. Per total se poate observa o îmbunătăţire majoră a inteligenţei jucătorilor controlaţi de calculator, care exploatează cu eleganţă spaţiile lăsate de către jucătorul de FIFA care nu e acomodat cu Tactical Defending. Adică eu în primele meciuri.
Totuşi putem oferi un punct în minus AI-ului din FIFA 12 din cauza faptului că pe apărare joacă incredibil de curat. Faulturile din partea AI-ului sunt o raritate, iar acesta este un lucru nu foarte realist. Mai mult decât atât, ca urmare a acestui lucru nu prea apuci să vezi cum stă treaba cu executarea loviturilor libere în FIFA 12.
Din punct de vedere al gameplay-ului, cele trei mari adiţii prezentate mai sus sunt cele care schimbă radical modul de a juca FIFA, însă există şi alte modificări demne de notat. Unele sunt mici şi de efect: spre exemplu executarea aruncărilor de la margine se realizează foarte fluent, nemaiexistând animaţii între momentul în care mingea iese în afara terenului şi momentul în care este repusă.
Executarea loviturilor de la 11 metri este în schimb un exemplu de „aşa nu” – a fost păstrat sistemul introdus de Fifa World Cup 2010. Exagerând puţin, dacă ar exista Facultatea de FIFA, Penalty-urile ar fi o disciplină de sine stătătoare. FIFA 12 nu mai are nici măcar tutorial pentru executarea acestor lovituri. Pentru a avea şansa să şutezi măcar pe spaţiul porţii dintr-o lovitură de la 11 metri trebuie întâi să apeşi butonul Şut în timp ce o liniuţă plimbăreaţă se află la mijlocul unei bare, să îl ţii apăsat ca să încarci o altă bară (dar să nu o încarci pe toată), şi în acelaşi timp să mişti de stickul stâng în partea în care doreşti să şutezi, dar să îi dai drumul după maxim 2 secunde. Dacă vreuna dintre cele trei condiţii nu este îndeplinită, lovitura se duce pe lângă poartă. Prin urmare loviturile de la 11 metri sunt absurd de grele pentru un începător. Ele pot fi însă exersate în Arena (modul de practice care se accesează din meniu, instantaneu, prin apăsarea unui buton), şi recomand să le exersaţi. Dacă vreţi un tutorial pentru penalty-uri lăsaţi commenturi la acest review şi fac unul.
Din punctul de vedere al sunetului, jocul este conform cu aşteptările fanilor. Galeriile echipelor importante strigă şi cântă exact ca în realitate, în timp ce galeriile echipelor mai mici fac atmosferă într-un mod care să se potrivească oricărei echipe. Comentariul englez de anul acesta vine cu o surpriză: Nu mai există o singură echipă de comentatori, ci două. Una este formată din Martin Tyler şi Alan Smith iar cealaltă din Clive Tyldesley şi Andy Townsend. Ca urmare a unor scandaluri generate în Marea Britanie, Andy Gray nu mai este comentator nici în viaţa reală, nici în FIFA. Asta dacă vă întrebaţi unde a dispărut.
Cât despre muzică, să zicem că este acolo, nu deranjează dar nici nu încântă în mod special. În alţi ani selecţia de piese pentru FIFA era mult mai solid decât în acest an. Cel puţin din punctul meu de vedere, muzica din FIFA 12 este mai degrabă o umplutură şi nu un element memorabil.
OK, mecanicile de joc, sunetul şi grafica din timpul meciurilor de fotbal reprezintă cel mai important element al unui joc de fotbal, dar FIFA 12 ne oferă mai mult decât atât. Pe lângă posibilitatea de a juca meciuri fără miză între ce echipe vrem noi (amicaluri), putem să pornim unul dintre modurile de joc care ne oferă mai palpitaţii pentru un timp mai îndelungat.
Între timp, pe banca de rezerve…
Pentru început trebuie să menţionez că FIFA 12 conţine un sistem de XP (puncte de experienţă) şi leveling. Să fiu sincer, XP-ul se distribuie destul de haotic şi se primeşte pe aproape orice acţiune – spre exemplu, de fiecare dată când intrii în FIFA 12 primeşti 10XP pentru că ai făcut asta. Continuând pe tema sistemului de XP, FIFA 12 vine cu o altă caracteristică axată pe segmentul online, numită EA Sports Football Club. Când deschizi jocul ţi se cere să specifici care este echipa ta favorită de fotbal, iar din acel punct înainte, punctele tale de XP contribuie la clasamentul suporterilor echipei. Cu cât joci mai mult FIFA 12, cu atât contribui mai mult la clasament. Clasamentul este ordonat în funcţie de media contribuţiilor cu XP a fanilor, în săptămâna respectivă. (Prin urmare, o echipa aleasă de doar 500 de fani poate să fie mai bine clasată decât una aleasă de 50.000 de fani, dacă fanii ei se joacă în medie mai mult FIFA decât ceilalţi).
Modul Career de anul acesta nu diferă izbitor de cel din anii trecuţi. Ne putem alege o carieră de antrenor, de jucător sau de antrenor-jucător. Amintindu-mi cu plăcere de momentele recente când Dorinel Munteanu antrena şi juca în acelaşi timp, am ales struţo-cămila, moment în care FIFA m-a pus să aleg o echipă şi să îmi creez jucătorul (Virtual Pro-ul). „Graţie” talentului meu nativ la sculptură şi desen, Roberto Teodorescu este un jucător virtual al lui Chelsea care nu seamănă cu mine deloc. Dar cu siguranţă ar fi putut arăta dacă era făcut de o persoană cu mai multă atenţie la detalii (de preferat de sex feminin). Partea interesantă este că anumite caracteristici fizice precum înălţimea, schimbă modul în care se va comporta jucătorul creat. Spre exemplu, un jucător de statură mică va avea o viteză foarte bună.
Interfaţa modului de carieră este una curată şi destul de uşor de înţeles, iar acum avem posibilitatea să citim ştirile din fotbal de după fiecare etapă fotbalistică dar şi să vedem ultimele rezultate ale altor partide importante, direct din ecranul principal al modului Career. Jucătorii pe care îi ţii pe banca de rezerve te vor trage de mânecă din când în când spunând că vor să îi treci în „primul 11”, iar alţii vor vrea să se mai odihnească. Fiecare decizie pe care o iei le afectează moralul.
O schimbare notabilă este perioada de transferuri. Vei primi oferte date „la mişto” de cluburi rivale şi la rândul tău vei oferi diverse sume pe jucători de la alte echipe în funcţie de bugetul propriu. Majoritatea vor fi refuzate. De obicei, când refuzi o ofertă a unui club care doreşte să achiziţioneze un jucător, reprezentanţii clubului respectiv vor reveni cu o ofertă mai bună. De asemenea poţi oferi la rândul tău sume din ce în ce mai mari pentru jucătorii pe care ţi-i doreşti. Atenţie însă, între cluburile rivale sumele de tranzacţionare sunt foarte mari.
Meciurile din modul Career pot fi jucate în 3 feluri: Pot fi simulate în câteva secunde de către calculator (primeşti rezultatul final foarte repede), pot fi jucate controlând întreaga echipă (modul obişnuit de a juca FIFA) sau pot fi jucate astfel încât să controlezi un singur jucător de pe teren (jucătorul creat de tine). Când joci cu un singur jucător trebuie să te poziţionezi bine pe teren, să te demarci, să nu greşeşti pase, să ceri mingea şi să îndeplineşti o serie de obiective impuse de joc. Dacă faci toate astea cu succes, câştigi experienţă iar abilităţile jucătorului cresc.
Modul Tournament este frăţiorul mai mic şi mai simplist al lui Career. În Tournament trebuie doar să joci şi să câştigi meciurile, fără să te gândeşti la partea de management a clubului. O mică menţiune – dacă ai creat un jucător propriu pe care l-ai inclus într-o echipă, el este prezent şi în modul Tournament.
Pe partea de multiplayer avem trei moduri mai importante:
Head-To-Head Seasons , care e un mod multiplayer ranked foarte interesant, în care 10 meciuri jucate reprezintă un sezon încheiat, iar în funcţie de punctele acumulate avansezi într-o divizie mai bună (porneşti în divizia 10).
Pro Ranked Match, pe care eu aş numi-o THE FUN MODE. Este un mod de multiplayer în care se joaca 11 versus 11. 20 de jucători de câmp şi doi portari, controlaţi individual de persoane diferite, se bat pentru victoria echipei din care fac parte. Este un mod delicios şi provoacă hohote de râs, ceva haos şi distracţie la cel mai înalt nivel. Singura problemă cu acest mod este acel True Injuries introdus în FIFA 12. Jucătorii se mai accidentează uneori doar pentru că aleargă mult.
Ultimate Team, un mod de joc prin care îţi creezi un club de fotbal propriu şi te lupţi cu alte mii de jucători de pe net să construieşti cea mai bună echipă. Poţi cumpăra pachete de jucători, stadioane, mingi, şi alte chestii utilizând moneda internă a jocului (sau chiar bani reali de pe cardul propriu dacă eşti nerăbdător) şi poţi participa la diverse campionate. De asemenea poţi face schimb de jucători cu alţi utilizatori de pe net, prin intermediul unor licitaţii.
Şi… şi… Goooool!!!
Prin cele de mai sus am încercat să descriu cât mai corect noul joc din seria FIFA, pentru că noutăţile cu care acesta a venit merită atenţie deosebită. Ele oferă o nouă dimensiune seriei FIFA şi dau un caracter diferit fiecărei echipe de fotbal prezente în joc, căci abilităţile individuale ale jucătorilor joacă acum un rol crucial atât în faza de atac cât şi în cea de apărare.
Per total meciurile sunt mult mai tactice şi mult mai apropiate de fotbalul adevărat din prezent. Comparativ cu seria PES sau cu jocurile FIFA din trecut, FIFA 12 se apropie mai mult de ceea ce înseamnă simulator de fotbal. Nu cred că exagerez cu nimic dacă spun că FIFA 12 este în sfârşit cu un pas înaintea lui Pro Evolution Soccer şi reprezintă jocul de fotbal cel mai apropiat de ceea ce se petrece pe terenurile de fotbal în ziua de astăzi. În sfârşit, EA Sports a făcut o treabă bună.
